un articol de Ionela Chirilă
traducător
Trăim zile complicate, zile de adaptare continuă, de panică, de izolare, de conștientizări bizare. Zile în care ne uităm la sticluțele de parfum și ne mai dăm câte puțin și ne gândim, filosofic și inutil, dacă nu ne miroase nimeni, oare chiar ne-am dat?
Ce va însemna distanțarea socială pentru lumea parfumurilor în 2020? Esențe mai tari, care să parcurgă distanțe sau esențe subtile, astfel încât experiența senzuală a individualității să dea pe din afară fără nicio jenă, ca și cum toată lumea va umbla pe stradă într-o bulă transparentă de separare, aromatizată și scumpă?
Mi-am întrebat un amic parfumier cum ar arăta un parfum destinat străbaterii spațiilor generate de distanțarea socială. Răspunsul e cumva pe măsura vremurilor: parfumul ar trebui să aibă un oarecare iz fecal, ca să alunge oamenii și să nu-i ademenească să te atingă. O apă de colonie. OK, și mai departe? Animalic? Mai rafinat? Mai artificial? Anybody’s guess.
Sigur, parfumeria se va reflecta și în interior, în nuanțe subtile care să sublimeze adâncimile iluzorii ale individualității forțate să se distanțeze de reflexia imediată a socialului. Cum va arăta un parfum pe care numai tu să-l știi, care să te sublimeze numai pe tine, despre care să știi numai tu? Câte secrete se vor naște așa?
Multe întrebări. Să așteptăm să se decanteze și răspunsurile în sticluțe frumoase.
No comments:
Post a Comment