Jude Stewart — “Revelations in Air: A Guidebook to Smell”

Jude Stewart: Revelations in Air Book Reading from Art and Olfaction on Vimeo.

Smelfies, and other experiments in synthetic biology | Ani Liu

What if you could take a smell selfie, a smelfie? What if you had a lipstick that caused plants to grow where you kiss? Ani Liu explores the intersection of technology and sensory perception, and her work is wedged somewhere between science, design and art. In this swift, smart talk, she shares dreams, wonderings and experiments, asking: What happens when science fiction becomes science fact? (sursă: TED YouTube)

 

 

 

 

Geografia mirosurilor

E vremea vacanței, a călătoriilor, iar ceea ce rămâne apoi devine o geografie a spațiilor explorate, a emoțiilor și a amintirilor.

Cum se constituie această geografie olfactivă, care îi sunt mecanismele și traseele, iată câteva întrebări la care răspunde seria de articole din această carte, rezultatul unui colocviu ținut în 1995.

 

Henry Th. Finck ✎ Mâncare și savoare

Henry Theophilus Finck

Mâncare și savoare

Henry Theophilus Finck, Food and Flavor. A Gastronomic Guide to Health and Good Living, The Century Co., New York, 1913, pp. 61-63

 

Henry Theophilus Finck (1854-1926), critic muzical și scriitor. Alături de preocuparea pentru muzică, și-a îndreptat atenția și asupra gastronomiei (și aromelor): The Gastronomic Value of Odours (1886), Food and Flavor (1913).

 

 

În urma experimentelor făcute de mine, am constatat că, atunci când îți ții nasul prins între degete (sau îl ai înfundat de la răceală), nu doar e imposibil să spui care este diferența dintre diverse tipuri de carne, brânză, prăjituri sau legume, ci și că – fapt nesemnalat de nimeni până acum – chiar și în cazul substanțelor dulci și acre care desfată cerul gurii, simțul olfactiv este cu mult mai important decât simțul gustativ.

Oțetul, de pildă, este cu totul neinteresant dacă nu are un „buchet” – aroma de cidru, vin sau malț din care e preparat. Și cum se explică faptul că suntem dispuși să plătim între cinci și douăzeci de ori mai mult pe bomboane decât pe zahărul simplu? Asta, pentru că zahărul solicită doar gustul, în vreme ce bomboana este parfumată de obicei cu sarsaparilla, perișor, vanilie, ciocolată și o sumedenie de alte ingrediente aromate de al căror miros ne bucurăm când expirăm aerul prin nări în timp ce mâncăm bomboana.

Important aici este cuvântul „expirație”. Este considerată a fi o lipsă de etichetă mirosirea lucrurilor de pe masă în modul obișnuit, întrucât aceasta denotă neîncredere în privința prospețimii mâncării. Însă mai există un mod de a mirosi care îi scapă majorității oamenilor, cu toate că este folosit zi de zi. Anatomia arată că terminațiile nervilor olfactivi se află doar pe o mică porțiune a mucoasei care căptușește nările. În expirația normală, aerul nu atinge această regiune olfactivă. Însă, atunci când mâncăm în mod potrivit, direcționăm inconștient aerul impregnat cu aromele alimentelor pe care le mestecăm înspre acea regiune, iar în felul acesta ne bucurăm de mâncare. Procedăm astfel inconștient, cum ziceam; dar încercați acum s-o faceți conștient, expirând foarte ușor aerul prin nări – desfătare produsă de mâncare va fi cu mult mai mare.

În mod evident, Kant a făcut cea mai mare greșeală când a afirmat că simțul olfactiv nu merită cultivat. Nu doar că ne oferă în timpul mesei plăceri suplimentare, a căror valoare sanitară și tonică a fost îndeajuns studiată, ci este de o imensă importanță faptul că, printr-o educație sporită, nasul ne devine mai fin, iar în felul acesta căutăm și mai insistent să avem parte numai de mâncare sănătoasă.

Mirosurile trecutului

Echipa DURARE, în colaborare cu cercetători de la Het Geheugen van Geur, a refăcut o apă parfumată după o rețetă a lui Constantijn Huygens (1596-1687).

 

Mai multe, aici:

https://story.durare.eu/making-scents-of-the-past#chapter-606

 

 

Hărți olfactive

  

Efemere, fluctuante, adesea greu de sesizat și de pus în cuvinte, mirosurile au mai curând consistența și natura norilor. Sunt și nu (mai) sunt, se perindă pe suprafața pământului, trecând dintr-un loc într-altul după capriciile curenților de aer. Natura aceasta a lor face imposibilă o hartă olfactivă a unui oraș, asemeni unei hărți cu obiective turistice, de pildă. Ea ar semăna mai curând cu un buletin meteo, care trebuie actualizat de la o oră la alta – sau chiar mai des. Și din acest punct de vedere, mirosurile și „știința” care le corespunde, osmologia, au mai multe în comun cu meteorologia decât cu orice altă știință exactă cu „-logie” în coadă. Localizarea mirosurilor pe o posibilă hartă e determinată în mare măsură de starea vremii, de presiunea și umiditatea atmosferică (fiindcă volatilitatea moleculelor odorante depinde de acestea) sau de forța vântului. La dificultatea obiectivă de a arăta cu degetul spre un miros și de a-l pune pe o hartă se adaugă factorii subiectivi: câți oameni vor folosi aceleași cuvinte pentru a desemna sau descrie un miros? Cu alte cuvinte și mai pe scurt, (sur)prinderea mirosurilor are ceva dintr-o vânătoare a himerelor.

Pe de altă parte însă, mirosurilor au și această natură: de a impregna un loc (sau o persoană), de a zăbovi și de a-și pune pecetea, devenind o marcă identitară. Știm cu toții cum miroase o casă părăsită sau o cafenea, un spital sau o farmacie, o fabrică și împrejurimile ei, o biserică sau un cimitir. Mirosurile încep să le definească și ajung să fie primul semn de recunoaștere al lor. Acolo, ele parcă împietresc, devin monumentale, în sensul etimologic al cuvântului: ceva ce stârnește (și păstrează) o amintire. Nici în acest caz mirosurile nu pot fi localizate cu precizie, ele fiind mai curând o atmosferă (iarăși imaginea meteorologică!), un aer al locului, însă prezintă avantajul de a ne putea referi la ele într-o manieră consistentă și constantă. Abia acum parcă devine posibil proiectul unei hărți olfactive. Scopul ei ar fi acela de a surprinde atmosfera unor locuri, aerul lor persistent și dominant. Și aici factorii subiectivi sunt hotărâtori. Preferințele „martorilor”, capacitatea lor de abstractizare și verbalizare, pragurile lor olfactive diferite fac să varieze spre infinit descrierile mirosurilor. Tot ce putem spera este atingerea unui numitor comun.

De ceva vreme, mă gândesc la o hartă olfactivă a Bucureștiului, la cum ar arăta ea, cum i-ar fi mirosul, cum s-ar împărți sau suprapune zonele olfactive. Recent, am întrebat o adolescentă, pentru un nou episod Față/Verso, cum îi miroase orașul București. A răspuns, fără să stea pe gânduri, „a sarmale și a grătar”. Eu aș fi răspuns: a gaze de eșapament, a Baccarat Rouge 540, pe alocuri, și a parfumuri arăbești cu dominantă de oud, mai peste tot. Însă nu am putut identifica mirosuri specifice unor zone ale Bucureștiului. Cum miroase la Universitate, în Piața Romană sau la Unirii și cum miroase în Rahova sau în Drumul Taberei. Poate nu am nasul atât de fin...

Voi ați putea alcătui o hartă olfactivă a Bucureștiului? Dacă nu pe zone, atunci una generică? Care ar fi mirosul orașului? Am fi mai mult decât bucuroși să primim de la voi un smellfie. 😊

 

---

Vezi și: Ready for a smellfie? Photo tags map the smellscape of a city.

Avery Gilbert — Puterea sugestiei

In a lecture hall at the University of Wyoming in 1899, a chemistry professor named Edwin E. Slosson played a prank on one of his classes. He explained that he wanted to demonstrate the diffusion of odor through the air. He poured some liquid from a bottle onto a wad of cotton, making a show of keeping it away from his nose. He started a stopwatch and told the students to raise a hand as soon as they smelled something. Here’s what he reports happened:

“While awaiting results I explained that I was quite sure that no one in the audience had ever smelled the chemical compound which I poured out, and expressed the hope that, while they might find the odor strong and peculiar, it would not be too disagreeable to any one. In fifteen seconds most of those in the front row had raised their hands, and in forty seconds the “odor” had spread to the back of the hall, keeping a pretty regular “wave front” as it passed on. About three-fourths of the audience claimed to perceive the smell, the obstinate minority including more men than the average of the whole. More would probably have succumbed to the suggestion, but at the end of a minute I was obliged to stop the experiment, for some on the front seats were being unpleasantly affected and were about to leave the room.”

Slosson’s experiment vividly demonstrated the potency of olfactory suggestion, for he was holding a cotton ball soaked in nothing but water.

 

— Avery Gilbert
What the Nose Knows. The Science of Scent in Everyday Life
Crown Publishers, New York, 2015

 

---

 >>> A se citi împreună cu fragmentul din El libro de los abrazos de Eduardo Galeano, citat în antologia noastră Osmé. Antologie de texte pentru nasul oricui, Peter Pan Art & Entheos, 2022 (în curs de publicare).

Luca Turin — The Secret of Scent

Născut în Beirut într-o familie italo-argentiniană, crescut în Franța, Italia și Elveția, cu studii în fiziologie și biofizică, Luca Turin s-a dedicat mirosurilor și compoziției de molecule odorante, fiind una dintre cele mai interesante figuri din lumea parfumeriei, atât de interesantă încât bine-cunoscutul jurnalist Chandler Burr i-a dedicat o carte în 2003: The Emperor of Scent. În plus, este un respectat, dar și temut critic de parfumuri.

Împreună cu soția lui, Tania Sanchez, a scris, în 2008, Perfumes: The A-Z Guide (Penguin), care a fost reeditat, cu noi intrări și o nouă ierarhizare a parfumurilor, în 2018, sub titlul Perfumes. The Guide. Sunt sigur că orice parfumier își dorește să figureze în acest ghid cu cât mai multe steluțe (maximum este de cinci). Cele aflate în fruntea clasamentului sunt XI L’Heure Perdue, Alaïa, Au Coeur du Désert, Azemour les Orangers, Castaña, Club Design, Le Cri de la Lumière (acum doar Le Cri), Eau Parfumée au Thé Noir, Fate Woman, Iris Nazarena, Jasmins Marzipane, Korrigan, Le Mat, Mem, Miyako, Narciso, New York Intense, Nuit Magnétique, Twilly d’Hermès.

 

 

O altă carte care a stârnit atât interesul cititorilor împătimiți de parfumuri, cât și pe acela al oamenilor de știință — care însă, în majoritatea lor, au strâmbat din nas — este The Secret of Scent. Adventures in Perfume and the Science of Smell, publicată în 2006. Volumul este disponibil acum și pe site-ul Cărturești.

Ce are așa de special această carte? Pe lângă farmecul prezentării, presărată cu observații pline de umor, așa cum știm și din ghidul amintit mai sus, Luca Turin propune o teorie îndrăzneață, care a fost primită cu suspiciune de confrați. Este vorba despre teoria vibratorie a olfacției, care reia o intuiție a lui G.W. Septimus Piesse, celebrul chimist și parfumier din secolul al XIX-lea, și continuă cercetările lui Malcom Dyson și Robert H. Wright din secolul al XX-lea.

Teoria lui Turin, potrivit căreia mirosul unei molecule se datorează frecvenței sale vibratorii, este o alternativă la teza comun acceptată – și care dăinuie de la Aristotel și Lucrețiu citire –, conform căreia moleculele au o anumită formă care se potrivește mănușă cu receptorii olfactivi aflați în epiteliul nazal, iar de aici vine și mirosul lor. Nu vă plictisesc aici cu detalii, fiindcă – slavă cerului! – puteți găsi totul pe Wikipedia. Tot ce mai pot spune e că teoria lui Luca Turin a stârnit aprigi controverse, însă autorul se laudă că e un bun model predictiv, care i-a permis să obțină noi molecule odorante. Până la urmă, la ce e bună o teorie dacă nu pentru a-și găsi o utilitate practică?! În fine, că sunteți sau nu de acord cu teoria lui Luca Turin, cartea lui este un deliciu, iar chimia devine o poveste interesant spusă de un om cu bogate lecturi, ceea ce îi permite să facă cele mai neașteptate conexiuni.

 

☞ Vezi și articolul nostru: „Vibrația moleculelor”, unde puteți găsi o prezentare TED susținută de Luca Turin.

Eugénie Briot — „La Fabrique des parfums”

Toți cei interesați de istoria parfumeriei pot citi cu mare folos cartea lui Eugénie Briot, La Fabrique des parfums. Naissance d’une industrie de luxe, dedicată imaginarului și practicilor parfumeriei franceze din secolul al XIX-a. De-a lungul celor 416 pagini, care cuprind o bibliografie și numeroase note, Briot se folosește de documentele epocii (afișe, cataloage de produse, dar și opere literare) pentru a reconstitui mediul în care parfumeria franceză își croiește imaginea — pentru că despre imagine vorbim în primul rând în cazul unei industrii care vinde iluzii. Nu sunt lăsate deoparte nici progresele tehnicii și ale științei care au contribuit decisiv la crearea industriei parfumeriei, însă acestea, așa cum subliniază și Briot, sunt trecute în plan secund în discursul parfumierilor, printr-o separare tot mai netă între procesul de fabricație și produsul finit, care pare să ia naștere, asemenea Afroditei, din spuma mării. Informațiile sunt bogate și revelatoare, stilul autoarei nu este deloc greoi, ceea ce face o plăcere din lectura acestei cărți, care trebuie citită fie înainte, fie după volumul esențial al lui Alain Corbin, Miasma şi mireasma: simţul mirosului şi imaginarul social în Franţa secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea (Editura Fides, 2013).

---

Éditions Vendémiaire, 2015

Odeuropa

 

Odeuropa este un proiect multidisciplinar a cărui temă centrală este mirosul. Premisa de la care pornește acest proiect este dată de faptul că mirosul constituie un subiect prea puțin investigat din perspectiva informaticii și a științelor umaniste. Care este semnificația mirosului în cadrul societății? Cum putem conserva moștenirea olfactivă a umanității? Cum pot fi extrase date senzoriale din baze informatizate de texte și imagini? Iată câteva provocări cărora echipa proiectului și-a propus să le răspundă cât mai curând. 

 

❞

Our senses are our gateways to the past. Much more so than any other sense, our sense of smell is linked directly to our emotions and our memories. Yet we tend to overlook the significance of scents and smelling, both in our current society as in the past. As today mass digitisation, big data, and bio-physical devices such as health trackers are becoming more central to our daily activities, it becomes all the more urgent that we take great care that such programs properly consider the full range of human experiences and responses to the senses.

 

At the same time, we lack well-established algorithms, tools, and semantic web standards for olfactory data mining and modelling. Fortunately, one key prerequisite for addressing this problem is already in place. In recent years, European cultural heritage institutions have invested heavily in large-scale digitization: we hold a wealth of object, text and image data which can now be analysed using sophisticated computer science techniques. What remains missing is a broader awareness of the wealth of historical olfactory descriptions, experiences and memories contained within them. We recognize this as both a challenge and an opportunity.

❞

 

Unul dintre obiectivele imediate ale proiectului Odeuropa este realizarea, online, a unei Encyclopaedia of Smell Heritage, care să prezinte calitățile senzoriale și semnificațiile mirosurilor, precum și să descrie mirosuri-cheie, peisaje olfactive și  practici olfactive ale umanității. 

 

În plus, câteva dintre mirosurile Europei vor fi conservate și “reconstituite” prin intermediul metodelor și tehnicilor științei patrimoniale. În acest scop, este prevăzută o colaborare strânsă a echipei Odeuropa cu muzee, artiști și parfumieri, care se va materializa prin organizarea de evenimente olfactive – ateliere, expoziții sau vizite educaționale ghidate. 

 

The ultimate goal of the Odeuropa project is to show that critically engaging our sense of smell and our scent heritage is an important and a viable means for connecting and promoting Europe’s tangible and intangible cultural heritage.

 

Pe scurt, misiunea proiectului Odeuropa poate fi rezumată astfel: 

 

— to recognize, safeguard, present, and promote olfactory heritage.

— to develop state-of-the-art AI techniques to identify and trace olfactory information in text and image datasets; to investigate how ‘smell’ is expressed in different languages, with what places it was associated, what kinds of events and practices it characterised, to what emotions it is linked, and how smell and diseases are interrelated, et cetera.

— to show that critically engaging our sense of smell and our scent heritage is an important and a viable means for connecting and promoting Europe’s tangible and intangible cultural heritage.

Recomandare de lectură: ”The Case Against Fragrance” de Kate Grenville

În contextul sutelor de lansări anuale de noi și noi parfumuri – deși multe dintre ele sunt doar reinterpretări sau còpii ale altora celebre, impuse de gustul majorității –, al unei publicități care ne arată ce minune este parfumul în viața noastră, cât de frumoși și de seducători ne face, vocile care se ridică împotriva acestuia, semnalele de alarmă privind ingredientele utilizate sunt slabe, abia putând a se face auzite.

Orice industrie de milioane de dolari/ euro își are proprii contestatari, apariții răzlețe, Casandre pe care majoritatea le privește cu suspiciune. O astfel de Casandră este și Kate Grenville, autoare de ficțiune din Australia – mai exact, din Melbourne –, care a publicat în 2017, la The Text Publishing Company (Melbourne, Australia), o carte mai puțin obișnuită, atât pentru ea, cât și pentru gusturile pasionaților de mirosuri artificiale: The Case Against Fragrance.

Totul a pornit de la sensibilitatea autoarei față de mirosurile artificiale – al cărei principal simptom sunt cumplite dureri de cap –, fapt ce a determinat-o să pornească o cercetare minuțioasă a ingredientelor din produsele parfumate care ne înconjoară – de la parfumuri până la detergenți –, precum și a reglementărilor în vigoare. Ceea ce descoperă Grenville nu este deloc îmbucurător. Pe de o parte, tot mai multe substanțe sunt considerate problematice sau chiar periculoase pentru sănătatea consumatorilor, fapt ce duce la ajustarea continuă a cantităților recomandate, pe de altă parte, reglementările din parfumerie sunt formulate tocmai de fabricanții din domeniu (IFRA), care, se pare, nesocotesc cercetările independente, mult mai alarmate de efectele (pe termen scurt, dar, și mai grav, pe termen lung) ale multor elemente care intră în compoziția parfumurilor noastre de zi de zi.

Pentru cei pasionați de parfumuri, existența unora care dezvoltă sensibilități – care pot degenera în dizabilități – față de mirosuri emanate de produse artificiale poate părea o glumă sau un moft. Numai că astfel de persoane există – și nu sunt deloc puține –, iar ele sunt aproape handicapate de haosul olfactiv din mediul înconjurător – autobuze, spații de lucru, hoteluri, mall-uri etc. Poate că ați auzit că în Canada și în America există deja spații fragrance-free. Pot părea un exces pentru europenii învăluiți în parfumuri franțuzești, însă e bine să gândim mai în profunzime subiectul.

Nu am de gând să fac un rezumat al cărții, vă sfătuiesc să o citiți (se citește repede și ușor, fiindcă stilul lui Grenville nu este deloc pompos sau științific, ba chiar are umor – atât cât îi permite subiectul, firește). Pe mine m-a alarmat suficient și m-a făcut să mă gândesc – încă și mai mult – la disconfortul pe care parfumul preferat îl poate crea în jurul meu. Dacă nu ne învață altceva cartea, măcar un îndemn să ne fie: să lăsăm deoparte egoismul și să ne gândim că plăcerile noastre nu sunt, în mod indiscutabil, și ale altora.

---

Câteva păreri despre carte:

---

O altă carte pusă pe lista de lecturi imediate:

Bruce Lourie & Rick Smith, Slow death by rubber duck. How the toxicity of everyday life affects our health (Alfred A. Knopf, Canada, 2019.

Recomandare de lectură: „Éloge de l'odorat” de André Holley

Cei interesați de o perspectivă științifică – în special, din direcția biologiei și a neuroștiințelor – asupra mirosului pot citi cu mult folos cartea Éloge de l’odorat semnată de André Holley, reputat profesor de neuroștiințe și cercetător în domeniul proceselor neurosenzoriale și cognitive ale olfacției, precum și în acela al industriei cosmeticelor și parfumurilor.

Apărută în 1999, la Éditions Odile Jacob, cartea lui Holley acoperă toate cercetările realizate până la acea dată, un merit deosebit avându-l maniera clară de expunere a subiectului, precum și tratarea critică a unor datelor incomplete sau încă insuficient argumentate cu privire la anumite subiecte „arzătoare”, cum ar fi existența și funcționarea feromonilor umani. Holley își prezintă extrem de limpede informațiile, chiar și atunci când acestea sunt destul de tehnice, dovedind o stăpânire deplină a subiectului și o rară calitate a omului de știință, anume aceea de a se face înțeles de marele public.

Abordarea sa este sistematică, începând (capitolul I) cu prezentarea istoriei evolutive a simțului mirosului (geneza sistemelor senzoriale, mirosul la păsări, comportamentul la mamifere sau mirosul de familie) și continuând (capitolul al II-lea) cu descrierea mecanismelor de funcționare ale sistemului olfactiv (condițiile fizico-chimice ale mirosurilor, receptorii olfactivi, sursele mirosurilor, structura moleculară a mirosului). Capitolul al III-lea – cel mai consistent – privește istoria cercetărilor științifice privind mirosul, iar Holley nu lasă deoparte nici teoriile care, deși n-au avut viață lungă, au pregătit terenul pentru alte teorii, acesta fiind un bun exemplu pentru modul în care funcționează paradigmele științifice.

Capitolul al IV-lea este dedicat relației dintre mirosuri și viața mentală (perceperea mirosurilor, clasificarea și denumirea mirosurilor, memoria olfactivă), iar capitolul al V-lea tratează, mai aplicat, importanța aromelor alimentare și plăcerile simțurilor. În capitolele VI și VII intervine și contribuția unor științe precum sociologia sau antropologia, o interesantă discuție fiind aceea privind cele două tendințe ale epocii moderne: pe de o parte, dezodorizarea, pe de alta, odorizarea masivă.

Cei pasionați de parfumuri, vor găsi câteva însemnări despre plăcerile oferite de acestea, despre moleculele folosite în parfumerie, precum și despre arta parfumierului. Un glosar le vine în ajutor acelora care se pot pierde în hățișul jargonului științific, fiind completat de o solidă bibliografie, care cuprinde tot ce e relevant până în momentul apariției cărții.

Citată de toate studiile ulterioare, cartea lui André Holley este un reper în domeniul olfacției, îmbogățind cunoștințele oricui dorește să-și vâre nasul mai adânc în literatura de specialitate.

Recomandare de carte: Memorie și experiențe olfactive

Cum se raportează față de miros parfumierii, oenologii, bucătarii, somelierii, medicii legiști, pompierii și cadrele medicale, cum îl integrează practicii lor profesionale, cum îl verbalizează, conceptualizează și, mai ales, cum comunică și transmit deprinderile profesionale bazate pe miros sunt temele centrale ale cărții lui Joël Candau, Mémoire et expériences olfactives. Anthropologie d’un savoir-faire sensoriel, apărută în anul 2000, în colecția „Sociologie d’aujourd’hui” a Editurii PUF. Stabilind ca obiect prim al antropologiei ideea de partage (termen greu de tradus în română, date fiind cele două sensuri diametral opuse conținute în el: împărțire ca diviziune, dar și, unificator, ca împărtășire), Candau urmează etapele formării unei conștiințe olfactive, precum și a deprinderilor profesionale din mediile amintite mai sus, pe scurt a constituirii condițiilor de posibilitate ale expertizei olfactive și ale transmiterii acesteia. Cele șase procese implicate în profesionalizarea olfactivă – simțirea, percepția, numirea, memorizarea, categorisirea, „partajarea” – sunt discutate în capitole care cuprind, pe de o parte, un excurs teoretic bine articulat și susținut de bibliografie și, pe de alta, mărturiile oferite de „informatori” din mediile profesionale în care simțul olfactiv joacă – sau poate juca – un rol însemnat. În ciuda precarității conceptuale și lingvistice a universului olfactiv, trei sunt domeniile în care se poate vorbi despre o practicare activă a simțului olfactiv, cu un vocabular cât de cât normalizat, care să permită transmiterea și comunicarea de conștiințe dobândite în cadrul experienței profesionale directe, și anume: parfumeria, oenologia și gastronomia. În cazul celorlalte profesii discutate în carte – cadre medicale (medici și infirmiere), pompieri, medici legiști –, mirosul este secundar și nu este încorporat în corpusul de cunoștințe transmise didactic și dogmatic, ci este asociat experienței individuale și practicilor curente, fără a se articula coerent în concepte și într-un vocabular exact. Dacă discursul teoretic al lui Candau este impecabil și deschide direcții extrem de interesante, eșantionul de informatori este restrâns, deci nereprezentativ, cititorul rămânând cu impresia că mărturiile de pe teren sunt acolo doar să exemplifice ceea ce deja fusese formulat teoretic, și nu invers, adică să contribuie la înălțarea eșafodajului teoretic. Rămâne însă bogăția de direcții și întrebări sugerate de autor, ceea ce face ca lectura acestei cărți să fie esențială în bibliografia oricărui pasionat de excursul teoretic în jurul mirosurilor (și parfumurilor).

Tu cu cine te combini?

Colocvial, spunem uneori despre două persoane care formează un cuplu că s-au „combinat”. Dacă s-au combinat, asta înseamnă că între ele există o compatibilitate, că fuziunea a fost posibilă în virtutea unor caracteristici comune ale compușilor, care îi fac să rămână împreună. Dincolo de – sau, mai degrabă, dincoace de – compatibilitățile spirituale, există o compatibilitate pur fizică, elementară, care ne dictează apropierile și respingerile – cel mai adesea, inconștiente. De altfel, limbajul comun reflectă această idee – „există chimie între ei”, spunem –, dacă ne gândim că această compatibilitate este văzută ca o îmbinare perfectă, ca o reacție chimică reușită între doi parteneri închipuiți ca (sumă de) elemente chimice. Compoziția mea chimică este compatibilă cu a ta, fiecare particulă din mine este în armonie cu fiecare particulă din tine. Dacă la această compatibilitate fizică o adăugăm pe cea psihică și spirituală, atunci reușim să facem saltul de la chimie la alchimie.

Dar să revenim la chimie. Faptul că mirosul și gustul sunt singurele noastre simțuri chimice ne îndreaptă atenția – vrem, nu vrem – spre un tip aparte de compatibilitate, despre care rareori se discută, asta și ca urmare a tabuurilor ce înconjoară aceste două simțuri intime, extrem de subiective, cu un vocabular precar și, tocmai de aceea, greu de civilizat. Fiind simțuri ce stârnesc modificări ale chimiei noastre lăuntrice, mirosul și gustul permit combinarea și comunicarea la un nivel profund, de vreme ce restul simțurilor – văzul, auzul și pipăitul – se opresc la nivelul epidermei. Doar prin miros și gust Celălalt pătrunde în mine și mă transformă,  într-un schimb reciproc de mesaje și de reacții. Doar mirosul și gustul ne revelează natura pe de-a-ntregul, ceea ce explică și forța reacțiilor atunci când ne confruntăm cu mirosul și gustul Celuilalt. Ele reușesc să ne răscolească până în măruntaie, la propriu, deși, pe cale afectivă, putem spune că văzul și auzul o pot face și ele în egală măsură – cu simțul tactil stând undeva la mijloc, la granița dintre mine și tine. Prin caracterul inevitabil, constrângător al reacțiilor pe care le stârnesc, mirosul și gustul devin condiția necesară, de posibilitate, pentru o combinație totală, care este întregită de simțurile distanței – văz și auz – sau de pipăit, ca simț al apropierii de limitele eului nostru.

Importanța mirosurilor în stabilirea schimburilor sociale e confirmată și de datele antropologice. În anumite triburi, precum Desana din Columbia amazoniană, ele definesc normele de alianță între triburi; căsătoria este posibilă aici doar între grupuri care se diferențiază unele de altele prin mirosurile și parfumurile lor. Nu doar că fiecare posedă propriul miros – conferit de înfățișare, emoții sau alimentație –, ci toți membrii aparținând aceluiași trib împărtășesc un miros caracteristic, care îi deosebește de membrii altui trib. Pentru Desana, căsătoria poate avea loc doar între persoane cu miros diferit, așadar ei sunt nevoiți să pornească în căutarea unui soț sau a unei soții printre membrii unui alt trib, având grijă să găsească pe cineva al cărui miros se poate combina cu al lor. Interdicția de a se uni cu cineva care are același miros este o modalitate de a preveni incestul și de a evita endogamia. Regulile căsătoriei se supun unei scheme asemănătoare amestecurilor culinare – de pildă, nu poți combina carnea cu peștele. Tot așa și în căsătorie: trebuie să știi să faci amestecul potrivit. În limba tribului Desena, aceeași expresie – mereké (combină, amestecă bine) – este folosită ca recomandare adresată atât bucătarului, cât și viitorului soț. Așadar, căsătoria este o îmbinare, o unire a mirosurilor*.

Datele antropologice sunt completate de cele genetice. Experimentele pe șoareci au dovedit rolul esențial jucat de simțul mirosului în depistarea genelor la semeni, gene ce dictează împerecherile cu mai multe șanse de supraviețuire. Folosindu-se de miros, șoarecii reușeșesc să depisteze coduri diferite de ale lor, pentru o combinație al cărei rezultat va fi un sistem imunitar mult mai adaptat atacurilor mediului de viață. Ce ne împiedică să credem că și oamenii s-ar lăsa conduși de miros în alegerea partenerului de viață, tocmai pentru a-i transmite urmașului un cockteil perfect de gene?

Societatea modernă – definită, pe de o parte, de dezodorizarea masivă și de tabuurile impuse emanațiilor corporale, și, pe de alta, de o odorizare artificială excesivă, unificatoare și depersonalizantă – pierde din vedere tot mai mult latura chimică, constrângătoare a „combinațiilor” dintre oameni. Primatul văzului și auzului – vezi toate mijloacele de comunicare în masă, precum și pe cele de întâlniri online – face ca simțurile prea personale ale pipăitului, mirosului și gustului (declarate incorecte social/ politic) să fie trecute sub tăcere, nesocotind rolul lor determinant în intimitatea cuplului. Dar câte „combinații” nu s-au desfăcut din pricina mirosului sau a gustului de nesuportat al Celuilalt?

---

* Vezi Aroma. The cultural history of smell de Constance Classen, David Howes și Anthony Synnott (Routledge, 1994, p. 98 și urm.)

Recomandare de lectură

Ce que révèlent nos odeurs. Les codes du langage olfactif de Vittorio Bizzozero
Éditions Médecine et Hygiène, 2015, 111 pagini

Și dacă am descoperi că limbajul olfactiv este primul nostru limbaj – „vorbit” la începutul umanității, dar și la începutul vieții noastre intrauterine? Pornind de la relatările pacienților săi și bazându-se pe teorie, Vittorio Bizzozero ne ajută să ne înțelegem mai bine limbajul olfactiv și multiplele lui funcții. Autorul aduce la lumină acest limbaj uitat prin intermediul unui lung parcurs, care, odată cu primele noastre senzații, ne conduce spre vorbire, traversându-ne toate simțurile. Căci noi folosim acest limbaj uitat, cel puțin în anumite situații, fără a fi deloc conștienți de el, fără a-i cunoaște ortografia, gramatica sau lexicul. Mirosul nostru, singura componentă variabilă și incontrolabilă, nu-i comunică ea celuilalt ceva despre adevărata noastră stare sufletească?

Cartea este structurată în trei capitole mari: 1. primatul simțului mirosului în dezvoltarea celorlalte simțuiri; 2. înțelegerea simțului mirosului și a legăturilor sale cu celelalte simțuri, socotite secundare, precum și modul în care mirosim lumea, pe noi înșine și pe ceilalți; 3. funcția propriilor mirosuri în constituirea relațiilor fizice cu lumea și cu noi înșine, precum și legătura dintre „simțământ” și „inspirație”.

Vittorio Bizzozero este psiholog, psihoterapeut și cercetător în neuropsihologia olfacției la Geneva. Este autorul cărții L’Univers des odeurs. Introduction à l’olfactologie, publicată la Georg Éditeur.

Câteva conferințe TED despre simțul olfactiv, mirosuri și parfumuri

Câteva recomandări de conferințe TED despre nas, mirosuri și alte subiecte conexe. Am preluat și descrierea în engleză, ca să puteți afla ce și cum. Ne cerem scuze că n-am tradus textele, dar timpul... intră în sac, nu iese de acolo.  

 

 

Donald Wilson is a research professor at the Departments of Child and Adolescent Psychiatry and Physiology and Neuroscience, and a Senior Research Scientist at the Emotional Brain Institute Nathan Kline Institute for Psychiatric Research. His current research focuses on how the mammalian brain processes and remembers information. As a model system he and his team focus on rodent (rat and mice) discrimination and memory for odors.  

 

The evolutionarily oldest sense is the ability to detect and discriminate chemicals around you. Some of those chemicals are small and float in the air and we call those smells. The chemicals come from plants and animals and bacteria and elsewhere, and can provide information about what to eat, what to avoid so as not to be eaten, and with whom to mate. How do we smell? How does our brain change chemicals inhaled up our nose into brie, chardonnay or dirty diaper? The task is made more complex by the fact that most smells we experience are not due to a single type of molecule, but are rather the result of complex mixtures of many types of molecules that our brain merges into a single percept, much like the merging of blue and yellow pigments make green. Wilson will describe how the brain performs the remarkable feat of creating the aroma of coffee and how memory plays an important role in this process.

 

 

Chandler Burr is the Curator of the Department of Olfactory Art at the Museum of Arts and Design in New York City. The former New York Times perfume critic, Burr is also author of the two definitive non-fiction books about the perfume industry. "The Perfect Scent: A Year Inside the Perfume Industry in Paris & New York" tells the two parallel stories of a year Burr spent for The New Yorker magazine behind the scenes at Hermès, watching the creation of a fragrance and a year inside Coty with Sarah Jessica Parker as she directed the making of her first perfume. "The Emperor of Scent: A True Story of Perfume, Obsession, and the Last Mystery of the Senses" is about a genius of biophysics and perfume. His novel, "You or Someone Like You," was published in 2009. Burr hosts interactive Scent Dinners around the world; these master-classes in gourmand scents are collaborations with the world's best chefs.  

 

 

Maybe you don't know how important scent has been over the course of history. Did you ever wonder why that is? Have we been neglecting one of our important senses? Can smell be part of art? Or promoting well being? Or influence our culture and society? According to Caro, a picture says a thousand words, but maybe a smell holds a thousand images.

 

Caro Verbeek is an art and smell historian, curator and author with a focus on modern, olfactory and tactile art. She is currently a PhD candidate at VU University with the project ‘In Search of Scents Lost - Reconstructing the Aromatic Heritage of the Avant-garde’. She teaches the course ‘The Other Senses’ at the Royal Academy of Arts (The Hague) and moderates the monthly ‘Odorama’-platorm at Mediamatic Amsterdam. She curated a show on olfactory art at Villa Rot (Germany) in 2015 and co-curated the Museumnight ‘Ruiken in het Rijks’ (Smelling at the Rijksmuseum) in 2012. She regularly does olfactory interventions at museums and universities worldwide.

 

 

In her vividly fragrant talk, she emphasizes the sense of smell and how important it is to one's identity and everyday life. She then shares the horrors and dangers of what it's like to lose that sense, and then proposes some solutions to help people who have already lost theirs.

 

Michelle Krell Kydd is the Communications Specialist for ArtsEngine and The Alliance for the Arts in Research Universities (a2ru) at the University of Michigan. She also has one of the best noses in the world, and is an olfaction and fragrance expert. She puts this skill to good use by using olfaction to promote the art-science connection via interdisciplinary collaboration. Ms. Kydd is the editor of the award-winning blog Glass Petal Smoke and conducts Smell and Tell lectures on campus and in the Ann Arbor Community.

 

 

Omer Polak (omerpolak.com) is a designer and artist. His recent projects focus on our sensory experience of the world. Omer is using multi-disciplinary and collaborative approaches to create new experiences that could change the life of the viewer/participant. Omer has been honored at the Core77 design awards (Food Design) in 2013.  

 

The sense of smell is central to our everyday life. It is a major component of our taste perception; it warns us against danger and affects our mood. It also has quite an influence on our sexual attraction and pair bonding. But are we fully aware of all this influence? Can we smell fear or happiness? How do people with an impaired olfactory perception cope with it? Omer Polak tells us how design innovation and neuroscience offer us a new way to experience the world.

Vibrația moleculelor

Luca Turin este un biofizician pasionat de parfumuri. Ce iese din acest interes? Păi, a ieșit, în primul rând, unul dintre cele mai apreciate și urmărite ghiduri din domeniul parfumeriei: Perfumes. The A-Z Guide (coautoare: Tania Sanchez), care a cunoscut mai multe ediții, ultima fiind din 2018, după știința mea. Notele - de fapt, stelele (de la 0 la 5) - acordate de Luca Turin sunt respectate sau dezbătute, dar niciodată nu le rămân indiferente iubitorilor de parfumuri. O altă carte extrem de interesantă semnată de Luca Turin este The Secret of Scent, unde autorul expune și teoria vibrațiilor olfactive despre care e vorba în conferința TED din 2005.

 

 

Mirosim doar cu nasul?

Mirosim doar cu nasul? Dar dacă tot corpul participă la analiza olfactivă a mediului intern și extern? Câteva idei, în intervenția lui Jennifer Pluznick, la TEDMED 2016.