Un interviu cu Claudiu Sfirschi-Lăudat, realizat de Oana-Țepeș Greuruș, pentru site-ul Goinfashion
Puteți citi întregul articol aici.
Care este povestea proiectului Osmé – The Perfume Review? Când l-ai lansat? Care este publicul-țintă? Pe cine vrei să „ademenești” pe blog? De ce Osmé? Care este traducerea exactă a cuvântului din greacă?
Am pornit pe urmele parfumului și ale poveștilor lui împins de două motive, dacă e să le sintetizez: pe de o parte, a fost pasiunea personală pentru mirosuri și parfumuri, iar pe de alta, constatarea că, deși ne parfumăm cu toții, cultura noastră olfactivă este săracă. Gestul de a ne parfuma nu ține doar de igienă, de acoperirea mirosurilor corporale și de sporirea senzației de curățenie, ci are și ecouri psihologice, sociale și culturale. Alegând cutare sau cutare parfum, vrem fie să exprimăm o identitate pe care o socotim a noastră, unică, fie să ne punem o mască, să creăm o impresie, o aparență. Cu alte cuvinte, parfumul este fie revelator, fie creator al unei esențe. Cu toate acestea, atitudinea publicului larg, dar și a specialiștilor – filosofi, psihologi, istorici, sociologi etc. –, este una de indiferență, în cel mai bun caz, sau de reticență și refuz. Parfumarea este socotită drept o activitate superficială, iar studiul mirosurilor, o preocupare secundară, care n-ar aduce nici un plus cunoașterii. Toate astea m-au condus spre ideea de a publica o revistă de cultură olfactivă. Or, cum mediul online este cel mai la îndemână, am creat un blog, iar asta se întâmpla pe la sfârșitul lui ianuarie. Nu există un public-țintă, de vreme ce mirosurile și parfumurile fac parte din viața oricui și e bine să cunoaștem cu toții ce semnificație poartă ele. Cum orice demers care pornește de la zero ar trebui să privească înapoi, spre originile unei practici, am ales numele grecesc de „osmé”, care înseamnă atât „miros”, cât și „produs parfumat”. Desigur că arta parfumeriei nu este de origine greacă, dar civilizația europeană acolo își are fundamentul, așa că acest nume mi s-a părut cel mai nimerit.
Cum ai format echipa – sunteți un scriitor, un editor, un regizor, un istoric? Cum alegeți subiectele pe care le abordați?
Cum acest proiect are o tematică destul de vastă, având în vedere intersectarea parfumeriei cu restul artelor și disciplinelor, nu puteam să-l duc singur. Nu am nici competențele, nici timpul pentru a face așa ceva. De aceea le sunt recunoscător atât celor care au acceptat să acorde un interviu pentru blog, cât și colaboratorilor mei: Nona Rapotan (editor-coordonator al site-ului literar Bookhub.ro), Monica Neațu (istoric și conferențiar la Fundația „Calea Vistoriei”) și Elena Morar (regizor de teatru). Prin pasiunea, cunoștințele și deschiderea lor, blogul a căpătat un conținut divers, care, sper eu, vine în întâmpinarea curiozității publicului larg. Subiectele și le alege fiecare în funcție de ce îl preocupă atunci, de descoperirile pe care le face, de lene și de chef; cu alte cuvinte, e o libertate totală, fiindcă așa mi-am și închipuit acest blog: ca un spațiu de joacă, în care simțurile zburdă libere.
Cât de vast este acest univers olfactiv? Cu ce începe și unde se termină, dacă se termină?
Dacă aș ști, aș deține cheia universului. Aș fi, poate, ca personajul Grenouille din Parfumul lui Patrick Süskind. Dar cred că este infinit, iar producția de parfumuri, tot mai intensă în ultima vreme, cu lansări peste lansări, dovedește că mirosurile pot fi combinate la nesfârșit. Asta face, de altfel, imposibilă cuprinderea în cuvinte și clasificarea acestei bogății olfactive. Încă o dovadă că mirosul nu este un simț sărac, ci unul dintre cele mai complexe.
Continuarea, pe Goinfashion.
No comments:
Post a Comment