Tuesday, April 28, 2020

Interviu Osmé, cu Nicoleta Tomșa

Nicoleta Tomșa are mai multe facultăți începute, una terminată, peste un deceniu de corporație, acum se ocupă de partea de marketing a unor proiecte (serioase) și hălăduiește antreprenorial pe câmpii digitale (neserioase & fun). Îi plac poveștile (de toate felurile) şi vorbește (mult). O găsiți cu parfumuri şi dichisuri pe Lilitheva.com, cu sânge şi topoare pe Ironboundgame.com, dar și pe cel mai cunoscut și respectat site despre parfumeria de nișă: Çafleurebon.com.


Când și cum a început pasiunea ta pentru parfumuri?

Din copilărie, de la o punguță cu eșantioane de parfumuri primită de bunica mea. Cred că a fost „jucăria” preferată ani de zile, am învățat atunci cât poate să dureze şi să conteze o picătură de parfum. Am scris mai multe fix despre „trezirea întru parfumerie” aici.

Ce înseamnă un parfum pentru tine? Cum îl citești?

Cosplay olfactiv, poveste, stare, amintire, amintire falsă, trigger emoțional, piele în care poți să te torni, roleplay, character customisation (ca în jocuri), filtru prin care poți să privești ziua, trupă de menestrei care îţi cântă în fundal şi – uneori – operă de artă. Îl citesc organic şi destul de simplu – dacă parfumul are un impact asupra mea, încerc să descriu povestea în care mă duce, fără prea multe filtre.

E greu să descrii un parfum? Care este vocabularul la care recurgi cel mai adesea?

„Nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, ci le vedem așa cum suntem noi”, zicea Anaïs Nin.

În primul rând încerc să nu mă iau foarte în serios. Mi-aș face şi cărți de vizită pe care să scriu „diletant entuziast”. Asta nu exclude absolut deloc şi partea de muncă – faptul că încerc să mă autoeduc, să învăț să descompun tehnic notele unui parfum, să îmi construiesc o bibliotecă olfactivă în creier. Dar, dincolo de acest exercițiu, la care mai am încă destul de lucru, consider că un parfum este mai mult decât suma elementelor sale.

Ca vocabular... cel mai adesea e un “stream of consciousness oltenesc” cu nasul în încheietură şi cu speranța că are sens şi pentru ceilalți. Este un exercițiu de autocunoaștere extrem de util – să încerci să pui în cuvinte, senzații şi imagini de ce îți place ceea ce îți place. Recomand.

Este parfumul un act de cultură? Mulți „intelectuali” cu lecturi grele îl consideră o superficialitate, o manifestare culturală secundară. Dacă ar fi să-i iei apărarea, ce le-ai spune?

Am apărat de-a lungul timpului SF-urile („vai, cum să fie literatură!”) şi jocurile video (care între timp s-au transformat pentru mine din hobby în ceva mai lucrativ).

La fel ca artele consacrate, şi parfumul este un produs cultural şi un rezultat al unei conceptualizări intelectuale. Integrându-l printre alte manifestări artistice ale unei epoci, parfumul poate reflecta fațete sociale sau culturale cu profunzimi noi şi detalii care ar scăpa unui alt tip de analiza. La fel ca în artă, în parfumerie putem vorbi de concept, compoziție, creativitate, inovație etc. Din păcate, olfacția este o „cenușăreasă” a simțurilor şi poate lumea în care simțului olfactiv i-ar fi fost acordată mai multă greutate ar fi arătat cu totul altfel.

Dacă nu s-ar lăsa convinși domnii din întrebarea ta, aș folosi pe post de armă (în sensul de plici copertat) o carte fabuloasă scrisă fix pe subiectul ăsta de Mădălina Diaconu: Despre miresme şi duhori. O interpretare fenomenologică a olfacției.

Dacă ai rescrie istoria în termeni olfactivi, ce repere ai alege?

Îmi imaginez un sprayer care apare în istorie, ca monolitul din Odiseea spaţială, şi face pfftt! Pe fast forward, hai să ne jucăm şi să facem un montaj ca în Istoria lumii a lui Mel Brooks, cu trimiteri la parfumuri contemporane:

Epoca de piatră: miros de peșteră, umed, frig şi foc, animăluț cald – Bat de la Zoologist

Vechiul Testament: mir, tămâie şi trandafiri – Parfum Sacré de la Caron

Imperiul Roman: flori albe, fructe și miere – Intense de la Boadicea

Inchiziţia spaniolă („NIMENI nu se aşteaptă la Inchiziția spaniolă”, îmi vine în minte replica celebră din sketch-ul celor de la Monty Python): piele, labdanum, licheni și frică: The Lover’s Tale de la Francesca Bianchi

Revoluția franceză: „Duhneau bisericile, duhnea pe sub poduri sau în palate. Țăranul trăsnea deopotrivă cu popa, puțea toată nobilimea, şi regele, cu o duhoare de animal de pradă, iar regina, ca o capră bătrână. Nu era nici o vădire a vieții înmugurind sau descompunându-se care să nu fie însoțită de vreo împuțiciune.” (Patrick Suskind, Parfumul). Mergem direct la État Libre d’Orange, cu al lor Sécrétions Magnifiques.

Priceperea la parfumuri te ajută să miroși bine oamenii?

Absolut deloc! 😜 Nu cred în zodii, dar cum simt nevoia de a băga lucrurile în categorii, pot să spun că sunt un INTJ tipic, dacă e să ne luăm după testul Myer Briggs. Am aflat ce „pasăre rară” sunt după ce o doamnă de la Resurse umane, după un interviu, şi-a chemat şi colegele din alte birouri, strigând entuziasmată „avem un INTJ femeie, hai şi voi!”. Mă simt destul de des ca un Android fără update în multe situații sociale.

Ai un blog – lilitheva.com. Pentru cine scrii și ce încerci să transmiți?

Vorbesc despre parfumuri, de mult timp, oricui are răbdare să mă asculte. De la colegii de clasă, apoi de serviciu, care veneau la mine să mă întrebe ce parfumuri să cumpere pentru diferite ocazii/ persoane, la e-mailuri în care le descriam prietenilor parfumurile pe care le împărțeam cu ei (înainte să știu că fiolele în care le puneam parfum din sticluța mea se numesc „decanturi”); apoi, mai târziu, când am descoperit forumurile şi grupurile dedicate parfumeriei pe internet. Aici trebuie să fac o „strigare” specială Danei Sandu, care a reușit cu energia şi verva ei de extraterestru să construiască cea mai mare şi mai închegată comunitate online de parfumiști români. (Pe Dana o găsiți pe http://nasdenas.com/şi pe YouTube, pe canalul cu același nume.)

Ca să fiu foarte sinceră şi prozaică, am început blogul pentru că am vrut să învăț Wordpress mai bine (pentru alt proiect). Am început să scriu pentru mine şi prietenii mei şi încet – trecând de sindromul impostorului şi de autocritică – şi pentru ceilalți pasionați de parfumerie pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Şi îmi place din ce în ce mai mult.

O carte și un parfum?

Nostalgie amăruie – Oraşul cu salcâmi de Mihail Sebastian cu Tsarina de la Ormonde Jayne.

Un tablou și un parfum?

Alchimie domestică – Embroidering the Earth’s Mantle de Remedios Varo şi Niki de Saint Phalle.

Un film și un parfum?

Picaj în soare, cu picioarele înainte: Sunshine (Danny Boyle) cu Dhajala de la Xerjoff.

O melodie si un parfum?

Eros şi agape: Lamento della ninfa de Monteverdi și Parfum Sacré de la Caron.

O piesă de teatru și un parfum?

Amintire înghețată în ambră: mirosul sălii de teatru din Craiova, Iona cu Ilie Gheorghe în rolul principal și trei pufuri de Calvin Klein Obsession Man (furat de la tata).

Scrii pentru un blog străin – cafleurebon.com. Este diferit publicul? Îți adaptezi altfel discursul?

Çafleurebon, care a împlinit de curând zece ani, este una dintre cele mai importante reviste internaționale de parfumerie, prezentând lumea parfumurilor de nișă şi artizanale dintr-o perspectivă artistică. Cei șaisprezece editori şi colaboratori sunt – să zicem – un fel de curatori ai unei galerii virtuale de artă olfactivă. Este diferit atât din prisma abordării printr-un filtru artistic (nu comercial), cât şi prin faptul că nu există recenzii negative – noi ne alegem despre ce scriem, şi – evident – dorim să aducem în „galerie” doar acele parfumuri care ne-au atins şi pe care dorim, îmbrăcate în poveștile noastre, să le împărțim cu lumea.

Mă bucur că suntem două românce pe această platformă. Cealaltă este Dana Sandu, pe care am menționat-o mai sus, de asemenea, parte din echipa Çafleurebon ca senior editor.

Nu cred că îmi compun diferit discursul atunci când scriu recenzii pentru Çafleurebon, scriu fără multe filtre, cu jocuri de asocieri libere şi cu nasul în încheietură, la fel ca pentru blogul meu.

M-a ajutat însă legat de disciplină tempoului, a „creativității cu deadline” şi răbdarea de a „linkui” şi edita mai atent ce scriu (urăsc să îmi recitesc/ corectez textele).

No comments:

Post a Comment