În ce își țineau grecii parfumurile și uleiurile? Unul dintre aceste recipiente se numea aryballos - echivalentul său latin fiind unguentarium -, care își trage denumirea și forma de la un fel de teșcherea sau săculeț din piele sau pânză, care se închidea cu ajutorul unui cordon. Etimologia termenului este disputată, fiind atribuită unui strat lingvistic mai vechi.
Aryballos era folosit adesea - după cum vedem pe vasele antice - de atleți, care îl purtau prins de încheietura mâinii atunci mergeau să se îmbăieze; alteori, apare agățat de peretele unui băi publice, făcând parte din instrumentarul necesar practicilor de igienă. De dimensiuni mici, care permiteau să fie deplasat cu ușurință, vasul era foarte popular și era produs sub forme diverse.
Cel mai important producător antic de aryballoi (pluralul de la aryballos) au fost corintenii, dat fiind avântul luat de negoț, în special de comerțul cu materiile prime ce intrau în compoziția produselor parfumate și care proveneau din cele mai îndepăratate zone ale lumii - așa cum era ea cunoscută atunci. Influențele îndepărtate, asiatice, se regăsesc în stilul orientalizant adoptat de arta corintică, reflectat în formele tot mai inventive ale vaselor, ce se îndepărtează de stilul geometric atenian, regăsit la recipientele pentru vin, așa-numitele oinokhoai (singular: oinokhoe sau oinochoe, de la oinos „vin” și kheo „a turna, a vărsa un lichid”), extrem de răspândite începând cu secolul al IX-lea î.Hr.
Nu am de gând să prezint acum întreaga istorie a acestor vase, ci doar voiam să aruncăm împreună o privire în trecut, pentru a reveni mai atenți la prezent. Mai ales atunci când ne turnăm uleiul de baie dintr-un recipient de plastic, pe care îl aruncăm după folosire.
No comments:
Post a Comment