Pianistul rus Pavel Kolesnikov a debutat în 2014, la Wigmore Hall din Londra. De atunci, abordarea sa nuanțată și profundă a muzicii a făcut să fie considerat ca unul dintre cei mai interesanți pianiști din Europa de Est. Încă de tânăr, pe când încă locuia în orașul Novosibirsk din Siberia, Kolesnikov a luat lecții de vioară și de pian, însă la vârsta de 16 ani s-a dedicat exclusiv pianului. Și-a făcut studiile muzicale la Conservatorul din Moscova și la Royal College of Music din Londra, unde a avut-o ca profesor pe Norma Fisher. Printre mentorii săi de mai târziu se numără Maria João Pires și Imogen Cooper. A susținut numeroase recitaluri, în locuri prestigioase, cum ar fi Zankel Hall de la Carnegie, Konzerthaus din Berlin, Luvru din Paris sau Wigmore Hall din Londra. Discurile sale, scoase la casa Hyperion, includ înregistrări cu Anotimpurile de Ceaikovski, Muzurcile lui Chopin, pentru care a luat Premiul Diapason D’Or în 2016, un CD cu lucrări de Beethoven și un altul dedicat compozitorului baroc Louis Couperin. Pe lângă muzică, preocupările lui Pavel Kolesnikov se îndreaptă spre pictură, fotografie și colecționarea de parfumuri vintage.
„Și arta parfumului evoluează în timp [ca și muzica – n.m.]. Într-un timp limitat. Atunci când pui parfum pe piele, și el începe să evolueze. Parfumeria clasică își propune să spună o poveste. Aceasta începe chiar din momentul în care scoți parfumul din flacon, pentru a-ți da pe piele. Și cu muzica se întâmplă la fel: când s-a încheiat, e gata încheiată, și niciodată nu este la fel. De fiecare dată când ne parfumăm, e un pic diferit. Totul stă în acorduri și armonii, spiritul ți se umple într-o manieră foarte directă, îți sunt afectate zone diferite ale creierului, dar într-un mod destul de asemănător. A inspira un parfum provoacă imediat un răspuns emoțional, înainte chiar de a-l putea pricepe la nivel intelectual, iar asta trezește, de asemenea, multe asocieri. Are loc această combinație a unor lucruri universale, pe care multă lume le percepe la fel. Dar, totodată, ele sunt filtrate prin propria percepție, prin amintiri, prin tot ce ni s-a întâmplat de-a lungul vieții și ne-a afectat senzațiile. Și aici există un mecanism similar operei de artă. Cât privește parfumul, ceea ce mă preocupă este faptul că el ține de arta abstractă, nu putem numi lucrul despre care ne vorbește, este doar un miros, dar în același timp acest miros suscită o implicare emoțională. Există mirosuri vesele, altele, triste sau intense, melancolice, dramatice, senzuale. Nici în muzică nu știm mereu de unde provin emoțiile pe care le simțim.”
Interviu realizat de Hannah Krooz
Mallemort, Franța
august 2018
https://concertsdemonsieurcroche.com/pavel/
Mallemort, Franța
august 2018
https://concertsdemonsieurcroche.com/pavel/
„Obsesia” pentru parfumuri datează din copilărie, după cum a mărturisit pianistul rus în câteva interviuri. „Eram interesat de mirosuri și îmi aduc aminte că am rugat-o pe mama să cumpere versiuni miniaturale ale unor parfumuri pe care era foarte complicat și costisitor să ți le procuri în Rusia”, își amintește Pavel. „Pornind de aici, am început să fiu preocupat de modul în care acționează parfumurile, de ingredientele lor și de modul în care sunt create. Este o știință foarte complexă, iar visul meu cel mai mare ar fi fost, dacă nu eram pianist, să fiu parfumier.” În ceea ce privește relația dintre cele două arte, Kolesnikov declară: „Cel mai important aspect al unui parfum sunt echilibrul și relațiile reciproce stabilite între părțile componente, precum și forma și compoziția finală a produsului finit. Aceeași relație esențială există și în muzică.”
No comments:
Post a Comment