Orga olfactivă cu parfum cînta un Capriccio Vegetal admirabil de înviorător — adevărate energii de cimbru și lavandă, rozmarin, busuioc, mirt și tarhon; o serie de modulații îndrăznețe evoluau ca niște valuri din tonurile aromate pînă la mosc; urma o ritornella lentă prin parfumul de lemn de santal, camfor, cedru și fîn proaspăt cosit (cu subtile dezacorduri ocazionale — un damf de budincă cu rinichi și, ca un contrast mai puternic, un vag iz de bălegar) și apoi se revenea la aromatica simplă din introducerea piesei muzicale. Ultimul val de cimbru se stinse; urmă un ropot de aplauze; în sală se aprinseră luminile. În tonomatul-sintetizator începu să se desfășoare banda cu coloana sonoră. Era un trio pentru hipervioară, supervioloncel și surogat de oboi care acum umplea aerul cu sunete melodioase, de o langoare agreabilă. Treizeci și patru de măsuri — și apoi, pe acest fundal de muzică instrumentală, începu să ciripească un glas supraomenesc; cînd din gît, cînd din cap, cînd cu un sunet gol de flaut, cînd încărcat cu o armonică pasionată, trecu fără efort de la registrul inferior al lui Gaspard Forster pînă la limita tonalităților muzicale către un tril înalt dincolo de do de sus pe care Lucrezia Ajugari, singura cîntăreață din întreaga istorie a muzicii, îl emisese o dată cu glas pătrunzător (în 1770, la Opera Ducatului de Parma, spre uimirea lui Mozart).
Cufundați în fotoliile pneumatice din staluri, Lenina și Sălbaticul adulmecau și ascultau. Iar acum veni rîndul ochilor și pielii să fie satisfăcute.
Se stinseră luminile în sală; niște litere de foc apărură ca niște obiecte în relief plutind singure în beznă: TREI SĂPTĂMÎNI îN ELICOPTER. UN FILM SENZORIAL SUPERÎNCÎNTĂTOR, COLORAT, STEREOSCOPIC, CU DIALOG SINTETIZAT ȘI CU ACOMPANIAMENT LA ORGĂ OLFACTIVĂ.
— Apucă-te bine de butoanele acelea de metal din brațele fotoliului, îi șopti Lenina, pentru că altfel n-o să poți profita de efectele tactile.
Sălbaticul se conformă.
Între timp, literele acelea de foc dispăruseră; urmară zece secunde de întuneric total; și apoi, deodată, orbitoare și incomparabil mai reale decît realitatea, apărură imaginile stereoscopice, îmbrățișate strîns, ale unui negru uriaș și ale unei femei Beta-Plus, tînără, brahicefală, cu plete aurii.
Sălbaticul tresări. Vai, ce senzație avea pe buze! Își duse mîna la gură; furnicătura încetă; își lăsă mîna la loc pe butonul de metal; senzația îi reveni. Între timp, orga olfactivă emana miros de mosc pur.
traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, Editura Polirom, 2011, pp. 177-178
No comments:
Post a Comment