un articol de Monica Neațu
 |
„Coty était l’esprit supérieur qui fit passer la parfumerie de l’état d’ébauche à celui d’œuvre d’art. Le Chypre et L’Origan sont ses deux œuevres maîtresses.” Edmond Roudnitska |
În Parisul începutului de secol XX, aventurile olfactive erau de tot felul. Miresme amețitoare, carnale și înțepătoare, pentru „ronțăitoarele de diamante”, scandaloasele cocote, arome discrete, florale și delicate, pentru doamnele din elita socială. În orașul tuturor plăcerilor trăite și imaginate, parfumul se lasă influențat de avangardele artistice, dar mai ales de revoluția industrială. Compușii de sinteză intră în laboratoarele „nasurilor” (cumarina – 1882, vanilina – 1874, moscul artificial – 1889-1891), iar parfumurile care se desprind de natural, evocând o muzică abstractă și artificială, devin preferatele esteților. Parfumul rămânea, în ciuda utilizării unor compuși de sinteză mai puțin costisitori, apanajul elitelor. Flacoanele extravagante, compozițiile geniale sau cacofonice nu le erau accesibile tuturor, cei modești mulțumindu-se cu o apă de colonie cumpărată din drogherii.
Expoziția Universală de la 1900, cu nenumărate pavilioane, invenții tehnice și o publicitate pe măsură, a consacrat alianța dintre creațiile artizanilor, materialele și tehnicile industriale. Iar în lumea aromelor a marcat începutul carierei pariziene pentru Joseph François Spoturno (1874-1934). Originar din Ajaccio, rudă îndepărtată cu familia Bonaparte și cu vagi studii de medicină, tânărul visa la o carieră de jurnalist sau om politic. A devenit secretarul unui deputat corsican și a reușit, cu tenacitate, să pătrundă în saloanele epocii. În lumea mondenă, l-au intrigat nenumăratele miresme prea puțin reușite și flacoanele anonime sau prea încărcate de decorațiuni vegetale. Și-a descoperit talentul de parfumier atunci când a preparat, alături de un amic farmacist, o apă de colonie. După o perioadă de studiu la Grasse, în laboratoarele Chiris, tânărul ambițios și-a luat numele de François Coty, scopul său fiind să democratizeze elitista și fandosita lume a parfumurilor. Scandalul din 1904 îi aduce gloria mult visată. Într-un conflict cu directorul unui mare magazin (Grands Magasins du Louvre), sparge plin de furie un flacon cu Rose Jacqueminot, parfum pe care acela refuza să i-l comercializeze. Scandalul are un impact neașteptat, clientele aflate în trecere sunt fascinate de miresmele neașteptate de trandafir de mai și achiziționează parfumul. Pe termen lung, furia bine regizată a lui Coty marchează un trend în comercializarea parfumurilor. Și astăzi, fie că trecem prin fața unui magazin modest de parfumerie sau pe lângă somptuosul Jovoy, valuri delicate de tămâie, hesperide sau trandafiri ne îndeamnă să facem un scurt popas olfactiv și să cedăm tentației. Pentru o clientelă rafinată, Coty propune un flacon delicat și epurat realizat din cristal de Baccarat. În anul următor, pentru Ambre Antique, face apel la un artist de geniu, René Lalique, care imaginează un flacon inspirat de diverse descoperiri arheologice și evocă cochetele romane care purtau săculețe cu mosc și ambră în pliurile hainelor.
 |
 |
 |
 |
|
 |
||||
Lansat în 1905, L’Origan este cel care redă cel mai bine spiritul avangardelor artistice din epocă. Dominat de compuși de sinteză (iralia, dianthine, ambreine), el pare la fel de contestatar și de scandalos precum picturile foviste. Dincolo de timp și istorie, evocând aproape strident senzații și miresme, L’Origan rămâne un floral-oriental care se deschide cu note înțepătoare, amare, secondate de hesperide proaspete și acide, apoi esențele florale de cea mai bună calitate de la Chiris (floare de portocal, violetă, garofiță) dau o tușă avangardistă și picantă (cuișoare), parfumul evocând excesele de culoare din tablourile lui Derain sau Matisse. Gradual, compoziția devine senzuală și învăluitoare pe un fond ambrat. Astăzi dispărut, L’Origan are parte de o descendență pe măsură: L’Heure Bleue, o interpretare în cheie impresionistă a viziunii foviste propuse de Coty.
 |
 |
Dornic să democratizeze parfumeria prin intermediul compușilor de sinteză, Coty nu face rabat de la calitate și imaginație. Inventiv, el reușește să aducă inovațiile revoluției industriale în cotidianul consumatorilor moderni și să revoluționeze domeniul olfactiv așa cum contemporanii săi transformaseră artele decorative. Succesul lui Coty a constat și în lansarea unei parfumerii accesibile, democratice. În viziunea sa, clientela trebuia să se bucure de cel mai bun parfum pe care putea să-l creeze „nasul” în laboratorul său – totul, într-un flacon simplu, dar de bun-gust, vândut la un preț rezonabil. Precum alți artiști și artizani din epocă, el nu se ferește să integreze parfumeria în lumea artei. Ideea dragă artiștilor Art Nouveau și Art Deco este materializată prin colaborarea casei Coty cu Lalique, care asigură nu numai designul flacoanelor, dar și decorațiunile reprezentanței de pe Fifth Avenue. Transparente, delicate, pline de motive florale stilizate, ferestrele imaginate de Lalique evocă flacoanele de parfum, propunând un vegetal oniric, simbolist, făcând astfel trimitere directă la creațiile casei. O altă colaborare rămasă celebră este cea cu Leon Bakst, cel care a creat decorurile și costumele Baletelor rusești. Bakst, inspirat de estetica Art Deco, decorează cu flori de bumbac stilizate pudrierele Coty. Modelul inițial, din piele cu aplicații aurite, a fost reluat într-o formă accesibilă, cu mare succes la public.
Teoriile artei abstracte, non-figurative, aveau să își găsească ecou în parfumerie prin intermediul creațiilor lui Coty. Chypre, astăzi dispărut, a fost lansat în 1917 și a inaugurat poate cea mai interesantă familie din parfumerie – aromele ciprate. Acordul se deschide cu mireasma proaspătă și luminoasă a bergamotelor, notele de mijloc florale, de iasomie și trandafir, aduc strălucire, iar lichenii de stejar și paciuli, evocă mirosul umed, de pământ.
De o modernitate absolută, fascinant, dar poate prea aspru și înțepător, acordul avea să cunoască consacrarea finală în 1919, atunci când Guerlain i-a adăugat nota senzuală de piersică, în Mitsouko. Asocierea propusă de Coty, versatilă și prolifică, stă la baza altor parfumuri cultissime: Femme de la Rochas sau Cabochard de la Grès.
Falimentat de criza anilor ’30, ambițiosul „Napoleon al parfumeriei”, cum îi plăcea să fie numit, a fost uitat astăzi, însă cele două formule i-au supraviețuit, fiind reinventate la nesfârșit în laboratoarele nasurilor contemporane.
 |
Monica Neațu a absolvit Facultatea de Istorie, cu o teză dedicată identităților confesionale la începutul secolului al XIII-lea (2001). Proiectul a continuat, apoi, cu un master în istoria Europei de Sud-Est (2001-2003) şi cu un doctorat terminat tot la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, în 2008 (Ortodoxie şi catolicism în Europa Sud-Estică în prima jumătate a secolului al XIII-lea). Aventura universitară a continuat cu un master la Facultatea de Limbi Străine (2010-2012). Din 2011, a început colaborarea cu Fundația „Calea Victoriei”, unde ține prelegeri pornind de la teme dintre cele mai variate – istorie, antropologie sau chiar istoria parfumului. O puteți citi și pe blogul Istorii la feminin. |
No comments:
Post a Comment