Ideea că secolul al XX-lea a fost marcat de tendința de a estompa sau de a neutraliza mirosurile corporale (propriu-zis, o „dezincarnare” a acestora) și de a le acoperi cu alte mirosuri - de la produsele cosmetice și de igienă până la parfumuri - a fost subliniată adeseori de autorii noii discipline a mirosurilor, osmologia, printre care o amintim aici pe una dintre cele mai informate autoare de limbă franceză, Annick Le Guérer.
Până la apariția caselor de parfumuri de nișă, tot mai dispuse să experimenteze, parfumeria mainstream sau industrială a propus mirosuri care se îndepărtau de natură, i se suprapuneau sub forma unor creații artificiale care cumva devin o a doua aură olfactivă a consumatorului. Folosirea ingredientelor sintetice spune de la sine suficient de multe despre tendința de reinventare a mirosurilor.
Casele de nișă propun, în schimb - și în schimbul unor sume de bani mult mai mari -, produse care au la bază ingrediente naturale, cu o reorchestrare originală a acordurilor din natură. Însă ele merg tot mai departe. Dar acest “departe” este, de fapt, o întoarcere spre un aproape straniu, de vreme ce prin unele dintre compozițiile moderne se încearcă recrearea mirosurilor corporale sau a celor din mediul ambiant. Mirosuri de asfalt, de mașină de scris, de hârtie, mirosul secrețiilor umane sau al virginelor și prostituatelor, mirosuri de piele (umană sau nu), toate realcătuiesc un univers olfactiv familiar, pe de o parte, dar straniu prin accentele puse.
Nu cred că este prea îndepărtată ziua în care ni se vor propune mirosurile cele mai intime, cele mai umane, ca într-o încercare de recuperare a umanului obnubilat de artificialul vremurilor moderne.
*
Dacă ți s-a făcut poftă de un baton Lion, stai liniștit, Nestlé s-a gândit la asta, inventând o Eau de Lion care conține notele ce te fac dependent. În plus, nu îngrașă.
No comments:
Post a Comment