Olfacționar ★ „Nasurile” dinăuntrul flacoanelor

 Un articol publicat în nr. 1276/2025 al revistei Observator cultural.

Pierre Dinand sau corpul parfumurilor

De-a lungul carierei sale, Pierre Dinand a colaborat cu case de parfumuri renumite, precum Yves Saint Laurent, Dior, Guerlain și multe altele. Flacoanele imaginate de el nu doar că intensifică experiența olfactivă, ci reprezintă opere de artă în sine, devenind piese de colecție pentru pasionații de parfumuri din întreaga lume.

Vă puteți delecta cu imagini pe site-ul: https://pierre-dinand.com/. 

Biografia lui Pierre Dinand o puteți citi aici: https://pierre-dinand.com/biographie/.

Lubin // 𝘼𝙪 𝙎𝙤𝙡𝙚𝙞𝙡

 𝘼𝙪 𝙎𝙤𝙡𝙚𝙞𝙡 // Lubin Paris // cca 1909-1912

Flacoane (21 cm & 14,4 cm) concepute și realizate de Maurice Dépinoix

Romanian Design Week // flacon

Simbolul feminitații în cultura și mitologia antică valorificat în estetica recipientelor parfumurilor de lux

Proiect: Silvia-Andreea Cojocaru

Vizual, colecția de parfumuri reprezintă o siluetă feminină cu forme ovale care evocă eleganță îmbrăcată în elemente abstracte și figurative ce înconjoară sticla. Elementele care îmbracă sticla conferă rafinament și completează perfect imaginea vizuală creată pentru identitatea fiecărei tipologii feminine.

În urma acestui proiect de studiu autoarea dorește să realizeze o colecție de recipiente pentru parfum inspirate din cultul feminității și abordarea estetică a imaginii feminine din diferite părți ale lumii precum Grecia, Egipt, Asia și Africa.

Echipa: Lect.Univ.Dr. Alexandru Bunii - profesor coordonator, Alexandru Mihai

Credit Foto: Eniko Szucs, Cristina Borjac

***

Sursă: 

projects.romaniandesignweek.ro — Simbolul-feminitatii-in-cultura-si-mitologia-antica-valorificat-in-estetica-recipientelor-parfumurilor-de-lux

Prin târgul de vechituri

Ce mai găsește omul prin târgul de vechituri...

Și când am căutat despre ce e vorba, mare ne-a fost minunea să descoperim că „brandul” (încă) mai există — și pe Facebook, și pe Instagram.

A perfumer is...

Scent is the last sense to leave a dying person. After sight, hearing, and even touch are gone, the dying hold on to their sense of smell. Does that sharpen your appreciation of the arena in which we perfumers perform?

Fragrance is a conduit for our earliest memories, on the one hand; on the other, it may accompany us as we enter the next life. In between, it creates mood, stimulates fantasy, shapes thought, and modifies behavior. It is our strongest link to the past, our closest fellow traveler to the future. Prehistory, history, and the afterworld, all are its domain. Fragrance may well be the signature of eternity. [...]

There is a long-standing argument about whether perfuming is a science or an art. The argument is irrelevant, for at the higher levels, science and art are the same. There is a point where high science transcends the technologic and enters the poetic, there is a point where high art transcends technique and enters the poetic.

A perfumer, of course, is neither a quantum physicist nor a painter, but at his best, when his purposes are high purposes, when his imagination is liberated, his choices inspired, he, too, enters the poetic. And it is revealed to him, then, what the ancients meant when they said with conviction that the soul receives its sustenance via the sense of smell.

 

Pomander (II)

Pomme de senteur (𝑝𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑒𝑟) — cca. 1520 — gravură de Albrecht Altdorfer

Luvru, Département des Arts graphiques, Colecția: Edmond de Rothschild

 

 

***

 

 

 

 

Parfumuri & forme

Artistul american James Turrell a creat două flacoane care evocă stupele* asiatice pentru două parfumuri ale casei Lalique: Range Rider și Purple Sage. Dat fiind interesul artistului față de propagarea luminii în/prin diferite medii, alegerea acestor forme nu este deloc întâmplătoare, întrucât crează iluzia unui cristal. 

Doar o sută de flacoane au fost produse la fabrica Lalique din Wingen-sur-Moder din Alsacia, iar pe fiecare flacon sunt gravate numele Turrell și Lalique.

Colaborarea lui Turrell cu Lalique nu s-a oprit aici. Artistul a fost implicat și în elaborarea parfumurilor și a cutiilor în care sunt împachetate flacoanele.

 

❝

“As for the scents, I wanted to find the smells of the Colorado Plateau, and particularly that of purple sage,

whose magical charm is described in Riders of the Purple Sage by Zane Gray,

the legendary master of the western.

For me, this very evocative fragrance is a combination of scents – purple sage and old rubbed leather –

the same ones that cling to our chaps when my wife Kyung and I return to our ranch.

This is how the first Range Rider fragrance was born.

The second, Purple Sage, is the version for women.”

James Turrell (sursă: Dezeen)

 

❞

 

 

_________________

* Structuri funerare care adăpostesc rămășițele trupești ale călugărilor budiști

 

 

 

 

 

 

Sursa informațiilor din acest articol, precum și a imaginilor: articolul semnat de Alice Finney pe site-ul Dezeen (2 noiembrie 2022).

 

Le Grand Numéro de Chanel — Paris

În perioada 15 decembrie 2022 — 9 ianuarie 2023, la Paris, poate fi vizitată expoziția Le Grand Numéro de Chanel prezentată la Le Grand Palais Éphémère. Intrarea este liberă, însă trebuie făcută în prealabil o rezervare.

 

Expoziția este concepută ca un caleidoscop olfactiv prin care viziatorii sunt invitați la o aventură senzorială curatoriată de Thomas du Pré de Saint Maur, responsabil pentru resurse creative globale în cadrul Chanel (sună cam alambicat, nu?!). Expoziția te conduce de-a lungul a diferite capitole din bogatul portofoliu olfactiv al brandului, prin intermediul a numeroase și felurite evenimente: dans, muzică live, articole de îmbrăcăminte din arhiva Chanel, instalații artistice, cursuri sau imersiuni virtuale.

 

>>> mai multe amănunte puteți afla din articolul de pe site-ul Bazaar.

 

 

Black is the new black

(imagine preluată de pe site-ul Fragrantica.com)

 

Înainte de a ne ajunge la nări, parfumul se adresează privirii noastre — pe ea trebuie s-o atragă mai întâi, înainte de a ieși, asemenea unui spirit, din sticlă. Fără să aibă o formă, căci este invizibil, parfumul gesticulează spre noi și ne agață prin intermediul celorlalte simțuri. Întâi și întâi, prin forma și culoarea cutiei și a sticlei în care s-a întrupat.

Dacă privești un raft cu parfumuri dintr-un magazin specializat, ești fascinat — ca într-un act de magie — de culorile variate ale sticlelor expuse. Dintre toate, negrul însumează toate posibilitățile. Misterios și înspăimântător, el atrage ca o noapte în care se aud foșnete, șoapte, sunete scoase de animale și păsări, o noapte a viselor și a fantasmelor, o noapte de basm, care poate deveni în orice clipă un coșmar. De unde și forța lui de atracție exploatată de publicitate și marketing.

Am făcut această introducere pentru a vă propune spre lectură un articol publicat pe site-ul Fragrantica.com de Matvey Yudov, chimist, parfumier și muzician rus. Îi urmărim cu interes toate articolele, fiindcă oferă de fiecare dată o perspectivă interesantă asupra parfumeriei, însoțită de informații extrem de utile.

Puteți citi articolul lui Matvey Yudov aici.

Puteți citi și articolul nostru: „Culoarea parfumurilor”.

Expoziție — “A Presenza Invisible: Art Nouveau & Art Deco Perfume Bottles”

În perioada 7 aprilie — 12 iunie, Muzeul Pontevedra din Spania găzduiește expoziția "The Invisible Presence: Art Nouveau & Art Deco Perfume Bottles”, care include peste 200 de recipiente pentru parfumuri, pudră și săpunuri, precum și materiale publicitare de la începutul secolului al XX-lea până spre mijlocul anilor ’40. Curatorul expoziției este Afonso Oliveira, din colecția căruia fac parte și exponatele. Expoziția este însoțită de un catalog realizat de Afonso Oliveira și Jean-Marie Martin-Hattenberg. Mai multe despre expoziție, în articolul semnat de Miguel Matos pentru Fragrantica.

 

 

 

 

Forma parfumurilor

 

Mirosul imperiilor

Karl Schlögel

The Scent of Empires

translated by Jessica Spengler, Polity Press, 2021

 

Karl Schlögel, Der Duft der Imperien. “Chanel No 5” und “Rotes Moskau”
Carl Hanser Verlag GmbH & Co. KG, München, 2020

 

Karl Schlögel (n. 1948) este un reputat istoric german, interesat în mod aparte de istoria modernă a Rusiei. Părăsind – temporar – terenul istoriografiei tradiționale, orientată spre factorii socio-politico-economici care influențează mersul Istoriei, Schlögel se apleacă asupra istoriei sensibile, implicând un simț prea puțin folosit de istorici, dar pus la treabă admirabil de Alain Corbin în Le miasme et la jonquille (1982), carte care a deschis calea spre studiul mirosului și al implicațiilor sale culturale.

Povestea spusă de Karl Schlögel are, ca protagoniști, două parfumuri și două figuri feminine, una celebră în toată lumea, alta mai deloc cunoscută în afara Rusiei: pe de o parte, Chanel No. 5 și Coco Chanel, iar pe de alta, Moscova Roșie (Krasnaya Moskva) și Polina Semyonovna Zhemchuzhina-Molotova – da, da, soția ministrului sovietic de Externe Veaceslav Mihailovici Molotov. Două povești care par să nu aibă nimic în comun, dar care, depănând firul timpului, așa cum face Schlögel, converg spre un moment în care două destine s-au intersectat: acela al lui Ernest Beaux, creatorul renumitului Chanel No. 5, care a lucrat pentru Rallet din Rusia, și acela al lui Auguste Ippolitovich Michel, care a lucrat pentru compania Brocard din Rusia și a creat Moscova Roșie. Două destine care au avut în comun un parfum: Buchetul Caterinei sau Le Bouquet Favori de l’Impératrice, creat în 1913 de Beaux pentru aniversarea a trei sute de ani de existență a dinastiei Romanovilor. O istorie a oamenilor și a parfumurilor, încastrată în Istoria mare ce trece ca un tăvălug. 

Cartea lui Schlögel relatează o bună bucată de istorie din perspectiva parfumurilor și a destinelor celor care le-au adus pe lume, arătând cât de profund putem pătrunde în istorie, cultură, politică și societate pe calea unui simț atât de disprețuit din cauza presupusei sale irelevanțe cognitive. Citind-o, ne-am gândit cum ar arăta istoria României spusă din această perspectivă olfactivă. Trebuie să vină și vremea unei astfel de povești...

 

 

A drop of perfume is time captured in scent, and the bottle is the vessel that holds the fragrance of time. The fascination with perfume bottles currently in evidence in post-Soviet Russia and elsewhere is more than just a quirk, it is its own “search for lost time”. The post-Soviet Proust is probably already on the prowl.

***

It is no coincidence that histories of fragrances tend to focus on the vessels that hold them, the bottles that continue to exist long after the last traces of the volatile oils and essences have evaporated. They give form to the olfactory composition. The bottles become symbols that are synonymous with the scents they contain. This is why wherever you find bottles, you will find perfume archaeologists: in antique shops, on the many websites run by vintage communities, and in the fragrance categories on eBay. Many cities already have perfume museums, including Paris, Versailles, Grasse, Barcelona, Cologne, Saint Petersburg and Moscow. Much more material will come to light as collectors crawl around in attics and discover bottles of precious exotic scents carefully preserved by grandmothers despite the greatest hardships – the flotsam of past epochs. Amongst all the exhibitions and archives of scents, a special place would have to be reserved for a museum of smells featuring the jars in which the Stasi in East Germany stored scent samples from dissidents, which they used to train and drill their sniffer dogs.

Un edificiu al amintirii

Primul contact cu imaterialul parfum care urmează a ne defini sau completa identitatea este mijlocit de recipientul său, de flaconul pe care îl cercetăm cu privirea și îl atingem pe rafturile magazinelor. El îi conferă materialitate parfumului, este trupul pe care îl întâlnește sensibil propriul nostru trup. Fie că este o operă de artă realizată din materiale prețioase și expusă în muzee, fie că este un produs serial, executat la scară industrială, flaconul este interfața materială a parfumului care îl însuflețește, conferindu-i spirit, suflu, viață. Parfumul, cu toată încărcătura lui afectivă și mnezică, transformă flaconul dintr-un simplu obiect, cu o funcționalitate precisă – de recipient pentru un lichid mirositor –, într-un trup viu, cu o istorie proprie, în care s-au adunat, în straturi, emoții și amintiri.

Esența parfumată și flaconul fac, deci, un corp comun (suflet și trup) și dobândesc o poveste proprie: povestea persoanei care a deținut flaconul și și-a impregnat trupul cu esența parfumată, povestea locului și a momentului primei întâlniri cu parfumul, iubiri fulgerătoare sau despărțiri bântuite de mirosuri, dâre olfactive pe care le-am urmat într-o noapte de vară, obsesii sau repulsii olfactive... tot atâtea povești câte persoane și-au intersectat propriile vieți, emoții și amintiri cu viețile, emoțiile și amintirile promise de campaniile publicitare ale parfumurilor.

Dar ce se întâmplă când sufletul (parfumul) părăsește trupul (flaconul), când obiectul își pierde utilitatea și funcționalitatea cărora le-a fost menit, rămânând un simplu obiect printre altele, o rămășiță de care dorim să ne debarasăm? Dacă nu au norocul să fie realizate din materii prețioase, dacă nu sunt obiecte de artă, dacă nu încap pe mâna unui colecționar, flacoanele parfumurilor – și în special acelea produse industrial – nu fac decât să îngroașe mormanul de gunoi al lumii. Dar ele poartă amprentele noastre, ne-au mijlocit contactul cu parfumul devenit miros personal, au o istorie care s-a suprapus peste a noastră, impregnând-o cu miros, emoții și amintiri, au purtat „acea picătură a lor aproape impalpabilă” care a construit un „edificiul imens al amintirii”, ca să păstrăm imaginea atât de vie din romanul lui Proust. În căutarea timpului pierdut al fiecăruia dintre noi, flacoanele – și parfumul lor – sunt asemenea unor repere care ne ajută să ne găsim drumul înapoi. Din această perspectivă, ele îmi par aidoma unor rămășițe trupești ale unei existențe (pline de senzații, emoții, amintiri) ce se cuvine a fi omagiată, așa cum îi omagiem pe cei trecuți în neființă.

V-ați imaginat vreodată un cimitir al flacoanelor? Cum putem salva de la uitare flacoanele și, astfel, pe noi înșine?

© Silvia Irina Zimmermann

 

 

 

 

 

 

Pomander

Alessandro Allori (1535-1607), Lucrezia de Medici (1560)

 

   Pomander < pomme d’ambre   

   (pentru mai multe detalii, vezi Wikipedia)   

 

Elizabeta I (1533-1603)

 

 

Pomander, Germania, secolul al XVI-lea

 

 

Noi achiziții

 

Pe urmele nevăzutului, cu Marius Constantinescu

În data de 9 decembrie, Marius Constantinescu vorbește, la Fundația Calea Victoriei, despre parfumuri de legendă, de la flacon la billboard.

Un eveniment online.

Pentru mai multe detalii, click aici.

 

 

 

❞

O călătorie subiectivă în comunicarea invizibilului

Pornim acest eveniment de la o campanie splendidă şi pe care nu o mai ştie nimeni, din 1993, orchestrată de Nina Ricci pentru parfumul L`Air du Temps. Este cea mai frumoasă translatare a tabloului „Grădina desfătărilor” de Bosch în advertising.

Pentru noi, este şi punctul de pornire pentru o incursiune în comunicarea parfumurilor în ultimele decenii, de la iconicul Chanel No.5, declinat cu ajutorul unor ambasadori precum Carole Bouquet, Vanessa Paradis, Brad Pitt şi Nicole Kidman până la Shalimar-ul variat la nesfârşit, Opium-ul împărţit şi împărtăşit de Sophie Dahl, Kate Moss, Emily Blunt şi Rupert Everett sau vizualurile istorice Calvin Klein, care au redefinit alb-negrul.

Vom privi, vom analiza şi vom discuta campanii semnate de Ridley Scott, Baz Luhrmann, Jean-Paul Goude, John Galliano, Jean-Baptiste Mondino. Nu vom neglija aspectul packaging-ului, pentru că parfumurile definitorii stau în ambalaje pe măsură, adesea cu istorie. De asemenea, vom vedea cum mesajele şi sloganurile memorabile au însoţit această industrie atât de volatilă, dar atât de influentă, la graniţa cu arta.

Va fi un parcurs printre alchimii, vizualuri şi emoţii stârnite de retorica unora dintre cele mai iconice comunicări pentru parfumuri: flacoane, ambasadori, sloganuri, directori de creaţie, motive, campanii, soluţii creative.

— Marius Constantinescu

❞

Parfumuri în filme

Dacă erați curioși să aflați mai multe despre prezența parfumurilor în filme,
ei bine, am descoperit o adevărată comoară de referințe aici.
Dar site-ul nu conține doar atât.
Căutați prin secțiunea „Categorii” și o să aveți o mare, mare bucurie.

 

 

Culoarea parfumurilor

Că sexul și genul sunt reflectate vizual într-o împărțire stereotipă care dictează culori și tipare este un fapt evident: fetele poartă roz, băieții, albastru, fetele (și femeile), modele înflorate, băieții (și bărbații), carouri și dungi. Semnelor vizuale li se atașează tipare comportamentale: fetele sunt delicate, se joacă cu păpuși, băieții, anunțând viitorii bărbați, preferă mașinuțele și fotbalul, având o atitudine mai viguroasă și mai agresivă. Cu alte cuvinte, copilăria ne pregătește pentru ceea ce urmează să fim, iar cultura ne face să fim ceea ce suntem. Totul pare simplu ca bună ziua. Dar dacă suntem mai mult și mai complecși decât se așteaptă societatea să fim? Dacă actualizarea – educația – nu scoate la iveală decât posibilitățile acceptate printr-un consens circumstanțial că s-ar potrivi unor categorii stereotipe, nechestionate? Până la o (nouă) revoluție a tiparelor de gândire, acestea de acum ne influențează profund felul în care vedem și simțim lumea.

Așa cum se poate aștepta oricine, tiparul vizual menționat mai sus se află transpus și în domeniul ambiguu perceptiv al parfumurilor și al comunicării lor comerciale. De altfel, acest tipar vizual se asociază strâns unui tipar olfactiv – femeile preferă parfumurile dulci, florale, bărbații, pe acelea lemnoase, de piele sau marine. Invizibil și efemer, parfumul trebuie să primească o formă stabilă, de referință, mai ales într-o cultură preponderent (exclusiv?) vizuală cum este cea europeană. Insinuant și ambiguu, parfumul poate fi resimțit ca o amenințare la imuabilitatea categoriilor pe care se sprijină consensul dintr-o societate, de unde dorința de a-l încadra și de a-i da un corp ce poate fi controlat.

Culoarea esenței – a lichidului propriu-zis – și flaconul constituie corpul parfumului și devin mediul vizual prin care acesta ni se revelează dinaintea ochilor. Și aici practicile de comunicare se supun unor tipare generale: flacoanele esențelor feminine sunt delicate, fiind concepute ca mici bijuterii sclipitoare care atrag privirea, curbele sunt fine, nu există nici o asperitate, iar culorile lor sunt pastelate, îndeobște, preferându-se rozul, verdele pal, auriul sau, cu o notă de senzualitate pasională, roșul; flacoanele masculine sunt sobre, colțuroase, culorile sunt închise, atunci când nu se preferă albastrul și verdele ce trimit la natură (mare și pădure), totul respectând viziunea pragmatică asociată lumii masculine. La fel stau lucrurile și cu esența propriu-zisă – sau, dacă vreți, cu sufletul* conținut în flacon. Lichidul respectă și el împărțirea biologico-culturală cu care suntem obișnuiți, cel puțin în marketingul produselor mainstream: esențele feminine au, în mare parte, culori rozalii, iar cele bărbătești, albastre sau verzui, pe când cele unisex sunt incolore. Parfumeria de nișă, pe de altă parte, privește esențele ca produse universale, adică unisex, coloristica fiind mai redusă și nu atât de împărțită după sex/ gen; astfel, domină esențele incolore sau cele de culoare închisă, ce trimit la culoarea brună a materiilor furnizate de pământ, sursa primă a uleiurile naturale.

 

Când nu are intenția de a semnifica o categorie de sex/ gen, culoarea parfumurilor evocă elementele componente, materia-sursă care intră în alcătuirea lor. Astfel, un parfum cu note dominante de trandafir va fi, de obicei, roșiatic-rozaliu, un parfum cu note marine va fi albăstriu, iar unul care evocă notele de portocală poate fi portocaliu. Dar, chiar și așa, împărțirea pe sex/ gen determină/ constrânge de fiecare dată expresia vizuală, respectiv culorile, ceea ce face că nu întâlnim esențe rozalii destinate uzului bărbatului – asta, dacă nu se doresc subversive sau transgresive, precum celebrul Joop Hoome sau mai recentul Baccarat Rouge 540, un succes atât în rândul bărbaților, cât și al femeilor.

 

 

Răsfoind Fragrantica, mi-au căzut ochii pe noile apariții. Puteți ghici și singuri care sunt produsele masculine și care cele feminine.

 

 

 

Revoluția sexuală a schimbat și ea percepțiile, iar imaginarul marketingului a urmat-o îndeaproape. Deși culoarea esenței nu are cum să redea toate nuanțele preferințelor sexuale și toate identitățile de gen, mesajul este întărit de forma flaconului și de chipul folosit în campania publicitară. Lumea gay masculină este cel mai ușor de redat vizual, grație indicatorilor stereotipi: figură macho, piele sau efeminare.

 

Închei prin a trimite și la observațiile Mădălinei Diaconu privind culorile flacoanelor și ale ambalajului parfumurilor:

Studii psihologice au demonstrat că forma și mai ales culoarea flaconului și a ambalajului influențează considerabil percepția olfactivă. Trei au fost concluziile la care s-a ajuns până acum: există corespondențe clare între culori și mirosuri, cu precizarea că un rol important le revine aici saturației și temperaturii cromatice. De asemenea, aceste asociații sunt, în linii mari, aceleași în întreaga Europă, atât pentru experți, cât și pentru clienți: roșul este pasional, verdele deschis și galbenul sunt proaspete, albastrul, odihnitor. În sfârșit, anumite asociații se modifică în funcție de modele cromatice. Spre exemplu, în anii optzeci, același parfum era considerat mai modern și elegant dacă purta o etichetă roz decât cu una verde, sidefie sau roșie. Parfumul „verde“ părea mai sportiv decât cu etichetă roz sau roșie, mirosurile asociate cu verde, sidefiu și roz lăsau impresia de a fi mai ușoare și mai delicate decât cu o etichetă violet sau roșie, iar parfumul „violet“ era considerat mai senzual și mai seducător decât asociat cu alte culori. (Mădălina Diaconu, Despre mirese și duhori, Editura Humanitas, 2007, pp. 174-175)

---

* Mirosul este posibil prin respirație, respirația este principiul vieții, așadar legătura dintre miros, respirație, viață și suflet este mai mult decât evidentă, putând fi urmărită de-a lungul secolelor în toate culturile.