O după-amiază parfumată

Parfumeria de nișă din Arad Niche Scent a prezentat astăzi, 26 septembrie, la Grădina Monteoru din București, cele mai recente creații ale sale.

Am ascultat poveștile din jurul parfumurilor prezentate, am mirosit cât am putut și am plecat cu plăcuta impresie că piața parfumurilor prinde avânt și la noi.

To be continued.

 

 

 

 

 

 

Dicționar pentru îndrăgostiții de parfumuri

Am aflat o veste foarte bună și frumoasă de pe pagina de Facebook a domnului Mircea Vasilescu: cartea cea mai recentă a cunoscutei Élisabeth de Feydeau, Dictionnaire amoureux du parfum, urmează să apară la Editura Baroque Books. Domnul Vasilescu anunța că deja a predat traducerea, așa că ne așteptăm să apară cartea în jurul Crăciunului. Un foarte bun cadou pentru toți cei care sunt îndrăgostiți de parfumuri și de poveștile din jurul acestora.

 

Éllisabeth de Feydeau este autoarea mai multor cărți despre parfumuri, dintre care amintim: Les parfums. Histoire, anthologie, dictionnaire (Bouquins, Robert Laffont, 2011), Guerlain (Baroque Books, 2017), Parfumuri de legendă (Baroque Books, 2017) sau Jean-Louis Fargeon, parfumeur de Marie-Antoinette (Éditions Perrin, 2005).

 

Și un citat despre mirosurile metroului parizian:

 

❝

 

Pufnesc când cobor, găsesc un subterfugiu pentru a evita ceea ce mă poate face să vomit, căci mirosul are această putere. Efluviile unei rame de metrou se schimbă în cursul zilei, cu miasme lăsate în urmă, cu țesăturile murdărite, cu rampele de metal. Lupta corp la corp a orelor de vârf ne face să bombănim împotriva unei ape de toaletă ieftine sau a unui parfum pretențios care stau la taclale împreună, într-o perfectă lipsă de savoir-vivre. Mirosurile intime prost camuflate ne creează adesea repulsie, iar uneori le scuzăm. Dezgustul se transformă în compasiune. Ne sare muștarul cînd simțim miros de chewing-gum mestecat cu gura deschisă. Sorbim umoarea zilei, adulmecăm, strănutăm, metroul ne duce de nas. Și apoi, când nu ne mai așteptăm, suntem surprinși de un bun miros omenesc, de transpirație sănătoasă și sexy, sau de efluviul unui parfum care ne place și pe care îl uitasem. Surâsul revine pe buze, ca o frumoasă paranteză, până la viitorul asalt al inamicului invizibil.

 

❝

 

(sursă: FB/ Mircea Vasilescu)

 

 

 

Guy de Maupassant ✎ Bel-Ami

ScenTree sau clasificarea materiilor prime utilizate în parfumerie

 

ScenTree este o platformă colaborativă creată în 2017 și devenită disponibilă pentru marele public în 2019. Este dedicată clasificării materiilor prime folosite în parfumerie. De fiecare dată când un nou ingredient este adăugat în baza de date, un grup de experți se întâlnește pentru a-l clasifica pe baza unei lliste predefinite de familii olfactive și descriptori. Clasificarea rezultată este prezentată sub forma unui arbore care poate fi mărit, pentru a avea acces la familii și descriptori.

Astăzi, clasificarea ScenTree cuprinde 559 de materii prime, împărțite în 17 familii principale și 86 de descriptori. Pentru fiecare materie primă, fiecare descriptor este clasat în ordinea importanței lui olfactive. Cu cât se intră mai profund în clasificare, cu atât descriptorii unei materii prime date sunt mai preciși. Pentru fiecare materie primă sunt oferite o prezentare generală, informații de natură botanică, informații despre origine și extracție, despre reglementări, precum și alte observații.

ScenTree se dovedește a fi un util instrument de lucru pentru profesioniști, însă este de interes și pentru publicul larg.

 

 

Mai multe informații puteți afla din interviul cu Maxime Baud, unul dintre inițiatorii proiectului ➜ Nez. La Revue olfactive.

Un COVID anost

Vine o vreme când, oricât de repede ai alerga, oricât te-ai vaccina, oricât te-ai masca, virusul COVID te bate pe umăr și se autoinvită la tine acasă. Așa m-am trezit și eu cu el: pe nepusă masă. Eram cu totul nepregătit. M-am culcat cu o vagă senzație de răceală, dar cu gânduri de mai bine, și m-am trezit amețit, cu febră, cu trupul greu, de parcă aș fi tras la fiare săptămâni la rând, iar în curând mirosul și gustul s-au evaporat, lăsând în urma lor un spațiu anost.

Auzisem de simptomul anosmiei în cazul infectării cu COVID, făcusem un exercițiu de imaginație și filosofasem cu detașare: uite, măi, ce nasol e să-ți pierzi mirosul și gustul! Dar chiar nu știam cum este cu adevărat. Nu e tocmai simplu să te pui în pielea cuiva lipsit de miros și gust. De fapt, nu e simplu să te pui în pielea altcuiva... punct. Pentru că este imposibil.

Dar iată că mi-a venit și mie rândul... COVID-ul a fost darnic, mi-a adus chiar mai multe decât Moș Crăciun: muci, transpirație, amețeală... – dar și mi-a luat câte ceva, și anume mirosul și gustul. Știu, nu e ca și cum ai rămâne fără vedere sau auz, dar tot o privare este și asta.

Întâi și-ntâi, ca să nu par o victimă de tot plânsul, care se lamentează din orice, trebuie să spun că lipsa celor două simțuri nu provoacă nici o durere. Nu e ca și cum te-ar durea capul sau vreo altă parte a corpului. E mai degrabă un gol, o privare care creează în jurul tău un spațiu al tăcerii. Tot ceea ce intră în legătură cu tine, ba chiar intră în tine – alimentele, băuturile –, devine surd, bidimensional, își pierde ceva din haloul care dădea profunzime lumii. E ca și cum ai pluti la suprafața lucrurilor sau ca și cum ai fi scufundat în apă, cu gura și nasul astupate. Nimic nu ajunge la tine, nimic nu intră în tine. Singurele simțuri funcționale, care mediază legătura ta cu exteriorul, au rămas cele ale distanței. Cu alte cuvinte, lumea se oprește la suprafața pielii tale.

Fumul de țigară rămâne tăcut și el, sticluțele cu parfumuri sunt doar niște obiecte de decor reduse la tăcere, totul în jur e tăcut și anost. Poate nici un cuvânt nu e mai potrivit aici decât „anost”; format dintr-un „a-” privativ (care indică lipsa) și nostos, el spune, de fapt, că nimic nu mai are puterea de a te chema înapoi, nimic nu mai e nostim, nici o amintire nu mai este în stare să se coaguleze în camera memoriei. Pe scurt, nu mai există condițiile de posibilitate pentru nostalgie. Au și cuvintele tragismul lor...

Dar... ușor-ușor, COVID-ul bate în retragere și, odată cu plecarea lui, se întorc și simțurile chimice. Ca scăpate prin ochiurile unei draperii groase, care blochează lumina, dâre de mirosuri și de gusturi se strecoară înăuntru, luminând spațiul tern ocupat înainte de savoarea lucrurilor. Crâmpeie de mirosuri și de gusturi apar și dispar rapid, mai mult subliniază absența chinuitoare, dar anunță recuperarea viitoare. E ca și cum lumea cu care fuseseși obișnuit până nu demult să fii într-un dialog continuu reîncepe să vorbească, gângurind primele sunete cu sens despre farmecul pe care îl aduc mirosurile și gusturile în viața noastră.

Va urma...