De ani de zile se știa priceput în știința olfactivă; era de părere că mirosul poate procura plăceri întocmai ca și auzul și văzul, fiecare simț fiind susceptibil, prin înclinația lui naturală și o educație savantă, să perceapă impresii noi, să le înzecească, să le coordoneze, să compună acel tot care constituie opera de artă; nu era mai anormal să existe o artă rezultată din degajarea unor mirosuri fluide decât altele care selectează undele sonore, sau care izbesc retina ochiului cu raze felurit colorate; numai că, dacă nimeni nu poate deosebi, fără o intuiție anume dezvoltată prin studiu, o pictură a unui mare maestru de un tablou de duzină, sau o are de Beethoven de o arie de Clapisson, tot astfel nimeni nu poate, fără o inițiere prealabilă, să nu confunde, la prima vedere, un buchet alcătuit de un adevărat artist cu un ghiveci fabricat de un industriaș pentru a fi vândut în băcănii sau bazaruri.
Joris-Karl Huysmans, În răspăr
traducere de Raul Joil, prefață
și tabel cronologic de Georgeta Horodincă
Biblioteca pentru toți, Minerva, București, 1974, p. 128
No comments:
Post a Comment