Să ne imaginăm pentru o clipă o societate din viitorul îndepărtat – sau, poate, apropiat? –, în care majoritatea oamenilor a fost programată astfel încât simțul olfactiv să dispară. Deși totul este perfect în această societate, toate nevoile sunt satisfăcute, nu se mai comit crime, cetățenii lumii perfecte viitoare sunt lipsiți de bucurie, nu mai pot aprecia frumusețea și sunt lipsiți de emoții. Totuși, câțiva oameni, printr-o mutație genetică, încă mai dețin gena Smell-X, având astfel intact simțul olfactiv. Misiunea lor este aceea de a le „traduce” mirosurile celor privați de simțul olfactiv, recurgând la celelalte simțuri – ceea ce oricum se întâmplă și azi, de vreme ce nu există „odoronime”, cuvinte care să desemneze mirosurile, așa cum există, de pildă, pentru culori.
Cum ar arăta mirosurile transpuse în forme? Cum ni le reprezentăm, atunci când spunem, de pildă, despre un parfum că este „ascuțit”, „rotund”, „plat” sau „liniar”? O altă întrebare este aceea dacă formele mirosurilor ar fi un limbaj universal sau ele ar varia de la o cultură la alta sau de la un individ la altul.
De-a lungul timpul, s-au desfășurat mai multe experimente în acest sens. Un psiholog german, Wolfgang Kohler, demonstra, în 1929, că, atunci când li se cerea participanților la experiment să asocieze sunetele „bouba” și „kiki” unor forme, aceștia cel mai adesea puneau în legătură „bouba” cu o formă curbă sau rotunjită, iar pe „kiki” cu una colțuroasă. Rezultatele experimentului au fost confirmate mai târziu prin teste realizate în diverse culturi.
Prin anii 2000, Charles Spence a desfășurat un experiment la Crossmodal Lab din cadrul Universității Oxford, în care participanților le erau date douăzeci de mirosuri dintr-un kit „Nez du Vin Aroma”, pe care trebuia să le plaseze pe o scară numerică ale cărei extreme erau formele rotunjite și formele ascuțite. Pe lângă confirmarea experimentului cu „bouba” și „kiki”, s-a constatat și asocierea dintre forme și mirosuri specifice. De pildă, mirosurile de lămâie și piper erau puse în legătură cu forme ascuțite, iar cel de căpșuni și vanilie, cu forme rotunjite.
Pornind de la aceste conexiuni, Olivia Jezler, fondatoarea companiei Future of Smell, a organizat numeroase ateliere, care le permit participanților să-și imagineze forma mirosurilor. Despre aceste ateliere și despre formele ce au rezultat, puteți afla mai multe de pe site-ul Smell-X.
Forma mirosului de vanilie
Poate că, până la urmă, mirosul nu este atât de inefabil, iar situația în care ar trebui să-i descrieți unui anosmic mirosuri nu este fără ieșire.
Ce formă are parfumul vostru preferat?
No comments:
Post a Comment