„Nasurile” dinăuntrul flacoanelor

 Un articol publicat în nr. 1276/2025 al revistei Observator cultural.

Metamorfozele trupului

Lansat în 1929, creație a parfumierului Henri Alméras (1892-1965), care, de-a lungul timpului, a semnat și alte creații-reper ale casei Jean Patou, precum Amour Amour, Que sais-je?, Adieu, Sagesse, Chaldée sau celebrul Joy, „cel mai scump parfum din lume”, cum a fost promovat la acea vreme, Le Sien înscrie pe trupul femeii imaginarul masculin, susținând, deopotrivă, că nu încearcă să-l masculinizeze. Subterfugiul: o activitate tot mai „prizată” de femeile epocii, urmașele băiețoaselor pentru care fusese creat, de pildă, în 1921, un parfum asociat tutunului, și el un apanaj masculin: Habanita de la Molinard.

Sportul egalizează, cum pretinde reclama, și constituie terenul pe care bărbatul și femeia se întâlnesc și asudă în egală măsură. Le Sien nu este destinat femeii tradiționale, o femeie firavă, care trebuie protejată în spațiul sigur al căminului, o ființă misterioasă căreia i se potrivesc mai curând inactivitatea și mirosurile leneșe și senzuale ale Orientului. Esența imaginată de Patou este creată pentru a îmbrăca un trup activ de femeie, care pășește pe urmele bărbaților și le împrumută caracteristicile și deprinderile. Mirosul proaspăt, al spațiilor deschise, li se potrivește deopotrivă bărbaților și femeilor, anunțând, prin notele sale unisex, trupul hibrid, androgin, al vremurilor moderne.

Direcția procesului de unisexualizare este limpede formulată în reclamele pentru Le Sien: etalonul rămâne trupul masculin și spre el trebuie să tindă trupul feminin pentru a-și găsi împlinirea. Numai masculinizându-se, femeia depășește o condiție a anonimatului, a indeciziei, a inactivității și a interiorului, schimbând semnul negativ cu cel pozitiv, masculin — unul solar, al acțiunii, al exteriorului, al aventurii. Dinamica aceasta avea să fie însă combătută destul de curând de curentul feminist.

Oricum, este interesant de urmărit sub ce semn vor sta și următoarele parfumuri unisex — de pildă, mai spre vremurile noastre (1994), One de la Calvin Klein. Dacă sportul era, în vremea lansării lui Le Sien, un concept unificator și egalizator, ce îi leagă pe tinerii din imaginea publicitară a lui One?

 

Recomandare de lectură: 𝑷𝒂𝒓𝒇𝒖𝒎 𝒅𝒆 𝒈𝒍𝒂𝒄𝒆

Sinuciderea lui Hiroyuki, parfumier de meserie, o confruntă pe Ryoko, iubita lui, nu doar cu durerea pierderii, ci și cu un univers nebănuit, care ascunde un trecut care trebuie recompus din piese disparate pentru a putea fi obținută o imagine coerentă a ființei iubite. Eroina romanului — care este, deopotrivă și naratoarea lui — demarează o anchetă-călătorie care are ca punct de plecare câteva fraze descoperite pe o dischetă din laboratorul iubitului ei și este ghidată de câteva indicii olfactive, în special, de mirosul trupului lui Hiroyuki (un miros ca de copac) și de parfumul special creat de acesta pentru ea și care poartă un nume grăitor: Izvor al memoriei. 

Construit ca un puzzle al unor clipe trecute, care pot fi aduse împreună doar de forța evocatoare a mirosului, romanul lui Ogawa este o meditație pe marginea morții și a iubirii, punând veșnica și insolubila întrebare: cât de mult avem acces la ființa iubită? 

✎

 

Yôko Ogawa, Parfum de glace

Traducere în franceză din japoneză de Rose-Marie Makino-Fayolle

Actes Sud, 2002, pp. 62-65

(titlu original: Koritsuita Kaori, 1998)

 

— Când am intrat alergând în ceainărie, nu te-am văzut, așa că m-am gândit că deja plecaseși spre gară și am luat-o la goană după tine.

— Cum puteai ști că o să mă prinzi din urmă?

— Parfumul tău încă plutea în apropierea casei de marcat. M-am gândit că nu poți fi prea departe.

— Parfumul meu? Poți să-l recunoști?

— Bineînțeles că da. 

[...]

— În mod clar, tu ai mirosul cuiva care scrie.

— E neplăcut?

— Nu, dimpotrivă. La bază, e hârtia. Caiete umplute cu cuvinte care se îmbulzesc. Dosare groase conservate într-un colț al bibliotecii. O librărie aproape pustie la sfârșitul unei după-amiezi. Cu un amestec de gumă de șters și mină de creion.

— Tu recunoști imediat meseria oamenilor pe care îi întâlnești pentru prima dată?

— Depinde. E suficient să mă aflu lângă cineva în tren ca să ghicesc ce a îngurgitat la micul-dejun sau ambianța locului în care s-a aflat cu puțin înainte. Ah, femeia asta a mâncat ouă ochiuri cu ketchup. Cel de-acolo a fost la saună după o noapte albă, de exemplu.

— Un ghicitor, s-ar zice.

— Nu, nu. Nu pot prezice viitorul. Parfumul este întotdeauna în trecut, să știi.

𝙉𝙤𝙞𝙧 𝙥𝙖𝙩𝙘𝙝𝙤𝙪𝙡𝙞

Unul dintre cele mai frumoase parfumuri construite în jurul notei de paciuli, 𝙉𝙤𝙞𝙧 𝙥𝙖𝙩𝙘𝙝𝙤𝙪𝙡𝙞 a fost creat de Gérald Ghislain pentru 𝙃𝙞𝙨𝙩𝙤𝙞𝙧𝙚𝙨 𝙙𝙚 𝙋𝙖𝙧𝙛𝙪𝙢𝙨 în anii 2000.

Un delicat omagiu adus lui 𝘼𝙧𝙤𝙢𝙖𝙩𝙞𝙘𝙨 𝙀𝙡𝙞𝙭𝙞𝙧, creat de Bernard Chant, în 1971, pentru Clinique, dar este o versiune mai aerată, ceva mai florală, perfectă pentru toate anotimpurile, dar cu o nostalgie autumnală.

Amărui, acrișor, vegetal, reavăn, 𝙉𝙤𝙞𝙧 𝙥𝙖𝙩𝙘𝙝𝙤𝙪𝙡𝙞 conține deja promisiunea florilor ce vor înflori primăvara, după ce și-au extras seva din pământ.

★★★

Note de vârf: paciuli, cardamom și coriandru

Note de mijloc: paciuli, note florale și boabe de ienupar

Note de bază: paciuli, pielărie, mosc și vanilie

Melancolii olfactive

 

 

 

Resuscitată în 2003, pentru Institut Très Bien, de renumitul parfumier 𝗣𝗶𝗲𝗿𝗿𝗲 𝗕𝗼𝘂𝗿𝗱𝗼𝗻, după o mai veche rețetă moștenită de proprietarul brandului, Frédéric Burtin, 𝘾𝙤𝙡𝙤𝙜𝙣𝙚 𝙖̀ 𝙡𝙖 𝙍𝙪𝙨𝙨𝙚 este o urmă melancolică a unui trecut îmbibat în colonie citrică, de o prospețime vegetală care îți aduce zâmbetul pe buze și care se încălzește mai apoi, devenind ușor pudrată și ambrată. Persistența este de-a dreptul uimitoare pentru o colonie. E adevărat, concentrația este de apă de parfum, dacă e să dăm crezare etichetei. 

O splendoare din alte vremuri, care însă n-o să mai fie în producție. 

Ce păcat să am „norocul” să nimeresc o sticlă din care esența se evaporă văzând cu ochii. Îmi vine să mă dau cu toată o dată.

 

Notele de vârf: lămâie verde (lime), lămâie (lemon), chitră (citron), bergamotă; notele de mijloc: verbină, floare de portocal, lavandă și rozmarin; notele de bază: neroli, ambretă (nalbă de mosc), stânjenel și rășină benzoică (sursă: fragrantica.ro)

 

 

 

Privind înapoi cu încăpățânare

Un bun exercițiu pentru îmbogățirea culturii olfactive este revizitarea clasicilor și observarea filiațiilor existente între creațiile unui parfumier. Înainte de a ne băga nasul în creațiile parfumeriei de nișă contemporane, este indicat să cunoaștem reperele parfumeriei și evoluția temelor olfactive, tot așa cum, de pildă, pentru a înțelege mai bine arta modernă, este înțelept să-i studiem originile și istoria. Este posibil ca, în cele din urmă, să descoperim că nimic nu e nou sub soare sau că noutatea conține vechiul, fără de care n-ar fi posibilă, și îl continuă în direcții ce ies din tiparele culturale dominante într-o epocă anterioară. Gusturile fluctuează continuu sau descriu cicluri, așa că nu e nimic surprinzător să privim un parfum de „nișă” drept o noutate, când, de fapt, acesta reia o temă existentă, dar uitată.

Dacă urmați exercițiul pe care vi-l propunem, veți observa cu ușurință că fiecare parfumier are teme și ingrediente preferate. Mai toată lumea este familiarizată, de exemplu, cu stilul epurat și minimalist al lui Jean-Claude Ellena, care mărturisea că folosește o paletă de aproximativ 300 de materiale naturale sau sintetice. Însă mulți au uitat de un parfumier precum Bernand Chant, care a lăsat în urma lui puține creații, dar toate complexe, pline de vigoare și înrudite între ele prin gustul lui Chant pentru acordul chypre, saturat cu note de paciuli și piele. Filiația olfactivă este evidentă în câteva creații emblematice ale acestui parfumier despre care prea puține informații se știu (vezi pagina dedicată lui Chant pe site-ul Fragrantica): Cabochard (Grès, 1959), Aramis (Aramis, 1966), Aromatics Elixir (Clinique, 1971), Aramis 900 (Aramis, 1973). Cabochard dă tonul acestei linii olfactive, care este prelucrată și nuanțată de Chant în restul parfumurilor enumerate, dovedind încă de pe atunci că distincția feminin-masculin este doar o creație a marketingului și a publicității moderne. Deși destinat femeilor, Cabochard îl conține pe declarat masculinul Aramis, fiind ulterior exacerbat în Aromatics Elixir, și el destinat femeilor și ulterior declinat în parfum bărbătesc: Aramis 900.

Toate cele patru parfumuri sunt în producție și astăzi și pot fi cumpărate la prețuri mai mult decât rezonabile. Deși ies din tiparul dulceag și gurmand al creațiilor contemporane, ele constituie un excelent memento al anilor glorioși ai parfumeriei și merită revizitate și purtate. 

★★★

 

Despre Aramis, vezi și articolul nostru:

https://osmereview.blogspot.com/2020/08/aramis-sau-mirosul-bunastarii.html

Despre genul parfumurilor, vezi și articolul nostru:

— https://osmereview.blogspot.com/2020/10/o-scurta-poveste-despre-genul_11.html

— https://www.fragrantica.com/news/How-Estee-Lauder-Played-With-Fragrance-Genders-18773.html

Povestea parfumului, spusă de Elena Vosnaki (perfumeshrine):

http://perfumeshrine.blogspot.com/2008/02/lament-for-fragrance-in-sepia.html?m=1

★★★

Despre Bernard Chant (sursă Fragrantica):

Bernard Chant was a legendary perfumer who made his mark in the fragrance industry as the head perfumer for International Flavors & Fragrances (IFF). He was known for his incredible talent in creating complex yet effortless scents and meticulous attention to detail when crafting each ingredient into a symphonic masterpiece.

His perfumes often had a muted animalic quality that alluded to sweat and the bedroom, which gave them a distinct and memorable character.

Chant's creations were revered by both perfumers and fragrance enthusiasts alike, with his concentrated perfumes leaving a trail of scent in the air that was both emotionally arid and incredibly present. Even when he ventured into fresher floral territories, there was always a suppressed emotionalism that gave his scents a depth and complexity that set them apart from the simplistic fragrances of his peers.

Chant worked with various brands throughout his career, including Estée Lauder, Ralph Lauren, and Coty. His collaboration with Max Gavarry on Beautiful for Estée Lauder is still one of the most successful perfumes in existence.

Chant's legacy continues to inspire and influence perfumers today in their modern reworking of the chypre style. Despite his passing, Bernard Chant’s creations continue to be worn and admired around the world, a testament to his incredible talent and lasting impact on the fragrance industry.

Parfumuri din alte timpuri

Mary Celestia

 

 

În 2011, în urma unei furtuni în Insulele Bermude, a ieșit la suprafață un rest dintr-un vas din secolul al XIX-lea, scufundat în 1864, în vreme ce se îndrepta spre forțele confederate din Carolina de Nord. Numele vasului era Mary Celestia. După o săptămână în care au fost cercetate resturile vasului, echipa formată din scufundători și arheologi a descoperit o serie de artefacte, printre care încălțăminte, vin și două sticluțe cu parfum. Cu excepția depunerilor minerale, cele două sticluțe păreau a fi intacte. Pe etichetă se putea citi „Piesse and Lubin London”.

Domnul care a descoperit resturile vasului, pe numele lui Philippe Max Rouja, custode al vestigiilor istorice din zona Bermudelor, i-a dus cele două flacoane Isabellei Ramsay-Brackstone, proprietara unui butic local de parfumuri, Lili Bermuda. Isabelle realizează că este vorba despre o raritate și își propune să recreeze esența. 

Potrivit legislației din Bermude, toate artefactele descoperite în apele oceanului devin proprietatea Guvernului, intrând în colecția Institutului Bermuda Underwater Exploration; însă Isabelle obține permisiunea de a păstra flacoanele câtă vreme lucrează asupra formulei. Pentru a o stabili, merge la New Jersey, la prietenului ei, parfumierul Jean Claude Delville, care lucra pe atunci pentru Drom Fragrances, ceea ce le oferă ustensilele necesare pentru stabilirea formulei, și anume dispozitivul pentru analiza prin cromatografie gazoasă, prin care se poate stabili compoziția moleculară a unui miros. 

După ce au curățat flacoanele de depunerile minerale, Isabelle și Jean Claude le-au destupat, descoperind că una dintre sticluțe degaja un miros neplăcut, ca urmare a infiltrării apei, însă celălat specimen scăpase intact după cei 150 de ani pe fundul oceanului. Ceea ce au simțit cei doi a fost un miros de portocală, bergamotă și grepfruit, cu un iz de flori, santal și note animalice, probabil zibetă și ambră cenușie, care, în secolul al XIX-lea, erau de proveninență naturală — adică obținute de la animele.

După ce au analizat moleculele odorante prin cromatografia gazoasă, cei doi s-au văzut dinaintea unei încercări și mai dificile: să traducă ingredientele chimice în corespondentele lor aromatice. Pentru asta, Isabelle și Jean Claude au început să studieze arhiva de formule de parfumuri compuse de Lubin și Piesse. Septimus Piesse, chimist, parfumier și autorul a două cărți despre parfumuri, era cunoscut în epocă în special pentru o compoziție numită Bouquet Opoponax. Cei doi s-au gândit că substanța din flacon este, probabil, un precursor al celebrului produs al lui Piesse, numai că nu știau lista ingredientelor necesare creării acestuia. Așa că s-au lăsat îndrumați de ceea ce îi călăuzise și până atunci — de nas.

După mai multe încercări, au stabilit că ingredientele-cheie trebuie să fie floarea de portocal, trandafirul, santalul și vanilia. Mai rămânea problema ingredientelor de origine animalică, zibeta și ambra cenușie, pentru care trebuia găsită o alternativă modernă, fiindcă cele două nu mai pot fi obținute astăzi în mod etic. În locul celor două, au recurs la moscul sintetic, în special la exaltone, care, potrivit lui Isabelle, „conferă lustrul final și frumusețe parfumului”.

O altă provocare: aceea de a găsi o alternativă la solvenții — alergenici — folosiți de Piesse în urmă cu 150 de ani. La această provocare se adăuga una și mai mare: găsirea proporțiilor ingredientelor. Pentru a depăși această dificultate, singura cale de urmat era metoda încercării și a erorii. Odată depășite obstacolele și parfumul creat, a trebuit găsit un nume. Cel mai firesc a fost Mary Celestia, după numele vasului care aproviziona forțele Confederației. 

Isabelle a scos o ediție limitată a parfumului recreat în septembrie 2014, la un secol și jumătate după scufundarea vasului. Pentru a marca această perioadă, numărul de flacoane scoase la vânzare a fost de 1854. N-a trecut mult și stocul a fost epuizat, dar, cum cererea rămânea constantă, alte flacoane au fost puse în vânzare.

Parfumul Mary Celestia este produs în continuare de Lili Bermuda și poate fi achiziționat la prețul de 150 de dolari sau, într-un flacon mai mic, pentru călătorie, la prețul de 50 de dolari.

 

Surse:

✎ https://www.atlasobscura.com/articles/shipwreck-perfume-bermuda-mary-celestia

✎ https://www.lilibermuda.com/blogs/news/mary-celestia-the-legendary-perfume

✎ https://www.thecut.com/2020/07/bermuda-shipwreck-perfume-mary-celestia.html

✎ https://www.fragrantica.com/perfume/Lili-Bermuda/Mary-Celestia-28151.html

 

 

A perfumer is...

Scent is the last sense to leave a dying person. After sight, hearing, and even touch are gone, the dying hold on to their sense of smell. Does that sharpen your appreciation of the arena in which we perfumers perform?

Fragrance is a conduit for our earliest memories, on the one hand; on the other, it may accompany us as we enter the next life. In between, it creates mood, stimulates fantasy, shapes thought, and modifies behavior. It is our strongest link to the past, our closest fellow traveler to the future. Prehistory, history, and the afterworld, all are its domain. Fragrance may well be the signature of eternity. [...]

There is a long-standing argument about whether perfuming is a science or an art. The argument is irrelevant, for at the higher levels, science and art are the same. There is a point where high science transcends the technologic and enters the poetic, there is a point where high art transcends technique and enters the poetic.

A perfumer, of course, is neither a quantum physicist nor a painter, but at his best, when his purposes are high purposes, when his imagination is liberated, his choices inspired, he, too, enters the poetic. And it is revealed to him, then, what the ancients meant when they said with conviction that the soul receives its sustenance via the sense of smell.

 

Osmanthe Liu Yuan // Le Jardin Retrouvé

Floral și fructat, Osmanthe Liu Yuan, creat de Maxence Moutte pentru Le Jardin Retrouvé, desenează conturul grațios al unui trup-floare proiectat, printr-un joc de lumini și umbre, pe pânza unui paravan chinezesc, în spatele căruia există promisiunea unui alt trup, unul cărnos, din care îți vine să muști ca dintr-o piersică.

 

Mii de mulțumiri pentru eșantion lui Icarus.mid.air (Cristian Marianciuc), care are o rară generozitate de a împărtăși cu alții bucuriile descoperirilor olfactive. Și care s-a ocupat de amenajarea spațiului expozițional de la Esxence al brandului Le Jardin Retrouvé. Și a ieșit o frumusețe, cum era de așteptat. Felicitări!

 

 

 

Caravansérail / Patricia de Nicolaï

>>> Lansarea parfumului Caravansérail, cea mai recentă creație semnată de Patricia de Nicolaï. 

>>> Discuție cu doamna Patricia de Nicolaï, moderată de Damien Flynn, în sala New York (o trimitere la miticul deja New York al doamnei de Nicolaï) de la Hotelul The Marmorosch din București.

>>> Eveniment organizat de Niche Parfumerie, unde puteți găsi parfumul.

>>> În plus, un prilej de întâlnire cu unul dintre cei mai talentați artiști: Icarus.mid.air (Cristian Marianciuc). O bucurie olfactivă – și nu numai. 🙂

 

Paradoxuri

Un exemplu de ambivalență în aprecierea parfumurilor: Femme de la Rochas, reformulat de Olivier Cresp. Noua formulă conține o doză semnificativă de chimion, care îi dă parfumului o notă puternică de miros corporal (body odour).

 

 

 

 

Se pare că Olivier Cresp are o preferință pentru această notă, pe care o folosește și într-o compoziție mai recentă (2018): Night de la Akro, brand creat împreună cu fiica lui O. Cresp, Anaïs. Și acest parfum, la fel ca Femme, stârnește reacții foarte... interesante. :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La urma urmei, rămân câteva întrebări. Cum ne raportăm la mirosul corporal? Îl ștergem cu apă și săpun, dar îl acceptăm, reinterpretat, în parfumerie?

 

_____________

 

Comentariile au fost preluate de pe site-ul Fragrantica.

 

Mandy Aftel — “Essence and Alchemy”

Mandy Aftel discusses 'Essence and Alchemy' from Art and Olfaction on Vimeo.

Grasse prin ochii lui Alex Marian

 

Multe mulțumiri, © Alex Marian, pentru fotografii!