N-am fost niciodată în Țările Arabe, dar, mirosind Arabie, creația din 2000 semnată de echipa Serge Lutens – Christopher Sheldrake, m-am văzut proiectat de-a dreptul în mijlocul unei piețe pline de fructe confiate și uscate, de condimente și alte plante aromatice. Sau, mai prozaic, e ca și cum ai deschide un borcan cu dulceață de prune, curmale și/sau smochine, în care au fost amestecate nucșoară, chimion, frunze de dafin, cuișoare, santal și diverse rășini, rezultatul fiind o aromă balsamică, dulceagă, dar și ușor înțepătoare pe alocuri, care te învăluie și te urmează la tot pasul.
Recuperarea moștenirii orientale nu-i este străină lui Lutens, ba chiar este programatică, iar pentru a te convinge e suficient să parcurgi, vizual și olfactiv, catalogul esențelor comercializate sub marca Serge Lutens, precum și declarațiile artistului.
Ce știu sigur e că Arabie reușește să te transpună imediat în acea Arabia felix atât de lăudată de Pliniu cel Bătrân, în Naturalis Historia, pentru bogățiile ei, „care i-au dat acesteia supranumele de «îmbelșugata» şi «Norocoasa»” (XII, 51-52). Cu paginile lui Pliniu în față și cu Arabie alături, reușești să reconstitui o lume care încetul cu încetul va dispărea, rămânând închisă într-o carte și într-un flacon. Dacă altceva nu reușește parfumul, atunci măcar un lucru cu siguranță îl poate face: să evoce și să te transporte.
No comments:
Post a Comment