Saturday, February 29, 2020

PE URMELE PARFUMULUI | Nona Rapotan

CUM SĂ SCHIMBI REGIMUL POLITIC ODATĂ CU PARFUMUL
un articol de Nona Rapotan
editor coordonator la Bookhub
 

La recenta premieră cu Scripcarul pe acoperiș de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj – scenă de final de spectacol; simt un miros foarte puternic de tămâie, care m-a luat prin surprindere total. Când să mă întreb de unde vine (recunosc, mi-a trecut razant prin minte o „Care s-o fi apucat acum să se dea cu mir?”), dinspre intrarea în sală, în lumină puternică de proiector, intră pe culoarul de mijloc organul noului regim. Da, așa s-a făcut schimbarea de regim simțită – mirosul de tămâie a fost primul vestitor!
 
Când vorbim de montări teatrale, foarte puține referințe sunt cu privire la mirosuri; pe vremuri, când se putea fuma fără nicio restricție pe scenă, cei din primele rânduri mai puteau simți mirosul de mahorcă sau tutun fin, după caz și scenă. Rareori mai răzbătea până la preafericiții din primele rânduri câte un miros de parfum fin (purtat pe post de port-bohneur de vreo actriță din distribuția serii), după cum savurate intens erau scenele în care pipa juca un rol important. Semne de noblețe, dar și de teatralitate (uneori excesivă și fără rost). Astăzi, prea puține sunt spectacolele (mă refer la scena românească, să ne înțelegem) în care olfactivul să fie solicitat. Nu iau în calcul scenele în care ceața e la ea acasă, iar înspre spectatori vin valuri de aburi și de multe (prea multe) ori fără niciun miros, ca și cum totul ar fi inodor. Nici nu există o educație în acest sens, dacă este să o recunoaștem din capul locului. De-a lungul unei zile, suntem invadați de diverse mirosuri, până într-acolo încât nu ne mai batem capul cu sursele de proveniență; așa se face că nici măcar un parfum bun și fin nu ne mai impresionează, pentru că, de cele mai multe ori, nici nu suntem „educați” să-l recunoaștem. Purtăm cu nonșalanță diverse texturi, amestecăm culori și stridențe, dar nu reușim să îmbrăcăm și mirosuri.
 
Revenind la scenă și spectacol, recunosc că-mi îmbrac personajele preferate în mirosuri specifice – aproape involuntar fac asta. Așa se face că port cu mine zile întregi amintiri olfactive care conduc invariabil la o readucere aminte (uneori) integrală a unor spectacole de referință pentru mine. Mi-aduc aminte de F.A.D. (montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, în regia lui Horia Suru), în care este vorba de cum afectează Alzheimer-ul vieța bolnavului, dar și viețile celor din jurul său; deși degradarea este redată scenic prin intermediul mobilității elementelor de decor și a planurilor scenice care vin în fața spectatorilor în funcție de cum o cere un anumit moment din montare, pentru mine, mai tot timpul spectacolului, a fost prezent mirosul acela de spital și de medicamente. Mirosul acela de stare de sănătate ireversibil și iremediabil afectată.
 
Tu când ai mirosit ultima oară un personaj? :-)

IMPOSSIBLE BOUQUETS: O ediție limitată Diptyque, semnată de Bas Meeuws

Bas Meeuws este un tânăr artist fotograf olandez, ale cărui lucrări sunt, în marea lor parte, reinterpretări digitale ale artei picturale tradiționale olandeze. Anul acesta, Bas Meeuws și casa de parfumuri Diptyque au colaborat, rezultatul fiind o colecție de șase parfumuri florale marca Diptyque, într-o ediție limitată numită "Impossible Bouquets", ce poartă semnătura vizuală a lui Bas Meeuws.

 

 

Alte lucrări ale artistului olandez (mai multe puteți vedea pe site sau pe pagina lui de Facebook):










 
 
To look at the flowers of Bas Meeuws you have to slow down your gaze. If you look too rushed, you'll just see a vase of flowers, and that's that. If you look better, you will see that the flowers all have a great beauty. You see the light sheen on a leaf, the graceful bow of a stem. Your gaze touches petals, insects and leaf veins, wanders through the landscape behind the flowers, and lingers in the vase, with its pronounced shape and design. Now you start to notice that things are wringing: the proportions between the flowers are strange, the play of light and shadow has something enigmatic.
Good looking is for the eye what the tasting of a refined dish is for the tongue. The work of Bas Meeuws tempts you to use your eyesight for pure sensory pleasure.
Our view follows the artist's gaze. Meeuws has a keen eye for the wealth of shapes, colors and textures of flowers, insects and birds. He looks at it intensively, whether in his own backyard, in a city park, the gardens around the Muiderslot, the Hortus Botanicus in Leiden, or the grand nature of Taiwan. Camera, software and printing techniques are extensions of the unsurpassed human eye. He uses technology to return what he has seen to us, the viewer. See, say his silent flower still lifes, how beautiful it is. A feast for the eyes.
Those who take the time to wander through the incredibly detailed floral compositions with a sharper eye will also initiate a stream of associations and thoughts. Flowers get an individual presence, with their shape that is powerful and delicate at the same time. You marvel at the complex architecture of a rose, the refined construction of a lily of the valley, the moist sheen on a deep red tulip leaf. If you see a number of photos in succession, you notice the enormous variety of species.
The perfect beauty of flowers is intensified by its transient nature. Where life is so exuberant, the thought of death is never far away. A dissonant wilted flower or a threatening cloudy sky brings friction into the image, and a slight unrest in the mind.
Your thoughts also inevitably go to 17th century Dutch flower still lifes, which you might have passed by when you saw them hanging in a museum. If you come across them again, you look at them better, this time you're trying to get as close as possible.
The pleasure of looking expands from art to reality. With a view honed by the flower still lifes, you also look better at the crocuses on the roadside and the forget-me-nots at the water's edge. Looking at art practices you in noticing the beauty of nature, in all its vulnerability. This makes the photos of Bas Meeuws also a silent call for an attentive, protective approach to our natural environment.
Look, enjoy, and look again.

Anneke van Wolfswinkel, writer and art critic
 

Friday, February 28, 2020

Interviu Osmé, cu Val Iacob, director artistic @Beautik Haute Parfumerie

 

Care sunt categoriile de vârstă ale celor care vizitează magazinele Beautik?

În Beautik poți găsi de la arome clasice, florale, până la arome îndrăznețe de piele și feromoni, așadar, orice categorie de vârstă își poate găsi aroma la care visează.

Care este procentajul clienților în funcție de sex? Aveți o clientelă predominant masculină sau feminină?

Ambele sexe au câștigat teren. Am observat că le place să se cadorisească.


Bărbații aleg singuri sau sunt sfătuiți de partenera cu care vin?

Bărbații au devenit mai siguri pe ei în ceea ce privește alegerea unui parfum, din ce am observant, dar nici nu ratează vreo ocazie de a-i cere sfatul partenerei. Până la urmă, ea trebuie impresionată permanent. 

Care sunt preferințele clienților Beautik? Cum își aleg ei parfumurile?

Să spunem că își aleg parfumurile în funcție de trend, note, ingredient și amintirile evocate de descoperirea unei arome noi. 

Clienții se orientează în funcție de preț? În funcție de brand?

Când îți dorești neapărat o aromă în vogă, nu contează prețul, brandul. Se orientează în funcție de ultimele tendințe. 

Acceptă sfaturile și îndrumarea vânzătorilor?

Bineînțeles. Sunt curioși și abia așteaptă să descopere ce li s-ar potrivi în funcție de personaliatate. Unii vor să-și crească sex-appeal-ul prin purtarea unui parfum, alții vor doar să se facă remarcați.

 

Cât intervine vânzătorul în relația clientului cu produsul?

Având foarte mulți clienți fideli, aceștia deja au dezvoltat o relație de prietenie cu personalul din magazine. Sunt momente în care ne vizitează parfumeriile doar pentru a saluta. 

Știu clienții dinainte ce vor? Au căutat înainte produsele sau explorează direct în magazin?

Sunt clienți care deja știu ce caută, sunt familiarizați cu parfumeria de nișă, dar orice vizită în magazine poate deveni o explorare. 

Care ar fi diferențele între clienții fideli și novicii în parfumeria de nișă?

Clienții fideli sunt stăpâni pe ei, știu notele care îi pun în evidență și nu se tem să aleagă compoziții îndrăznețe. Clienții novici, în schimb, putem spune că sunt ușor timizi în ceea ce privește alegerea unei arome.

Care sunt tipurile de întrebări puse cel mai adesea de clienți?

Cel mai adesea, clienții întreabă dacă parfumul se potrivește cu scopul pentru care ar vrea să fie purtat, fie că este vorba de o primă întâlnire cu o persoană de sex opus ori o întâlnire de afaceri.

Știu/ întreabă clienții despre creatorii care semnează parfumurile?

Majoritatea clienților sunt obișnuiți cu creațiile creatorilor nonconformiști, sunt curioși să descopere noile lansări.

Muzeul parfumului, din cadrul magazinului Beautik de pe Calea Dorobanți (Mario Plaza).  

Ce rol joacă ambalajul/ flaconul în alegerea parfumului?

Cu cât ambalajul este mai diferit, minimalist sau „clean”, cu atât mai mult stârnește interesul de a „descoperi” esența ținută înăuntru.

Cât timp petrec pentru alegerea unui parfum?

Putem petrece și o viață în căutarea parfumului ideal, nu-i așa?

Wednesday, February 26, 2020

Cum miroase Iadul?

Ai zburat cu avionul? Da? Atunci înseamnă că ai fost și în aeroporturi, iar acolo ai descoperit, cu siguranță, acel Rai al parfumurilor, în care poți testa totul fără să plătești. Cum testatul e gratuit, sigur că ai fost tentat să încerci toate parfumurile pe toate zonele disponibile ale corpului, gât, încheietura mâinii, mai sus de încheietură, pe haine, pe păr, în fine, oriunde îți ajung mâna și vaporizatorul. Ce mai, un paradis parfumat în care totul e permis, mai puțin subtilizarea mărului de aur.
 
Totul s-ar fi terminat cu bine dacă te opreai în acel magazin și nu trebuia să-ți continui drumul, asta însemnând să te îmbarci - alături de alți semeni parfumați, neparfumați sau, pur și simplu, mirositori - în autobuzele acelea înghesuite și, apoi, în avion. Paradisul tău se transformă instantaneu în Iadul olfactiv al celorlați, căci, vorba unui om deștept, iadul sunt ceilalți. Eu unul așa cred că arată - miroase - Iadul. Nu e duhoare, nu e pucioasă, nu are cazane bolborosind cu nu știu ce scârboșenii în ele, ci este o cacosmie ce-ți întoarce stomacul pe dos.
 
Dar stai, că povestea ta nu se termină aici. Știi acele stewardeze care ți-ar vinde orice la preț imbatabil? Le știi, cum să nu le știi, dacă ești atât de umblat. Și mai știi că vând și parfumuri la prețuri cum altundeva nu mai găsești, deci n-ai cum să ratezi așa ceva. Unii le cumpără cadou pentru soțul sau soția de care uitaseră până în momentul ăla. Sau, poate, pentru socru ori soacră, dar nu vreau să intru aici în dispute familiale. Mai sunt alții, mai egoiști, care și le cumpără pentru inimioara și pielea lor. Cum egoismul este un viciu magnetic, ce atrage iute și ușor alte vicii, intervine acum nerăbdarea. Parfumul trebuie încercat pe loc, să se bucure și posesorul, dar și toți călătorii care au avut nenorocul să ți se așeze în preajmă.
 
Simțiți izul Iadului acum? Măcar o frântură a lui? Așa cum există intoleranță la multe alte lucruri - și oameni -, tot așa există și intoleranță olfactivă, oboseală, iritare, cum vrei să-i zici. Mirosul nu are granițe, se strecoară oriunde, n-ai cum să te ferești din calea lui; cu alte cuvinte, ești pur și simplu neputincios și vulnerabil când vine vorba despre el - că e plăcut sau puturos.
 
Așadar... de câte ori vrei să te transformi într-un fel de brad de Crăciun, cu mirosuri în toate crengile, gândește-te un pic și la nefericitul de lângă tine. E foarte posibil ca plăcerea ta să nu fie și plăcerea lui. Cam atât am avut să-ți zic, dragule călător. Zbor plăcut!

 

Monday, February 24, 2020

Mirosim doar cu nasul?

Mirosim doar cu nasul? Dar dacă tot corpul participă la analiza olfactivă a mediului intern și extern? Câteva idei, în intervenția lui Jennifer Pluznick, la TEDMED 2016.

Sunday, February 23, 2020

Cum miros japonezii?

Kodo (link)
 
„A young, serious Japanese perfumer told me that Marilyn Monroe's famous comment about wearing nothing more than Chanel No. 5 to bed shocked the Japanese not only because it meant she was sleeping naked but also because she suggested that perfume was something you wore on your person. […] Scent on your skin? Bodily pollution, my Japanese friends called it. What is more, the great majority of Japanese have barely any body odor. There was a time when Japanese men who had it were reportedly kept out of the military as bodily smell ran contrary to this Buddhist idea of purity.” (Chandler Burr)
 

Un articol semnat de Chandler Burr, autorul cărții The Emperor of Scent, în The New York Times Magazine, despre cultura japoneză a parfumurilor și a mirosurilor. 
Citește întregul articol aici.
 

Saturday, February 22, 2020

Romanța Rozinei

Romanța Rozinei
de Ion Minulescu

 
Guerlain a botezat parfumul
„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”.

Guerlain a botezat parfumul
Extras din cupele de crin
Cu numele necunoscutei ―
Boeme
Sau aristocrate ―
În ale cărei bucle blonde,
Decolorate
Sau pudrate,
A cunoscut întâia oară
Parfumul cupelor de crin...
Guerlain a botezat parfumul
„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”.

Rozina...
Unde e Rozina?
Un strop uitat într-un flacon
Se-ntreabă: Unde e Rozina?
Un strop uitat într-un flacon
Schițează-n grota de cristal
Regretul cupelor de crin,
Ce-nstrăinate de grădina
Din care le-a cules o mână
De trecător sentimental
Jertfesc blazonul florentin
Pe-o balustradă de balcon...
Guerlain a botezat parfumul
„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”.
Guerlain a cunoscut-o poate.
Dar când,
Și unde,
Și-n ce fel?...
Guerlain a cunoscut-o poate...
Și a iubit-o...
Dar Rozina?...
Rozina l-a iubit pe el?...
Parfumul lui Guerlain îmi spune
Că-n golul cupelor de crin
Divinizatele nebune
N-au picurat decât minciună
Și că Rozina-a fost... nebună!...
Și totuși, el o cântă și-astăzi
În blondul cupelor de crin...

Guerlain a botezat parfumul
„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”.
 

Voilà pourquoi j’aimais Rosine a fost creat de Pierre-François-Pascal Guerlain în 1863, iar numele i-a fost inspirat de actrița Sarah Bernhardt, al cărei nume de botez era Henriette-Rosine Bernard.

 

Mirosul orașelor

Mizând pe impactul emoțional al mirosurilor, marketingul contemporan ne agață nasul și portofelul (cardul) prin strategii tot mai inventive. De la parfumarea spațiilor comerciale până la aromaterapia folosită în spațiile publice sau la locul de muncă, în scopul creșterii eficienței (vezi și proiectul „Aroma Generation System” dezvoltat de compania japoneză de construcții Shimizu), calea nu este atât de lungă, fiindcă ea nu s-a terminat.
 
Pe aceleași virtuți ale mirosului se bazează și campania agenției de turism Thalys, care te invită să călătorești având drept ghid… mirosul orașelor. Instalația imaginată de Thalys cuprinde recipiente colorate și parfumate, care atârnă din tavan și poartă un număr ce corespunde unei destinații turistice din Europa. Dacă îți place mirosul sau îți trezește vreo amintire, atunci… n-ai decât să alegi un număr și să-ți numeri banii.  
 
 

Thursday, February 20, 2020

Interviu Osmé, cu Carmen Tiderle

 
 
Carmen Tiderle e poetă-șefă la Direcția de Rime Șmechere pentru Copii și nu Numai, copywriter-iță și mama lui Dor și a lui Ro. Îi plac maimuțele și râmele, culoarea albastru, lucrurile pe dos și ar vrea să trăiască la mare. Călătorește des în Bucurville și o dată a ajuns tocmai la Polul Vest. 
O puteți cunoaște și mai bine citindu-i cărțile, unele apărute la Vellant (Pe dos. Poezii cu prostii pentru copii, Marele acoperiș, În orașul Bucurville), altele, la Humanitas (Cine a pus piper în mare?). Colaborează cu un alt elf, desenator și ilustrator, al cărui nume real este Vali Petridean. Cea mai recentă carte de poezii semnată de poeta-șefă, Selfie cu elfii, a apărut la Vellant și este foarte șmecheră, pentru că îmbină poezia și tehnologia realității augmentate.

 
Când ne-am cunoscut, te-am întrebat ce parfum porți. E ciudat să întrebi asta? Cât dezvăluie despre ceea ce ești parfumul pe care îl porți?
 
Întrebăm asta atunci când ne place parfumul, nu? Așadar, am luat-o ca pe un compliment și, mai mult, m-am bucurat că pot să povestesc ceva despre el. Era vorba despre Fille en Aiguille de la Serge Lutens, ales și datorită numelui, un joc de cuvinte minunat. Da, parfumul vorbește despre tine, așa cum fac și hainele. Important e însă să nu țipe. :-)
 
Îți alegi parfumul pentru că te exprimă sau îți creezi o identitate prin parfumul pe care îl alegi? 
 
L-am ales din întâmplare, apoi nu mi-a mai plăcut nimic altceva. De ani buni port nu același parfum, ci același… creator: Serge Lutens. De la nume – La couche du diable, Dent de lait, Le participe passé, Nuit de cellophane etc. – până la mirosuri, despre care am citit că se deschid altfel, pe dos față de altele, mi se potrivește tot.  
 
Adesea, „compunerea” unui parfum este comparată cu scrierea unui poem. Invers, este poemul... parfum? 
 
Nu poemele mele, în orice caz. Eu scriu pentru copii. Lor le plac sau se distrează la mirosuri mai puțin subtile. -:) Îmi vin în cap două poezii despre „parfumuri”. Una se numește „A ce miroase luna?”, despre care nu vă spun decât c-o găsiți în volumul Marele acoperiș. Iar a doua este „Airwicked”, care începe așa: „Am inventat cel mai ciudat odorizant/ Vă garantez că n-are concurență/ Elimină orice miros și e și amuzant/ Căci produce... flatulență…” E din Cine a pus piper în mare?.
 
Există vreun miros care să te fi bântuit? Pe care să-l asociezi unui moment? 
 
Da, și din păcate n-are nimic de-a face cu poezia. Fiindcă în orașul copilăriei mele exista un combinat chimic care producea clor și erau atât de generoși, încât îl împrăștiau în aer. De fiecare dată când merg la piscină sau curăț prin baie cu Domestos, mă transport direct în anii ăia. Clorul e madlena mea. 
 
Ai fler? Mirosi bine oamenii? 
 
Toți credem asta despre noi. Habar n-am. Știu din primele secunde dacă-mi va plăcea sau nu de omul acela.
 
Dacă ai compune un parfum, ce ai pune în el? 
 
Aș pune miros de copil.