Carmen Tiderle e poetă-șefă la Direcția de Rime Șmechere pentru Copii și nu Numai, copywriter-iță și mama lui Dor și a lui Ro. Îi plac maimuțele și râmele, culoarea albastru, lucrurile pe dos și ar vrea să trăiască la mare. Călătorește des în Bucurville și o dată a ajuns tocmai la Polul Vest.
O puteți cunoaște și mai bine citindu-i cărțile, unele apărute la Vellant (Pe dos. Poezii cu prostii pentru copii, Marele acoperiș, În orașul Bucurville), altele, la Humanitas (Cine a pus piper în mare?). Colaborează cu un alt elf, desenator și ilustrator, al cărui nume real este Vali Petridean. Cea mai recentă carte de poezii semnată de poeta-șefă, Selfie cu elfii, a apărut la Vellant și este foarte șmecheră, pentru că îmbină poezia și tehnologia realității augmentate.
Când ne-am cunoscut, te-am întrebat ce parfum porți. E ciudat să întrebi asta? Cât dezvăluie despre ceea ce ești parfumul pe care îl porți?
Întrebăm asta atunci când ne place parfumul, nu? Așadar, am luat-o ca pe un compliment și, mai mult, m-am bucurat că pot să povestesc ceva despre el. Era vorba despre Fille en Aiguille de la Serge Lutens, ales și datorită numelui, un joc de cuvinte minunat. Da, parfumul vorbește despre tine, așa cum fac și hainele. Important e însă să nu țipe. :-)
Îți alegi parfumul pentru că te exprimă sau îți creezi o identitate prin parfumul pe care îl alegi?
L-am ales din întâmplare, apoi nu mi-a mai plăcut nimic altceva. De ani buni port nu același parfum, ci același… creator: Serge Lutens. De la nume – La couche du diable, Dent de lait, Le participe passé, Nuit de cellophane etc. – până la mirosuri, despre care am citit că se deschid altfel, pe dos față de altele, mi se potrivește tot.
Adesea, „compunerea” unui parfum este comparată cu scrierea unui poem. Invers, este poemul... parfum?
Nu poemele mele, în orice caz. Eu scriu pentru copii. Lor le plac sau se distrează la mirosuri mai puțin subtile. -:) Îmi vin în cap două poezii despre „parfumuri”. Una se numește „A ce miroase luna?”, despre care nu vă spun decât c-o găsiți în volumul Marele acoperiș. Iar a doua este „Airwicked”, care începe așa: „Am inventat cel mai ciudat odorizant/ Vă garantez că n-are concurență/ Elimină orice miros și e și amuzant/ Căci produce... flatulență…” E din Cine a pus piper în mare?.
Există vreun miros care să te fi bântuit? Pe care să-l asociezi unui moment?
Da, și din păcate n-are nimic de-a face cu poezia. Fiindcă în orașul copilăriei mele exista un combinat chimic care producea clor și erau atât de generoși, încât îl împrăștiau în aer. De fiecare dată când merg la piscină sau curăț prin baie cu Domestos, mă transport direct în anii ăia. Clorul e madlena mea.
Ai fler? Mirosi bine oamenii?
Toți credem asta despre noi. Habar n-am. Știu din primele secunde dacă-mi va plăcea sau nu de omul acela.
Dacă ai compune un parfum, ce ai pune în el?
Aș pune miros de copil.
No comments:
Post a Comment