un articol de Monica Neațu
Istoria modei interbelice a fost dominată de câteva personalități feminine memorabile: Madelaine Vionnet, Jeanne Lanvin, Coco Chanel, Elsa Schiaparelli, Madame Grès. Inventive, independente, tenace, ele au propus garderoba femeii moderne, dornică să se emancipeze și să își afirme propria identitate socială și culturală.
Vionnet a fost regina bieului, iar Chanel ne-a oferit rochia neagră, minimalistă, impecabil croită. Elsa Schiaparelli a fost regina extravaganțelor din anii ‘30. „Italianca”, cum o numea cu ironie și nedisimulată răutate Chanel, și-a început aventura în lumea modei sub influența lui Paul Poiret. Inspirată de ținutele colorate, somptuoase și teatrale ale acestuia, Elsa a creat o colecție de pulovere sport pe gustul americancelor fascinate de mitul Parisului elegant și dezinvolt. Lucrate manual, cu diverse modele în trompe l’œil, ele devin foarte repede imaginea unei noi siluete feminine. Talia joasă este dată uitării, haina se adaptează trupului, silueta clepsidră și umerii pronunțați își fac apariția.
Micuță de înălțime, cu ochi negri pătrunzători, ambițioasă și plină de idei pe care dorea cu orice chip să le pună în practică, Schiaparelli a fost figura insolită a modei interbelice. Contribuția ei este definitorie pentru spiritul modei moderne și poate fi caracterizată de două concepte-cheie: extravaganță și utilitate. Colaborările cu Dalí, Cocteau, Picabia sau Leonor Fini i-au inspirat accesorii, broderii și au introdus imaginația, hazardul și spiritul iconoclast al avangardei în lumea modei și parfumeriei.
Pălăria-pantof inventată de Dalí (1938) este integrată în colecțiile casei, iar taiorul cu buzunare aplicate, practic și ușor de purtat, a fost inspirat de corpurile cu sertare care populează universul pictorului catalan în perioada 1936-1939. Să șochezi este o artă, iar Schiaparelli s-a lăsat inspirată de maeștrii provocărilor: suprarealiștii. Imaginație, ironii, materiale și accesorii inedite (plexiglas, materiale cauciucate, fermoare aparente, inserții și aplicații inedite, nasturi în formă de insecte), toate au transformat prezentările ei în adevărate spectacole. Marie Laure, vicontesă de Noailles, protectoarea și admiratoarea suprarealiștilor, renunță în anii ‘30 la rigorile stilului Chanel, mult prea auster și lipsit de imaginație pentru a se supune jocului hazardului propus de Schiaparelli. Vedetele timpului – Arletty, Marlene Dietrich, Maria Casares, Katharine Hepburn – frecventează casa de modă din Place Vendôme, dar cea care i-a adus celebritatea a fost Wallis Simpson, controversata ducesă de Windsor. Rochia-homar, purtată de Wallis cu ocazia logodnei din 1937, ilustrează cel mai bine spiritul casei Schiaparelli: o eleganță sofisticată, dar nu lipsită de ironie, senzualitate și imaginație artistică.
Conștientă că o gamă de parfumuri și cosmetice poate crește faima casei de modă, Schiaparelli a lansat în 1934 prima colecție de parfumuri. O lovitură de marketing, femeii moderne și emancipate îi erau propuse trei arome distincte care să-i înmiresmeze cotidianul și să marcheze momentele importante ale zilei. Salut, Schiap și Soucis erau dedicate seratelor, activității sportive și cocktailuri. Schiaparelli a numit toate parfumurile cu un nume care începea cu litera S (de la Succes sau Schiaparelli), iar reclamele pline de imaginație și nonșalanță ale lui Marcel Vertès au completat lansările.
În 1937, casa Schiaparelli a lansat un experiment cromatic și olfactiv. Rozul șocant (rose shocking – roz fucsia) își face apariția în colecțiile de modă, dar și într-un flacon de parfum. Un flacon avangardist creat de artista suprarealistă Leonor Fini. În formă de manechin de atelier, sticla de parfum a fost inspirată de mofturile și formele unei cliente celebre: Mae West. Vedeta hollywoodiană și-a comandat garderoba la casa Schiaparelli, dar a refuzat să se prezinte la probe trimițând, în schimb, un manechin care-i evoca formele voluptoase. În ciuda stăruințelor creatoarei, actrița nu a probat niciodată piesele propuse, manechinul nu era măsura potrivită și hainele erau mult prea mici. În urma acestei întâlniri ratate a rămas fantasma unui trup senzual și un parfum suprarealist, de o culoare stranie. Un trandafir dominat de note verzi și calde de miere, ce evoluează somptuos și aproape indecent, pe un fond de paciuli și ambră. Fondul pudrat evocă o feminitate elegantă și emancipată. Tenace și învăluitor, Shocking a fost creația lui Jean Carles (în cadrul laboratoarelor Roure) și avea să inspire mai târziu cultissimul Magie Noire (Lancôme). Lansarea, organizată pe măsură, în stil avangardist de către Dalí, a devenit rapid un happening. În centrul atenției a fost un imens urs împăiat, vopsit în roz șocant de către pictor, iar trupurile cu sertare nu au lipsit din peisaj. Din toată lansarea, celebru a rămas soclul roz ce avea să fie integrat în ambalajul parfumului.
Clientele erau sfătuite să-și parfumeze jupele și furourile din belșug și să-l poarte asociat cu machiajul și creațiile vestimentare ale casei. O gamă cosmetică dominată de rozul șocant – rujuri, pudre, farduri de obraz, parfumuri solide – a însoțit lansarea parfumului. În 1943, Shocking Radiance, patru uleiuri parfumate pentru corp și ten, le ofereau clientelor fidele posibilitatea să beneficieze de calitățile curative și olfactive ale parfumului. Colecția cuprindea flacoane-amuletă, în forma unui trup feminin, ele puteau fi purtate precum colierele și utilizate în orice moment al zilei. Abilitatea Elsei de a fermeca clientela a rămas legendară. În anii ‘50, când parfumul nu se mai vindea atât de bine, iar casa de modă aproape că falimentase, Shocking a fost infuzat cu clorofilă, a apărut astfel un lichid verde, cu puteri regeneratoare și aromatice. Toată lansarea a fost însoțită de o gamă de accesorii parfumate: nasturi, agrafe, bijuterii fantezie, bureți de baie, mănuși pentru toaletă etc.
După război, casa lansează Le Roy Soleil, o colecție olfactivă și vestimentară. Piesa de rezistență a fost flaconul de cristal de Baccarat, desenat de Salvador Dalí. Pictorul împrumută din tabloul lui Botticelli, Nașterea Venerei, motivul valurilor și al scoicii, iar soarele domină compoziția.
În 1954, casa de modă s-a închis, colecția de parfumuri a mai continuat un timp, dar extravaganțele interbelice nu mai atrăgeau publicul. Astăzi, Shocking poate fi mirosit în forma lui inițială doar în bibliotecile dedicate parfumurilor rare sau dispărute.
 |
Monica Neațu a absolvit Facultatea de Istorie, cu o teză dedicată identităților confesionale la începutul secolului al XIII-lea (2001). Proiectul a continuat, apoi, cu un master în istoria Europei de Sud-Est (2001-2003) şi cu un doctorat terminat tot la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, în 2008 (Ortodoxie şi catolicism în Europa Sud-Estică în prima jumătate a secolului al XIII-lea). Aventura universitară a continuat cu un master la Facultatea de Limbi Străine (2010-2012). Din 2011, a început colaborarea cu Fundația „Calea Victoriei”, unde ține prelegeri pornind de la teme dintre cele mai variate – istorie, antropologie sau chiar istoria parfumului. O puteți citi și pe blogul Istorii la feminin. |
No comments:
Post a Comment