În decembrie 2016, la Paris își deschidea porțile, la inițiativa lui Guillaume de Maussion, Le Grand Musée du Parfum, care își propunea să ofere o viziune nouă asupra parfumului și a experienței senzoriale. Muzeul era adăpostit în impozanta clădire de la nr. 73 de pe strada Faubourg Saint-Honoré, o clădire ea însăși încărcată de istorie. Pe vremuri, hotel și spațiu pentru atelierele lui Christian Lacroix, clădirea de la nr. 73 readucea în atenția publicului parfumul ca produs cultural care merită să fie recuperat și înțeles ca atare. Organizând ateliere olfactive și invitând la un parcurs istoric al parfumeriei, muzeul găzduia, de asemenea, un concept-store inovator.
Inițiativă privată, muzeul reunea, în consiliul său științific și cultural, cincisprezece nume celebre ale parfumeriei, printre care se numărau Jean-Claude Ellena, Mathilde Laurent, Isabelle Ferrand (Cinquième Sens), Delphine de Swardt sau Roland Salesse.
Viziatorul era purtat, rând pe rând, prin istoria parfumeriei, în vreme ce străbătea Galeria seducătorilor (cupluri reale sau imaginare și parfumurile care le-au legat), Surse sacre (o călătorie spre originile parfumului), Cabinetul de curiozități (istoria parfumului din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea) și Avântul parfumeriei franceze (istoria parfumului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până spre mijlocul secolului al XX-lea). Acestui parcurs diacronic i se adăuga, la primul etaj, o imersiune senzorială care arăta cum funcționează simțul olfactiv. Tot aici puteau fi întâlnite alte dispozitive ingenioase ale muzeului, precum Grădina miresmelor, concepută de agenția Projectiles, care cuprindea corole albe ce răspândeau mirosuri figurative cotidiene, Jocurile olfactive, unde vizitatorii puteau răspunde unor ghicitori aromate. Etajul al doilea era dedicat artei parfumierului, cuprinzând secțiunile Colecția materiilor prime (o instalație semnată de Harvey & John, cu douăzeci de ingrediente naturale și sintetice) și Orga cu parfumuri, un joc luminos imaginat de designerii de la Jason Bruges Studio, în care fiecare ingredient era materializat prin note muzicale sau raze de lumină. Ultimul spațiu al muzeului era dedicat unui Concept Store, cu parfumuri și cărți.
Am folosit până acum timpul trecut în prezentarea muzeului, pentru că, la timpul prezent, acesta este deja închis. Vestea închiderii lui a venit în iulie 2018, un fapt care i-a întristat pe mulți împătimiți.
Mutându-ne dintr-o țară într-alta, semnalăm, și deloc în trecere, existența, la București, a unui inedit Muzeul al Parfumului, și el o inițiativă privată, aparținându-i lui Val Iacob, directorul de creație al lanțului Beautik. Dacă la Paris, dată fiind tradiția, dar și venitul industriei parfumeriei, existența unui astfel de muzeu ar fi trebuit susținută de Stat, înțelegem de ce la noi ea vine din domeniul privat. Fără o tradiție autentică în creația de parfumuri, piața românească doar preia sau produce produsele sub marcă străină. Însă un demers istoric tot merită să fie făcut, iar aici meritul domnului Val Iacob este unul deosebit. Alături de produsele de import, printre exponatele acestui Muzeu figurează numeroase produse românești, vizitatorul putând observa o evoluție estetică a prezentării acestora. Despre muzeu și domnul Val Iacob s-a scris și în alte părți, nu reiau aici cele deja declarate de domnia sa*. Din voluminoasa colecție adunată de-a lungul anilor, cei curioși pot vedea o parte mergând în magazinul Beautik din Mario Plaza, de pe Calea Dorobanți. O oază de estetism, o oprire într-un trecut glorios al unei arte prea adesea ignorate. O istorie a mirosului și a produselor parfumate în România este mai mult decât binevenită – este o nevoie. Acestei nevoi îi va răspunde, sunt sigur, mult așteptatul volum încă în pregătire al domnului Val Iacob, dedicat istoriei vizuale a parfumeriei și cosmeticii din România. Un demers unic la noi, care merită să deschidă o discuție și să ducă la alte studii.
* Câteva surse:
No comments:
Post a Comment