Recomandare de carte: Memorie și experiențe olfactive

Cum se raportează față de miros parfumierii, oenologii, bucătarii, somelierii, medicii legiști, pompierii și cadrele medicale, cum îl integrează practicii lor profesionale, cum îl verbalizează, conceptualizează și, mai ales, cum comunică și transmit deprinderile profesionale bazate pe miros sunt temele centrale ale cărții lui Joël Candau, Mémoire et expériences olfactives. Anthropologie d’un savoir-faire sensoriel, apărută în anul 2000, în colecția „Sociologie d’aujourd’hui” a Editurii PUF. Stabilind ca obiect prim al antropologiei ideea de partage (termen greu de tradus în română, date fiind cele două sensuri diametral opuse conținute în el: împărțire ca diviziune, dar și, unificator, ca împărtășire), Candau urmează etapele formării unei conștiințe olfactive, precum și a deprinderilor profesionale din mediile amintite mai sus, pe scurt a constituirii condițiilor de posibilitate ale expertizei olfactive și ale transmiterii acesteia. Cele șase procese implicate în profesionalizarea olfactivă – simțirea, percepția, numirea, memorizarea, categorisirea, „partajarea” – sunt discutate în capitole care cuprind, pe de o parte, un excurs teoretic bine articulat și susținut de bibliografie și, pe de alta, mărturiile oferite de „informatori” din mediile profesionale în care simțul olfactiv joacă – sau poate juca – un rol însemnat. În ciuda precarității conceptuale și lingvistice a universului olfactiv, trei sunt domeniile în care se poate vorbi despre o practicare activă a simțului olfactiv, cu un vocabular cât de cât normalizat, care să permită transmiterea și comunicarea de conștiințe dobândite în cadrul experienței profesionale directe, și anume: parfumeria, oenologia și gastronomia. În cazul celorlalte profesii discutate în carte – cadre medicale (medici și infirmiere), pompieri, medici legiști –, mirosul este secundar și nu este încorporat în corpusul de cunoștințe transmise didactic și dogmatic, ci este asociat experienței individuale și practicilor curente, fără a se articula coerent în concepte și într-un vocabular exact. Dacă discursul teoretic al lui Candau este impecabil și deschide direcții extrem de interesante, eșantionul de informatori este restrâns, deci nereprezentativ, cititorul rămânând cu impresia că mărturiile de pe teren sunt acolo doar să exemplifice ceea ce deja fusese formulat teoretic, și nu invers, adică să contribuie la înălțarea eșafodajului teoretic. Rămâne însă bogăția de direcții și întrebări sugerate de autor, ceea ce face ca lectura acestei cărți să fie esențială în bibliografia oricărui pasionat de excursul teoretic în jurul mirosurilor (și parfumurilor).