Marțial // Uneia care se parfumează prea mult

Uneia care se parfumează prea mult   Oricând te-arăți în lume, miroși atât de bine, De parcă duci dugheana lui Cosmos* după tine; Miresmele lui grele te însoțesc pe drum, Umplând întreg văzduhul cu valuri de parfum. O, Gellia, nu-mi place năravu-ți ușurel: De-o parfumez, miroase și javra mea la fel. Cartea a III-a, Epigrama LV   în Persius, Iuvenal, Marțial, Satire și epigrame, traducere de Tudor Măinescu și Alexandru Hodoș, Editura pentru Literatură, 1967   *Vestit negustor de parfumuri și pomezi.