un articol de Monica Neațu
În penumbra răcoroasă a catedralei din Albi, pe exteriorul jubeului*, o statuie atrage atenția privitorilor curioși și a turiștilor plictisiți. Seducătoare și elegantă, doamna pare o apariție ciudată printre atâtea statui de profeți și îngeri muzicieni. La o privire mai atentă deslușim și inscripția care rezolvă misterul: este Iuditha, pioasa văduvă evreică din Vechiul Testament. Cu pielea albă, aproape străvezie, ea ascunde sub haine un trup mlădios, cu picioare albe, cu abdomen și coapse rotunjite, evocând canonul de frumusețe și fecunditate din secolul al XV-lea.
Statuia Iudithei nu ilustrează doar un ideal estetic, ci și un interes crescând pentru trup și igienă. Doamnele de la sfârșitul Evului Mediu aveau diverse ritualuri de înfrumusețare, ce includeau unguente și parfumuri. Fruntea înaltă și bombată era la modă, iar inventivitatea cochetelor nu a cunoscut limite. Își ungeau pielea cu sânge de liliac sau de de broască, pentru a împiedica creșterea firelor nedorite, și își spălau părul cu albuș de ou, cenușă și diverse amestecuri de plante, pentru a obține un blond strălucitor. Tot acum se răspândește parfumarea părului cu o mixtrură de mosc, cuișoare, nucșoară și cardamom. Minunate parfumuri din Orient ajung la marile curți europene.
Cipru, cunoscut pentru producția de parfumuri și pentru nenumărate rășini și uleiuri parfumate, producea faimoasele păsările parfumate (oiselets de Chypre), adevărate odorizante de interior. Dintr-o pastă parfumată erau modelate păsări miniaturale care erau puse pe pervazul camerelor, uneori și în colivii de aur, pentru a parfuma camera. Orice călător cu dare de mână, care ajungea în Orient, nu rata ocazia să își cumpere diverse parfumuri și să le ofere sau să le expună, la întoarcere. Tot în această epocă, parfumeria cunoaște o adevărată revoluție, parfumurile uleioase par să își piardă supremația în fața apelor ușoare, florale. Petalele de trandafiri, pudra de violete, florile de lavandă și rădăcinile de iris înmiresmau hainele, pernele și apa de baie. Trupul era masat cu diverse mixturi și uleiuri parfumate, iar atomizoarele metalice își fac apariția (într-o formă incipientă).
În 1370, evoluția tehnicilor de distilare și priceperea unor călugări dominicani duc la apariția primei formule de parfum cu alcool. Cunoscută sub numele de Apa Reginei Ungariei (L’Eau de la Reine d’Hongrie), compoziția a avut darul, conform legendei, să o vindece și să o întinerească pe o regină legendară. Având la bază alcool și rozmarin, alcoolatul avea calități profilactice și curative, fiind utilizat de cochetele care doreau să se parfumeaze, iar ca medicament de cei care încercau să se vindece de diverse boli.
* Tribună transversală, care se înalță între naos și cor, în unele catedrale gotice.
Monica Neațu a absolvit Facultatea de Istorie, cu o teză dedicată identităților confesionale la începutul secolului al XIII-lea (2001). Proiectul a continuat, apoi, cu un master în istoria Europei de Sud-Est (2001-2003) şi cu un doctorat terminat tot la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, în 2008 (Ortodoxie şi catolicism în Europa Sud-Estică în prima jumătate a secolului al XIII-lea). Aventura universitară a continuat cu un master la Facultatea de Limbi Străine (2010-2012). Din 2011, a început colaborarea cu Fundația „Calea Victoriei”, unde ține prelegeri pornind de la teme dintre cele mai variate – istorie, antropologie sau chiar istoria parfumului. O puteți citi și pe blogul Istorii la feminin.
No comments:
Post a Comment