Apariția pisicilor în campaniile publicitare ale unor produse parfumate nu este deloc surprinzătoare dacă ne gândim la îndelungata carieră a mitului panterei parfumate, studiat magistral în cartea lui Marcel Detienne, Dionysos și pantera parfumată (Symposium, București, 2001).
Despre panteră se credea, în Antichitate, că răspândește un miros plăcut, de care animalul, ascuns, se folosea pentru atragerea prăzii. Natura hipnotică a parfumului este confirmată, așadar, mitologic, având o carieră de lungă durată în publicitatea modernă, care a mizat pe puterea de seducție a notelor animalice. Etimologia cuvântului „panteră” confirmă și ea imaginarul pus la bătaie de parfumerie și marketing. Compus din pan (tot) și ther, therion (bestie, animal sălbatic), pantera trimite, de fapt, la orice creatură sălbatică, transformându-se într-un simbol al seducției, al hipnotismului prin mișcări și efluvii delicate și misterioase.
O altă creatură sălbatică pe care aș aminti-o aici este leopardul (leopardos sau leopardali, în greacă), din a cărui etimologie face parte adjectivul pardalos („bălțat”), care este folosit în epoca modernă cu referire la femeile excentrice și/sau de moravuri îndoielnice. Atât leopardul, cât și „curtezanele” se folosesc de magnetismul și de mirosurile lor pentru a-și atrage în capcană victimele, iar într-o societate ce a alungat bestiile din arealul uman, pisica este urmașa demnă – și domesticită – a miticelor creaturi parfumate și hipnotizante.
De la Sfinxul cu trup de felină, trecând prin Catwoman, până la pisica drăgălașă, ce-ți toarce blând în brațe, imaginarul, încărcat de simboluri, s-a reconfigurat pentru a răspunde realității de zi cu zi. Rezultatul concret al acestei reconfigurări este trecerea de la notele puternice, animalice, din formulele antice și clasice, la acelea dulci și ușoare ale majorității compozițiilor moderne dedicate femeilor.
No comments:
Post a Comment