Colaj

Titlul lucrării: 

Lucru manual sau Când ai mult de lucru, îți faci și mai mult. 😉

© Osmé

 

Fotografie & miros: 𝐂𝐡𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐥𝐥𝐞 𝐁𝐨𝐮𝐥𝐞́

Fotografia și parfumul se adresează unor simțuri diferite și au limbaje la fel de diferite. Cum e posibil să surprinzi vizual un parfum sau să restitui mirosul unei fotografii? Pare imposibil. Cu toate acestea, fotografia și parfumul au făcut casă bună, publicitatea pentru parfumuri fiind un exemplu grăitor. De la fotografiile realiste, cu flori care intră în compoziția parfumurilor, sau fotografiile cu „muzele”-simbol din showbiz până la fotografiile abstracte, care își propun să capteze o stare afectivă indusă de un parfum sau altul, imaginea a însoțit constant olfactivul în secolele XX și XXI, ca un comentariu în surdină sau o explicitare adesea redundantă. Unii artiști vizuali au fost mai preocupați decât alții să investigheze zona de suprapunere între cele două arte și simțuri, printre ei numărându-se și artista de origine canadiano-elvețiană 𝐂𝐡𝐫𝐢𝐬𝐭𝐞𝐥𝐥𝐞 𝐁𝐨𝐮𝐥𝐞́ (născută în 1984), care este interesată precumpănitor de reprezentarea vizuală a intangibilului – în special, de simțul mirosului și de expresia lui fotografică.

Site: https://www.christelleboule.com

Instagram: https://www.instagram.com/christelle_boule/

Facebook: https://www.facebook.com/christelle.boule

 

Dintre proiectele dedicate simțului mirosului și parfumului, amintim câteva: 

Opium — 2015

This photo series is inspired by the olfactory memory triggered by a scent. “Opium” was the perfume my mother used to wear when I was young. It also became my brother’s signature scent in his teenage years when he started to wear it too. My memories related to this fragrance are a sweet mix of these two people I love.

L’Air du temps — 2015

This photo series is inspired by my grandmother perfume of choice “L’Air du Temps”. Many personal memories are related to this fragrance, yet it is worn by other people on the street, on the bus or at the cinema. These olfactory memories are mixed with the everyday life of a young woman that have one thing in common, a perfume.

Il profumo è in mostra — 2018

“Il profumo è in mostra” is a multisensorial installation master perfumer Francis Kurkdjian and myself have created for “O Festival”.
Presented at the National Museum of Rome, the exhibition made visitors experience the act of smelling a perfume while looking at it. Each dark cabin, filled with a fragrance, offered a window on the fragrance chemical reaction on photographic paper.
Abstract shapes emerge, depending on the size and weight of the molecules of the perfume that form patterns and thus give an abstract visual representation corresponding, in chemical terms, to the composition of the perfume.
— Exhibited at the National Museum of Rome, 2018. (Photo credit Andrea Serrau)

Jenny Smells Like Biscuit — 2018

“Jenny Smells Like Biscuit” is a project about different people wearing the same perfume. Originally meant to be a casting for portraits, the email exchange between the volunteer models and myself were already enough to depict the personality of each perfume wearer.
Deciding not to go further with the photoshoot, this publication is a selection of messages from different people who wear the same fragrance: L’Homme, 1 Million, Terre, Invictus, Le Mâle, Chanel No.5, L’Air du Temps, Angel, Opium and J’adore.
— Exhibited at ECAL ‒ Ten Years in Renens, ELAC Gallery, Lausanne, 2018
— Self published, 60 pages, 2016

Parfums — 2019

This photographic study is made from perfume essences and covers an experimental process. In a photo laboratory, one drop of each fragrance is applied on photographic paper. Once the liquid has dried, the paper is exposed to light. The final step consist of developing clichés, and allowing the perfume to appear.
— Exhibited at “Sillages”, Pasquart Museum, Biel, 2019
— Self published book (sold out), 2015 

Expanded Drops — 2019

A collaboration with Maison Francis Kurkdjian.
Bringing a fragrance to life is an evocative and vibrant experience. A few drops of a perfume are laid on silver-colored paper, dried, exposed to light, and bathed in photo development fluids to reveal the image.
The “Expanded Drops” series is a selection of original photographic prints, all made using fragrances created by Francis Kurkdjian for his eponymous house.
“Expanded Drops” was presented during the “Sillages” exhibition at the Photoforum Pasquart Museum in Biel (Switzerland), from January to March 2019.

Lumen — 2022

Exposed to the sun (UV) during multiple days, covered in botanicals and influenced by changing weather (rain, dust, wind, pebbles), the light sensitive surface absorbs its scenery.
Its experimental process, to slowly record time, reveals shapes and colors creating a unique photography. This 200 years old photographic technique is called “Lumen print”.
This ongoing project is evolving through various blooms and upcoming seasons.

Synesthesia — 2023

Synesthesia was born from my desire to visually translate the movements of thought into photography. In order to bring this project to life, I went to meet synesthetes whose sense of smell is linked to the sense of sight.
Our conversations allowed me to build a collection of images inspired by the abstract and poetic forms that they described to me after smelling an odor. For example, for some of them, the smell of a banana was represented visually by the appearance of “green, round shapes with small red spots” while for others, it was “a large blue triangular shape with brown outlines”.
To create this photographic series, I made an ingenious device that worked like a scanner, accompanied by a bank of shapes and colors. With this device, I was able to recreate the synesthetic visions of each participant. Through this process, the image then becomes the direct extension of the inner perception of synesthetes.
Today, my project brings together a collection of experimental scans (each print is unique) creating a new link between the visual and the olfactory.
— Exhibited at “Fototechnika”, Pasquart Museum, Biel, 2023 

Lubin // 𝘼𝙪 𝙎𝙤𝙡𝙚𝙞𝙡

 𝘼𝙪 𝙎𝙤𝙡𝙚𝙞𝙡 // Lubin Paris // cca 1909-1912

Flacoane (21 cm & 14,4 cm) concepute și realizate de Maurice Dépinoix

Romanian Design Week // flacon

Simbolul feminitații în cultura și mitologia antică valorificat în estetica recipientelor parfumurilor de lux

Proiect: Silvia-Andreea Cojocaru

Vizual, colecția de parfumuri reprezintă o siluetă feminină cu forme ovale care evocă eleganță îmbrăcată în elemente abstracte și figurative ce înconjoară sticla. Elementele care îmbracă sticla conferă rafinament și completează perfect imaginea vizuală creată pentru identitatea fiecărei tipologii feminine.

În urma acestui proiect de studiu autoarea dorește să realizeze o colecție de recipiente pentru parfum inspirate din cultul feminității și abordarea estetică a imaginii feminine din diferite părți ale lumii precum Grecia, Egipt, Asia și Africa.

Echipa: Lect.Univ.Dr. Alexandru Bunii - profesor coordonator, Alexandru Mihai

Credit Foto: Eniko Szucs, Cristina Borjac

***

Sursă: 

projects.romaniandesignweek.ro — Simbolul-feminitatii-in-cultura-si-mitologia-antica-valorificat-in-estetica-recipientelor-parfumurilor-de-lux

Prin târgul de vechituri

Ce mai găsește omul prin târgul de vechituri...

Și când am căutat despre ce e vorba, mare ne-a fost minunea să descoperim că „brandul” (încă) mai există — și pe Facebook, și pe Instagram.

Pomander (II)

Pomme de senteur (𝑝𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑒𝑟) — cca. 1520 — gravură de Albrecht Altdorfer

Luvru, Département des Arts graphiques, Colecția: Edmond de Rothschild

 

 

***

 

 

 

 

Parfumuri & forme

Artistul american James Turrell a creat două flacoane care evocă stupele* asiatice pentru două parfumuri ale casei Lalique: Range Rider și Purple Sage. Dat fiind interesul artistului față de propagarea luminii în/prin diferite medii, alegerea acestor forme nu este deloc întâmplătoare, întrucât crează iluzia unui cristal. 

Doar o sută de flacoane au fost produse la fabrica Lalique din Wingen-sur-Moder din Alsacia, iar pe fiecare flacon sunt gravate numele Turrell și Lalique.

Colaborarea lui Turrell cu Lalique nu s-a oprit aici. Artistul a fost implicat și în elaborarea parfumurilor și a cutiilor în care sunt împachetate flacoanele.

 

❝

“As for the scents, I wanted to find the smells of the Colorado Plateau, and particularly that of purple sage,

whose magical charm is described in Riders of the Purple Sage by Zane Gray,

the legendary master of the western.

For me, this very evocative fragrance is a combination of scents – purple sage and old rubbed leather –

the same ones that cling to our chaps when my wife Kyung and I return to our ranch.

This is how the first Range Rider fragrance was born.

The second, Purple Sage, is the version for women.”

James Turrell (sursă: Dezeen)

 

❞

 

 

_________________

* Structuri funerare care adăpostesc rămășițele trupești ale călugărilor budiști

 

 

 

 

 

 

Sursa informațiilor din acest articol, precum și a imaginilor: articolul semnat de Alice Finney pe site-ul Dezeen (2 noiembrie 2022).

 

Le Grand Numéro de Chanel — Paris

În perioada 15 decembrie 2022 — 9 ianuarie 2023, la Paris, poate fi vizitată expoziția Le Grand Numéro de Chanel prezentată la Le Grand Palais Éphémère. Intrarea este liberă, însă trebuie făcută în prealabil o rezervare.

 

Expoziția este concepută ca un caleidoscop olfactiv prin care viziatorii sunt invitați la o aventură senzorială curatoriată de Thomas du Pré de Saint Maur, responsabil pentru resurse creative globale în cadrul Chanel (sună cam alambicat, nu?!). Expoziția te conduce de-a lungul a diferite capitole din bogatul portofoliu olfactiv al brandului, prin intermediul a numeroase și felurite evenimente: dans, muzică live, articole de îmbrăcăminte din arhiva Chanel, instalații artistice, cursuri sau imersiuni virtuale.

 

>>> mai multe amănunte puteți afla din articolul de pe site-ul Bazaar.

 

 

Expoziție — “A Presenza Invisible: Art Nouveau & Art Deco Perfume Bottles”

În perioada 7 aprilie — 12 iunie, Muzeul Pontevedra din Spania găzduiește expoziția "The Invisible Presence: Art Nouveau & Art Deco Perfume Bottles”, care include peste 200 de recipiente pentru parfumuri, pudră și săpunuri, precum și materiale publicitare de la începutul secolului al XX-lea până spre mijlocul anilor ’40. Curatorul expoziției este Afonso Oliveira, din colecția căruia fac parte și exponatele. Expoziția este însoțită de un catalog realizat de Afonso Oliveira și Jean-Marie Martin-Hattenberg. Mai multe despre expoziție, în articolul semnat de Miguel Matos pentru Fragrantica.

 

 

 

 

Forma parfumurilor

 

Un edificiu al amintirii

Primul contact cu imaterialul parfum care urmează a ne defini sau completa identitatea este mijlocit de recipientul său, de flaconul pe care îl cercetăm cu privirea și îl atingem pe rafturile magazinelor. El îi conferă materialitate parfumului, este trupul pe care îl întâlnește sensibil propriul nostru trup. Fie că este o operă de artă realizată din materiale prețioase și expusă în muzee, fie că este un produs serial, executat la scară industrială, flaconul este interfața materială a parfumului care îl însuflețește, conferindu-i spirit, suflu, viață. Parfumul, cu toată încărcătura lui afectivă și mnezică, transformă flaconul dintr-un simplu obiect, cu o funcționalitate precisă – de recipient pentru un lichid mirositor –, într-un trup viu, cu o istorie proprie, în care s-au adunat, în straturi, emoții și amintiri.

Esența parfumată și flaconul fac, deci, un corp comun (suflet și trup) și dobândesc o poveste proprie: povestea persoanei care a deținut flaconul și și-a impregnat trupul cu esența parfumată, povestea locului și a momentului primei întâlniri cu parfumul, iubiri fulgerătoare sau despărțiri bântuite de mirosuri, dâre olfactive pe care le-am urmat într-o noapte de vară, obsesii sau repulsii olfactive... tot atâtea povești câte persoane și-au intersectat propriile vieți, emoții și amintiri cu viețile, emoțiile și amintirile promise de campaniile publicitare ale parfumurilor.

Dar ce se întâmplă când sufletul (parfumul) părăsește trupul (flaconul), când obiectul își pierde utilitatea și funcționalitatea cărora le-a fost menit, rămânând un simplu obiect printre altele, o rămășiță de care dorim să ne debarasăm? Dacă nu au norocul să fie realizate din materii prețioase, dacă nu sunt obiecte de artă, dacă nu încap pe mâna unui colecționar, flacoanele parfumurilor – și în special acelea produse industrial – nu fac decât să îngroașe mormanul de gunoi al lumii. Dar ele poartă amprentele noastre, ne-au mijlocit contactul cu parfumul devenit miros personal, au o istorie care s-a suprapus peste a noastră, impregnând-o cu miros, emoții și amintiri, au purtat „acea picătură a lor aproape impalpabilă” care a construit un „edificiul imens al amintirii”, ca să păstrăm imaginea atât de vie din romanul lui Proust. În căutarea timpului pierdut al fiecăruia dintre noi, flacoanele – și parfumul lor – sunt asemenea unor repere care ne ajută să ne găsim drumul înapoi. Din această perspectivă, ele îmi par aidoma unor rămășițe trupești ale unei existențe (pline de senzații, emoții, amintiri) ce se cuvine a fi omagiată, așa cum îi omagiem pe cei trecuți în neființă.

V-ați imaginat vreodată un cimitir al flacoanelor? Cum putem salva de la uitare flacoanele și, astfel, pe noi înșine?

Mucha & parfumurile

 

Sursă: Google Arts & Culture

© Silvia Irina Zimmermann

 

 

 

 

 

 

...și parfumul care te îmbracă

un articol de Mircea Martin 

articol preluat din revista Cuvântul, anul XI (XVI), nr. 7 (337), iulie 2005, p. 19

 

Desigur că, în comparație cu vinul, parfumul riscă să pară lipsit de consistență corporală. El pare în întregime o energie olfactivă, o esență aeriană. Starea sa lichidă e lipsită de importanță, nu are pondere valorizantă, deși probabil că specialiștii ar fi capabili să se dedea la fine disociații și în acest plan.

Volatilitatea sfidează corporalitatea parfumului, dar nu o interzice, nu o anulează. Paradoxul constă în faptul că, în cazul lui, corporalitatea care contează este cea... eterică, volatilă. „Corpul” parfumului este mai greu sesizabil pentru că este indisociabil de „spiritul” lui.

Parfumurile adevărate au „caracter” și au și capacitatea de a împrumuta – fie și temporar – ceva din acest caracter purtătoarelor/ purtătorilor lui. Parfumul îți sugerează, îți impune o anumită ținută, mai exact ți-o inspiră. Parfumul îți poate produce sau induce o anumită stare, o dispoziție sufletească, un climat interior. O femeie care se parfumează se schimbă – oricât de imperceptibil de-a lungul acestui act – indiferent de lungimea lui. Ea se compune sau se recompune în acest răstimp privilegiat. Corpul se îngemănează cu acela al parfumului, lăsându-se pătruns – oricât de superficial, dar oricum mai mult decât epidermic. Spirtul ei, la rândul său, nu rămâne indiferent.

Parfumul aderă (sau nu) la un corp, impregnează un corp, adică o epidermă care este ea însăși o rezultantă a unei constituții genetice și a unui metabolism specific. Se stabilește aici, în mod indubitabil, un raport de compatibilitate sau incompatibilitate. Nu cred că o anumită piele se simte bine cu orice parfum, reciproca fiind la fel de valabilă.

Dar mai este ceva. Dincolo de chimismul organic, se construiește, cred, și un alt fel de chimism, infinit mai subtil, mai inaccesibil, mai puțin inteligibil, mai misterios. E vorba de felul în care, dincolo de miros – dar pornind de la datele acestuia –, reacționează mintea și imaginația subiectului.

Există, desigur, o elocvență a parfumului. El spune ceva nu numai nasului, simțurilor, deci corpului, ci și spiritului. Acestuia din urmă îi spune multe și îi sugerează și mai multe cu ambiguitatea lui revelatoare. Îi poate produce nu numai asociații surprinzătoare, dar și stări de reverie fecundă. Parfumul are – ca și vinul, dar pe o cale diferită – o mare capacitatea proiectivă. El ne poate chiar transporta într-un corp imaginar. Ca și vinul, parfumul are o vocație așa-zicând patetizantă, provocându-ne viziuni sublime și confuze. Se întâmplă însă mult mai rar să ne lăsăm îmbătați de efluviile unui parfum. „În crini e beția cea rară”, scria, într-un vers memorabil, Macedonski.

Nu trebuie să ignorăm virtutea sinestezică a parfumului. Câtă vreme esențe lui erau simple și naturale (pachuli, mosc, lavandă, trandafiri etc.), și nu sintetice, „corespondențele” erau și ele mai clare, mai indiscutabile. De pildă, mi-e greu să nu leg mirosul de lavandă cu bleu-ul provensal. E de imaginat, în orice caz un Rondel al culorilor și al parfumurilor.

Se înțelege că alegerea unui parfum nu are cum să fie lăsată la voia întâmplării. E, mai degrabă, un gest sincretic, pornind, fără îndoială, de la miros, dar lăsându-se călăuzit și de alte simțuri, și mai cu seamă de legătura întotdeauna individuală, specifică, idiosincratică dintre ele. Deși rațiunea, cum spuneam, nu e absentă din această alegere, ultima ei rațiune trebuie căutată în idiosincrazie. Un fel de a spune că e vorba de o alegere a omului total, a femeii totale, corp și spirit, trup și suflet. Recunoaștem un parfum și ne recunoaștem în el. Îl alegem alegându-ne.

Dar oricât de consecvenți am vrea să fim, nu alegem un parfum o dată pentru totdeauna. Ci în funcție de vârstă, de anotimp, de momentul zilei, de dispoziția interioară, de toaleta pe care dorim s-o arborăm. Iată cum ecuația se complică. Nu cred că un Kenzo mai e potrivit la 60 de ani, și nici un Chanel no. 5, la 17 ani. Insinuantul Amarige e indecent într-o sală de concert, dar binevenit pentru o cină privată. Adeseori, adecvarea parfumului depinde și de îmbrăcămintea noastră, de textura și de croiala ei. O rochie de seară decoltată reclamă, probabil, un parfum arogant. Ținuta de serviciu cere un parfum neutro-amical. Un parfum te „îmbracă” sau nu te „îmbracă” bine. Dar te poți „dezbrăca” de un parfum? Este parfumul o podoabă sau este liantul dintre podoabe, veșminte și corp?

Aceste întrebări ne îndreaptă rapid spre încheierea că actul impregnării olfactive – parfumarea – este o îndeletnicire prin excelență feminină. Spre a nu contraria vigilența feministelor, voi spune că e tipic, nu exclusiv feminină. Există, după cum se știe și se vede, și parfumuri destinate bărbaților, există (culmea!) bărbați care se parfumează – deși tot ce depășește săpunul și deodorantul ar putea trece, în cazul lor, drept frivolitate. Paradoxul (aparent!) este însă acela că – după statistici recente – 76% din cumpărătorii parfumurilor bărbătești sunt... femeile. Acestea le cumpără spre a le oferi bărbaților.

Un pas mai departe înspre feminizarea societății noaste la începutul mileniului III.

Profumo / Luigi Russolo

Profumo / Luigi Russolo

Gamele mirosurilor

G.W. Septimus Piesse

The Art of Perfumery and the Methods of Obtaining the Odours of Plants

Logmans, Green and Co., London, 1879

 

 

„Scents, like sounds, appear to influence the olfactory nerve in certain definite degrees. There is, as it were, an octave of odours like an octave in music; certain odours coincide, like the keys of an instrument. Such as almond, heliotrope, yariilla, and clematis blend together, each producing different degrees of a nearly similar impression. Again, we have citron, lemon, orange peel, and verbena, forming a higher octave of smells, which blend in a similar manner. The analogy is completed by what we are pleased to call semiodours, such as rose and rose-geranium for the half note; petty grain, neroli, a black key, followed by fleur d'orange. Then we have patchouly, santalwood and vitivert, and many others running into each other.”
— p. 45 —

 

 

Laurent Assoulen 🎶 Sentire

 

In italian, SENTIRE means “to listen”, as well as “to smell”. The choice of this particular verb perfectly illustrates the convergence between hearing and smelling, as Laurent Assoulen wished it for this new version of the Perfumed Concert. Composer and jazz pianist, perfume expert, Laurent Assoulen is a “slasher”, at the crossings of two sensitive worlds which he brings together in a creative dialogue. This album is born from their correspondence. Five musical pieces composed and interpreted by the artist, echoed by five fragrance compositions, created by three major perfumers of International Flavors & Fragrances: Anne Flipo, Carlos Benaïm and Napoleão Bastos. Hearing and smelling intertwine, respond to each other. The solo piano accords resonate with the fragrance. Sound melts to scent. This intimacy of the senses, all transcended by the body, is Laurent Assoulen creative approach signature.

(Sursă: You Tube)

 

***

 

Vezi și: AuParfum

 

Luca Turin — The Secret of Scent

Născut în Beirut într-o familie italo-argentiniană, crescut în Franța, Italia și Elveția, cu studii în fiziologie și biofizică, Luca Turin s-a dedicat mirosurilor și compoziției de molecule odorante, fiind una dintre cele mai interesante figuri din lumea parfumeriei, atât de interesantă încât bine-cunoscutul jurnalist Chandler Burr i-a dedicat o carte în 2003: The Emperor of Scent. În plus, este un respectat, dar și temut critic de parfumuri.

Împreună cu soția lui, Tania Sanchez, a scris, în 2008, Perfumes: The A-Z Guide (Penguin), care a fost reeditat, cu noi intrări și o nouă ierarhizare a parfumurilor, în 2018, sub titlul Perfumes. The Guide. Sunt sigur că orice parfumier își dorește să figureze în acest ghid cu cât mai multe steluțe (maximum este de cinci). Cele aflate în fruntea clasamentului sunt XI L’Heure Perdue, Alaïa, Au Coeur du Désert, Azemour les Orangers, Castaña, Club Design, Le Cri de la Lumière (acum doar Le Cri), Eau Parfumée au Thé Noir, Fate Woman, Iris Nazarena, Jasmins Marzipane, Korrigan, Le Mat, Mem, Miyako, Narciso, New York Intense, Nuit Magnétique, Twilly d’Hermès.

 

 

O altă carte care a stârnit atât interesul cititorilor împătimiți de parfumuri, cât și pe acela al oamenilor de știință — care însă, în majoritatea lor, au strâmbat din nas — este The Secret of Scent. Adventures in Perfume and the Science of Smell, publicată în 2006. Volumul este disponibil acum și pe site-ul Cărturești.

Ce are așa de special această carte? Pe lângă farmecul prezentării, presărată cu observații pline de umor, așa cum știm și din ghidul amintit mai sus, Luca Turin propune o teorie îndrăzneață, care a fost primită cu suspiciune de confrați. Este vorba despre teoria vibratorie a olfacției, care reia o intuiție a lui G.W. Septimus Piesse, celebrul chimist și parfumier din secolul al XIX-lea, și continuă cercetările lui Malcom Dyson și Robert H. Wright din secolul al XX-lea.

Teoria lui Turin, potrivit căreia mirosul unei molecule se datorează frecvenței sale vibratorii, este o alternativă la teza comun acceptată – și care dăinuie de la Aristotel și Lucrețiu citire –, conform căreia moleculele au o anumită formă care se potrivește mănușă cu receptorii olfactivi aflați în epiteliul nazal, iar de aici vine și mirosul lor. Nu vă plictisesc aici cu detalii, fiindcă – slavă cerului! – puteți găsi totul pe Wikipedia. Tot ce mai pot spune e că teoria lui Luca Turin a stârnit aprigi controverse, însă autorul se laudă că e un bun model predictiv, care i-a permis să obțină noi molecule odorante. Până la urmă, la ce e bună o teorie dacă nu pentru a-și găsi o utilitate practică?! În fine, că sunteți sau nu de acord cu teoria lui Luca Turin, cartea lui este un deliciu, iar chimia devine o poveste interesant spusă de un om cu bogate lecturi, ceea ce îi permite să facă cele mai neașteptate conexiuni.

 

☞ Vezi și articolul nostru: „Vibrația moleculelor”, unde puteți găsi o prezentare TED susținută de Luca Turin.

Pe urmele nevăzutului, cu Marius Constantinescu

În data de 9 decembrie, Marius Constantinescu vorbește, la Fundația Calea Victoriei, despre parfumuri de legendă, de la flacon la billboard.

Un eveniment online.

Pentru mai multe detalii, click aici.

 

 

 

❞

O călătorie subiectivă în comunicarea invizibilului

Pornim acest eveniment de la o campanie splendidă şi pe care nu o mai ştie nimeni, din 1993, orchestrată de Nina Ricci pentru parfumul L`Air du Temps. Este cea mai frumoasă translatare a tabloului „Grădina desfătărilor” de Bosch în advertising.

Pentru noi, este şi punctul de pornire pentru o incursiune în comunicarea parfumurilor în ultimele decenii, de la iconicul Chanel No.5, declinat cu ajutorul unor ambasadori precum Carole Bouquet, Vanessa Paradis, Brad Pitt şi Nicole Kidman până la Shalimar-ul variat la nesfârşit, Opium-ul împărţit şi împărtăşit de Sophie Dahl, Kate Moss, Emily Blunt şi Rupert Everett sau vizualurile istorice Calvin Klein, care au redefinit alb-negrul.

Vom privi, vom analiza şi vom discuta campanii semnate de Ridley Scott, Baz Luhrmann, Jean-Paul Goude, John Galliano, Jean-Baptiste Mondino. Nu vom neglija aspectul packaging-ului, pentru că parfumurile definitorii stau în ambalaje pe măsură, adesea cu istorie. De asemenea, vom vedea cum mesajele şi sloganurile memorabile au însoţit această industrie atât de volatilă, dar atât de influentă, la graniţa cu arta.

Va fi un parcurs printre alchimii, vizualuri şi emoţii stârnite de retorica unora dintre cele mai iconice comunicări pentru parfumuri: flacoane, ambasadori, sloganuri, directori de creaţie, motive, campanii, soluţii creative.

— Marius Constantinescu

❞

Artă olfactivă la New York

Olfactory Art Keller este prima galerie newyorkeză dedicată exclusiv artei olfactive, fiind deschisă de Andreas Keller, doctor în filosofie și neurobiolog de origine germană, în februarie 2020. De atunci a găzduit diverse opere olfactive — sculpturi, instalații imersive sau proiecte de parfumerie experimentală —, iar cea mai recentă expoziție a sa (care se încheie pe 17 aprilie) îi aparține artistului Nicklaus-Maurer, care o dedică lui Andy Warhol și atelierului acestuia, La Factory.