Olfacționar ★ Parfumuri scrise pe trup

Câteva vorbe despre parfumurile și cuvintele care ne îmbracă pielea, în numărul 1321 al revistei Observator cultural.

Olfacționar ★ The Noselessness of Man

Întrucît rareori ajung să fie conștientizate, tendința multora dintre noi este aceea de a ignora – sau chiar desconsidera – impresiile olfactive. Departe sînt vremurile în care mirosul constituia unul dintre instrumentele-cheie în lupta pentru supraviețuire, cînd nasul era în alertă continuă, sesizînd orice modificare în mediul înconjurător ori prezența prăzii – sau pe aceea a prădătorului. În existența urbană pe care mulți dintre noi o ducem azi, mirosurile sînt preponderent trecute în registrul neplăcerilor, un semn al poluării sau al lipsei de igienă, de care, desigur, dorim să ne debarasăm prin diverse strategii, dintre care cea mai la îndemînă este dezodorizarea, urmată adesea de o a doua, (re)odorizarea. Spălăm străzile, spațiile comune sau trupurile, le dezinfectăm, ștergem orice urmă de miasmă de pe ele, după care le acoperim cu miresme, dobîndind astfel un sentiment de siguranță, confort și desfătare, aceasta din urmă întinzîndu-se de la pura plăcere senzorială pînă la aprecieri de ordin estetic.

>>> citește întregul articol în nr. 1319/2026 al revistei Observator cultural

Olfacționar ★ Parfumul, o prezență în absență

Poate că parfumul, în ciuda evanescenței sale, este mai tenace cînd e vorba despre timp și ravagiile lui, persistînd mai mult și lăsînd un siaj stăruitor în urma trecerii noastre, chiar și după ce n-om mai fi.

>>> Bonus: un fragment din romanul O viață măruntă de Hanya Yanagihara.

vezi Observator cultural, nr. 1317/2026

Olfacționar ★ Parfumurile, IA și poezia

Am stat de vorbă un pic cu IA.

 

Olfacționar ★ Mirosuri antice

Noul 𝙊𝙡𝙛𝙖𝙘𝙩̗𝙞𝙤𝙣𝙖𝙧 din revista „Observator cultural” ne spune pe scurt ce idei interesante vom descoperi citind prima scriere despre mirosuri (artificiale = parfumuri) din cultura europeană.

Lectură plăcută!

Olfacționar ★ Mais où sont les parfums d’antan?

Un nou articol la rubrica 𝙊𝙡𝙛𝙖𝙘𝙩̗𝙞𝙤𝙣𝙖𝙧 din revista „Observator cultural”.

Olfacționar ★ Un carnaval olfactiv

Despre identități, măști olfactive și literatură, în noul 𝙊𝙡𝙛𝙖𝙘𝙩̗𝙞𝙤𝙣𝙖𝙧 din revista 𝘖𝘣𝘴𝘦𝘳𝘷𝘢𝘵𝘰𝘳 𝘤𝘶𝘭𝘵𝘶𝘳𝘢𝘭.

Olfacționar ★ O plimbare prin Florența

Despre parfumierul Lorenzo Villoresi și muzeul său din Florența, într-un articol din numărul 1301 al revistei Observator cultural.

Olfacționar ★ Despre parfumurile... homerice

Un nou articol în numărul 1299 al revistei Observator cultural.

 

Olfacționar ★ Recomandare de lectură

În numărul 1297 al revistei Observator cultural, o recomandare de lectură. De data aceasta, în centrul atenției este simțul tactil.

Olfacționar ★ Parfumuri prismatice

Despre un alt tip de „construcție” a parfumurilor, într-un articol din numărul 1295/2026 al revistei Observator cultural. 

Olfacționar ★ O țeapă parfumată... tot te-nțeapă

Sunteți consumatori de povești și filme horror? Nu vă lăsați speriați de sânge, dinți ascuțiți, cine sau interviuri cu vampiri? Atunci vă invit să citiți un articol despre parfumuri însângerate în numărul 1293/2026 al revistei Observator cultural.

Olfacționar ★ Despre parfumuri, povești și mâini întinse

 Un nou articol în numărul 1290 al revistei Observator cultural.

Mirosurile Indiei

Călătorind cu Mircea Eliade printre mirosurile Indiei — în nr. 1288/2026 al revistei Observator cultural.

Olfacționar ★ Hello, is it me you're looking for?

Click pe imagine 

Olfacționar ★ Bibliosmie sau parfumul cărților

Deși tăcută, lectura activează simţurile, creând o sinestezie de care arareori suntem conștienţi; vedem, auzim, mirosim, atingem sau chiar gustăm în tăcere cuvintele și senzaţiile pe care acestea le conţin.

Un nou articol publicat în revista Observator cultural.

Olfacționar ★ „Nasurile” dinăuntrul flacoanelor

 Un articol publicat în nr. 1276/2025 al revistei Observator cultural.

Olfacționar ★ Fragrancia, un roman olfactiv

De cum am aflat de apariția unui nou roman olfactiv, m-am grăbit să mi-l procur. Sindromul FOMO, se pare. Autorul cărții, Paul Richardot, născut în 1992 și absolvent – mai tîrziu, desigur! – al celebrei École Supérieure du Parfum din Paris, și-a neglijat orga de esențe o vreme și s-a pus pe scris. A ieșit ceva cu nume misterios: Fragrancia – așa cum se și dorea, de altfel. Avem de-a face, deci, cu un roman de debut, pe care clapetele cărții îl ridică în slăvi: „Fragrancia, thrillerul olfactiv despre care se vorbește peste tot, are multe calități: universul original, partea high-tech, suspansul și ritmul alert, în stil american“ (Livres Hebdo) sau „O lucrare singulară care pare să dețină formula succesului“ (Harper’s Bazaar). Iar pe coperta cărții tronează o reclamă de zile mari: „Cartea-fenomen a anului 2025 în Franța“.

Ademenit de toate aceste vorbe laudative și încrezător în gustul – pardon, mirosul – rafinat al francezilor, am plonjat de-a dreptul în miezul lucrurilor, adică al cărții. Construit americănește, parcă după un rețetar învățat pe repede înainte la un workshop de creative writing, cu fraze scurte și multe truisme sapiențiale, romanul – de fapt, autorul lui – vrea să ne impresioneze cu orice preț. High-tech-ul este prezent încă din primele pagini, debusolîndu-ne un pic: nu există nici o contextualizare temporală. Drept care ne așteptăm să treacă dintr-o clipă într-alta o navă spațială prin dreptul ferestrelor sau ca personajele să se teleporteze pentru a ajunge dintr-un loc într-altul. Găselnița – adică gadget–ul – cu care autorul vrea să ne ia maul este un dispozitiv care ajută clienții companiei Fragrancia – căci, da, titlul este dat de această companie fantomatică – să se scoboare în amintirile cele mai ascunse și mai profunde cu ajutorul unei substanțe secrete, numită SVM (substanță volatilă memorială), în care au fost diluate mirosuri familiare, toate acestea introduse într-un nebulizator. Vă mărturisesc că singura imagine rămasă după lectură a fost aceea a unei nebuloase.

Ingredientul polițist este povestea unui viol, care urmează a fi descîlcit(ă) cu ajutorul fantasticei tehnologii, numai că... bine ar fi fost ca parfumierul – mă refer aici la autor – să facă ce știe el mai bine și nu să-și bage nasul în afaceri dubioase – cum ar fi scrierea de romane polițiste, ca să dau un exemplu. Înarmat cu jargonul meseriei, Richardot vrea să impresioneze cu orice preț, face paradă de vocabular și risipă de metafore, însă rezultatul miroase mai curînd a prețiozitate. Nu vă povestesc cartea, n-are rost, însă nu vă ascund senzația de frustrare provocată de lectură. Am intrat greoi în convenție și, tocmai cînd începusem să-mi zic „curaj, că cine știe... poate-poate... nu-i tîrziu s-o dreagă“, francezul m-a închis cartea în nas, fără multă tura-vura. Mai semnalez o nedumerire legată de traducere: nu am știință de existența familiei fougèr moderne, cu atît mai puțin de această grafie. Sîntem lămuriți de traducătoare într-o notă că „fougèr este o familie de parfumuri al cărei nume vine de la legendarul parfum Fougère Royale, din 1882. Varianta actuală, fougèr moderne, este îmbogățită cu note florale, tonuri verzi, citrice, condimentate, lemnoase și ierboase“. Așa o fi.

Sper ca rîndurile de mai sus să nu-i supere (prea mult) pe actualii – și viitorii – admiratori ai cărții. Am strîmbat din nas, ce-i drept, dar și autorul parcă m-a dus prea rău de nas.

— Articol preluat din revista Observator cultural (nr. 1267/ 2025)

Olfacționar ★ Victorie, victorie, dar să știm și noi cum miroase

 

Cine se (mai) îndoia că politica și banii n-au miros se poate convinge de contrariul vizitînd pagina Fragrantica, unde sînt înregistrate „creațiile“ președintelui Trump (sub titulatura „President Trump“), sau chiar pagina oficială dedicată miresmelor trumpiste: www.gettrumpfragrances.com. Că zglobiul – to say the least – președinte al SUA n-are stare, o dovedește și cea mai recentă lansare pe piața parfumurilor: Victory 45-47, cu o variantă eau de parfum pentru femei și una cologne pentru bărbați, căci, vorba aia, femeia likes it hot, însă bărbatul trebuie să fie mai discret. Desigur, pentru a părea cît mai dezirabile, ambele produse sînt... limited edition și numerotate, gata să intre în colecția admiratorilor. Cu alte cuvinte, grăbiți-vă, că se dă! Desigur, dacă vă dă mîna, fiindcă, la prețul de 249 de dolari, esența prezidențială nu e pentru orice buzunar. Puteți însă profita de o reducere de 100 de dolari, dacă achiziționați două parfumele.

Deși om ocupat și serios, domnul Trump a mai cochetat de-a lungul timpului cu lumea frivolă a parfumeriei, însă sub un alt brand, cu un nume absolut surprinzător: Trump! Așa au apărut aromele autobiografice Donald Trump (2004), Success(2011), Empire (2015). Iar în timpul campaniei electorale din 2024 a lansat Fight, Fight, Fight, adică un îndemn la luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă. Că familia Trump are parfumul în sînge și banul în ADN, însă nu prea mare imaginație cînd e vorba să-și boteze produsele, ne devine clar aruncînd o privire la fiica distinsului președinte, Ivanka Trump, care a lansat în 2012 un parfum numit... Ivanka Trump. Ceea ce, pentru un comentator răutăcios, ar fi un fel de quod erat demonstrandum.

>>> Continuarea, pe site-ul Observator cultural.

Semne pe piele

Articol publicat în numărul 1252/2025 al revistei Observator cultural.