Reminiscențe îndepărtate || Guy de Maupassant

Acele amintiri dispărute, înecate în uitare și care revin brusc, câteodată, cine știe din ce cauză. Se iveau, repede, de toate felurile, simultane, atât de numeroase încât îl încerca senzația unei mâini care i-ar scormoni mâlul memoriei. [...] Există întotdeauna o cauză care determină asemenea evocări subite, o cauză materială simplă – un miros, adesea o adiere parfumată. De câte ori vreo rochie de femeie nu-i aruncase, în treacăt, o dată cu boarea parfumului ce se evaporă, un întreg ansamblu de amintiri legate de niște evenimente de mult uitate! Pe fundul unor flacoane vechi, de toaletă, regăsise adeseori și fragmente ale vieții sale; toate mirosurile rătăcitoare, ale străzilor, câmpiilor, caselor, mobilelor, plăcute sau neplăcute, adierile calde ale serilor de vară, cele reci ale serilor de iarnă, îl reînviau totdeauna în suflet reminiscențe îndepărtate, ca și cum mirosurile ar fi păstrat și ele lucrurile moarte, îmbălsămate, aidoma aromelor ce conservă mumiile.  Guy de Maupassant, Mai tare ca moartea traducere de Iosif Petran, Eminescu, București, 1972, p. 91