Când am început să adunăm informații despre Noemi Meilman, am fost impresionați de povestea ei. Un portret foarte frumos i l-a făcut Cristina Stănciulescu, în revista Life, în urmă cu trei ani, așa că vă îndemnăm să-l citiți. Pe scurt, despre Noemi vă spunem că este un om de comunicare și publishing, că îi plac proiectele colaborative și că are acum, împreună cu Adriana Chiper, o firmă de PR, The Station. A lucrat la Ambasada Israelului, la Saatchi&Saatchi, la Tabu, la Sanoma Hearst, face blogging de cursă lungă cu câteva branduri și are un proiect pro bono 100%, @bookcovertee, de ajutorare a animalelor fără stăpân din adăpostul Iubirrre al lui Red Panda. Dacă vreți să știți ce gândește și ce scrie, vizitați-i site-ul: noemimeilman.com, o desfătare pentru zile în care leneviți în pat și aveți chef de colindat cu mintea. Noi am luat-o la întrebări, firește, despre subiectele noastre preferate.
Cât de constrângător este imaginarul masculin proiectat asupra femeii?
Eu, când mai văd scris „eternul feminin”, îmi amintesc de revistele din anii ’70 și ’80, pe care le citeau femeile strașnice din familia mea. Revenind la întrebare, cred că lucrurile se schimbă în bine, dar va mai dura ceva. (Iar eu sunt optimistă, de fel).
Este femeia o floare? Dacă da, ce facem, o tăiem și-o punem în vază?
Femeia este și floare, și cactus, și floare de cactus. Și bărbatul ce este? :) Florile în ghiveci sunt alegerea mea, să prindă rădăcină, să fie udate și îngrijite. O floare tăiată este o femeie fragilă. Singurele flori tăiate pe care le cumpăr sunt bujorii, pentru că tufele se regenerează. Sunt și florile mele preferate, am crescut cu parfumul lor. Aveam în grădina casei naționalizate din Câmpina copilăriei mele două tufe de bujori roz și una de bujori albi. Stăteam seara, la cina în familie, pe terasa camerei mele și, mai ales după ploaia de final de mai, le simțeam parfumul puternic.
Există mirosuri feminine? Te regăsești în oferta olfactivă a parfumeriei contemporane?
Există mirosuri care îmi amintesc de anumite perioade din viața mea, despre care vei citi mai pe larg în răspunsurile de la următoarea întrebare. Cred că cel mai drag miros al memoriei mele este cel al parfumului pe care îl folosea mama în copilăria mea, Amfiteatru. Dacă nu mă înșel, parfumul ăsta este prezent în colecția Muzeului Parfumului de la Beautik Mario Plaza.
Cum îți alegi parfumul? Îți subliniază feminitatea, o exprimă sau... cum stă treaba?
Cred că fiecare parfum pe care l-am purtat a avut legătură cu o stare anume a mea, în acel moment. Cele mai longevive au fost Amarige de la Givenchy (toată studenția mea), Premier Jour de la Nina Ricci – perioada de master și de muncă la Consulatul Ambasadei Israelului, Light Blue de la Dolce & Gabbana și Miracle de la Lancôme (perioada Saatchi & Saatchi), Love de la Kilian (revista Tabu și Harper’s BAZAAR), Escale à Pondichéry de la Dior și Aqua Allegoria Herba Fresca de la Guerlain (perioada The Place Concept Store & my freelancer & blogging chapter). Apoi, a urmat perioada lui Philosykos de la Diptyque, din 2016 – perioada The PR Station (împreună cu partenera mea, Adriana Chiper), ce se continuă și în prezent. Cred că Philosykos mă reprezintă și acum, pe care îl alternez cu revelația cea mai nouă, Rouge Trafalgar de la Dior.
Cum definești frumusețea femeii? E nevoie de puțin ajutor cosmetic acolo unde natura n-a fost prea generoasă?
Cred că depinde foarte mult de cum se simte fiecare femeie. Generalizările sunt riscante. Am văzut femei superbe cu un machiaj aproape inexistent și am întâlnit femei-personaj cu un machiaj devenit trademark. Toate sunt superbe.
Care îți este cel mai nesuferit stereotip când vine vorba despre mirosuri/ parfumuri?
„Parfum romantic”, „te învăluie în mister”, „te va iubi când va simți parfumul tău” etc., etc. Dar, până la urmă, fiecare vârstă are sensibilitățile ei.
Cum îți... miros românii? Ești agasată de mirosuri? Sau reușești să le integrezi în peisajul cotidian?
Să știi că în ultimii doi ani am mirosit parfumuri mai “light”, mai discrete. În același timp, am sesizat și mirosuri copie la indigo – „parfumuri de bogat”, cum le zice un prieten, folosite din abundență.
Care este mirosul pe care ai vrea să-l regăsești într-un parfum?
Încă sunt în căutarea unui parfum care să miroasă a orez cu lapte, parfum pe care l-aș purta iarna; să-mi amintească de copilăria mea frumoasa. La un moment dat, am vorbit cu echipa @nnskincareconcept (NN Cosmetics) să facem împreună o cremă de corp care să aibă acest miros gurmand. Este un proiect încă in pending.
Crezi că există o discriminare olfactivă?
Hm, te referi la “cheap perfume” discrimination? Ar trebui să nu fie. Și știi de ce? Pentru că parfumul este ceva foarte personal. Daca mâine aș găsi un parfum care să miroasă a crema aia ieftina de plajă din anii ’80, l-aș cumpăra pe loc. :) Is this bad taste or just bad romance?
No comments:
Post a Comment