Când e vreme frumoasă, pot vedea din biroul meu Mediterana, mărginită, la stânga, de lanțul subalpin din Grasse, iar la dreapta, de masivul muntos Esterel. Pentru a concepe și a scrie o formulă, lucrez cât mai departe cu putință de laboratorul de testare, departe de produse, pentru a mă proteja de mirosurile lor, care ajung să deranjeze simțul mirosului. Pe masa de lucru, zeci de flacoane micuțe, ermetic închise, coli de hârtie, câteva creioane, o gumă și, într-un vas, fâșii lungi și înguste de sugativă, numite tușe.
Ajutat de memoria olfactivă, aleg, înregistrez, alătur, dozez zeci de compuși aromați. Mirosuri bune sau rele, asta n-are importanță, materialele sunt precum cuvintele, ele îmi permit să spun o poveste. Parfumul deține propria sintaxă, propria gramatică. Nasul meu nu este decât un instrument de control. El îmi permite să simt, să compar, apoi să notez, să corectez, să reiau lucrările aflate în curs.
[...]
Compunerea unui parfum diferă de alte forme de expresie, cum ar fi scrisul sau muzica; ele dispun de cuvinte sau de note într-o ordine continuă. Această dispunere succesivă și ordonată a cuvintelor sau a notelor muzicale nu se regăsește în crearea formei parfumului, fiindcă, în acest caz, componentele formulei unui parfum, fie ele efemere sau persistente, sunt perceptibile din momentul în care ai deschis flaconul sau ai aplicat parfumul pe piele. Astfel, impresia olfactivă este globală, materialele parfumului estompându-se în timp.
[...]
A crea înseamnă a interpreta mirosurile preschimbându-le în semne, iar aceste semne sunt purtătoare de sens. Mirosul de ceai verde devine un semn al Japoniei, făina, un semn al pielii, fructul de mango, un semn al Egiptului.
[...]
Pentru a fi recunoscută [parfumeria - n.n.] drept o formă de expresie artistică, critica de parfumuri este indispensabilă. Nu e vorba doar de a o descrie, ci de a o judeca potrivit perfecțiunii, calității, scriiturii, pe care eu o numesc stil. Fiindcă stilul este acela care diferențiează parfumurle de autorii care le-au compus.
Și, în încheiere, un exercițiu pentru memorizarea mirosurilor, precum și pentru dezvoltarea unui vocabular olfactiv:
Două persoane stau așezate față în față, având dinaintea lor o colecție identică de 5-7 flacoane mici, în care se află materii prime diluate în proporție de 5% în alcol etilic. O colecție este etichetată în ordine alfabetică (A, B. C, D etc.), cealaltă, numeric (1, 2, 3, 4 etc.). Moderatorul testului este singurul care cunoaște numele materialelor și va avea grijă ca ordinea alfabetică să nu corespundă celei numerice, ordinea fiiind aleatorie. Exercițiul este acesta: după ce fiecare își va cunoaște colecția, participanții trebuie să stabilească corespondențe. Exemplu: A=3, B=1 etc., iar asta doar cu ajutorul unui schimb verbal de informații. La sfârșitul exercițiului, numele materialelor sunt dezvăluite.
Jean-Claude Ellena, Le parfum, PUF, 2007
Aici găsiți o listă completă a tuturor creațiilor olfactive semnate de Jean-Claude Ellena: Fragrantica
No comments:
Post a Comment