Imediat după încheierea Primului Război Mondial, Europa este cuprinsă de o frenezie creativă și de un optimist greu de imaginat astăzi. O generație întreagă simte că a scăpat definitiv de spectrul războiului, al naționalismului dezlănțuit, iar revoluția rusă este văzută ca o întinerire la față a Europei. Serge Diaguilev entuziasmează Parisul cu baletele rusești, Expoziția de Arte decorative din 1925 aduce în prim-plan arta africană, mișcarea cubistă se afirmă, Japonia este la modă.
Parfumeria va cunoaște în timpul acestor „ani nebuni” o mutație fără precedent. Revoluționând imaginea femeii, Coco Chanel este prima care dă tonul. Ea își dorește un parfum care să nu aibă notele dulcege de trandafir sau de flori albe impuse de Poiret, așa că lansează Chanel No 5, în 1921, primul parfum aldehidic. Tot pentru prima dată, în 1924, o casă de modă creează o societate de parfumuri – Parfums Chanel –, care ia naștere din asocierea lui Coco Chanel cu frații Wertheimer, industriași întâlniți pe terenul de curse de la Deauville. Exemplul lui Chanel este urmat în curând și de alți creatori de modă: Patou lansează Amour Amour și Que Sais-Je? în 1925, apoi Joy în 1929; Jeanne Lanvin creează Arpège în 1927. Marile nume ale parfumeriei, cum ar fi Caron sau Guerlain, urmează și ei noua tendință: Guerlain lansează Shalimar în 1925. Chanel No 5, Shalimar, Joy și Arpège se află încă și astăzi pe lista scurtă a capodoperelor olfactive, contribuind de-a lungul anilor la transformarea parfumului artizanal, de autor, într-o industrie care depășește cadrul alchimiei mirosurilor.
traducere de Raul Joil, prefață și tabel cronologic de Georgeta Horodincă, Biblioteca pentru toți, Minerva, București, 1974
No comments:
Post a Comment