O recomandare de lectură

Odeurs et parfums en Occident

Brigitte Munier

Éditions du Félin, 2017, 298 pp. 

 

 

Simțurilor dominante – văzul, auzul –, dar și simțului tactil și celui gustativ, li s-au dedidat, de-a lungul timpului, tratate speciale, care le analizează atât funcționarea și utilitatea, cât și operele (de artă) cărora le-au dat naștere. Mirosul a fost întotdeauna un simt minor și controversat, așadar cam ignorat. În ultimii treizeci-patruzeci de ani însă, au început să apară studii serioase despre acest simt, precum și despre creațiile/ produsele care îi sunt asociate.

Pentru cei care doresc să cunoască mai multe despre universul olfactiv – care nu se reduce, bineînțeles, la parfumuri, văzute ca produse artizanale sau industriale –, fac o recomandare de lectură, care cu siguranță oferă perspective noi, ducând la o înțelegere mai aprofundată a acestei arte. Titlul propus este Odeurs et parfums en Occident de Brigitte Munier, carte publicată în 2017, la Éditions du Félin. Autoarea este instructor-cercetător la Télécom-ParisTech, în domeniul sociologiei și al antropologiei, iar temele ei de interes sunt gândirea mitică și simbolică aplicată literaturii, patrimoniului, tehnicii și, desigur, mirosului.

 

Lucrarea recomandată aici este mai mult decât o istorie a mirosului și a parfumului și depășește adesea „granițele” Occidentului. O asemenea limitare ar fi fost și dificilă, de altfel, dată fiind dinamica istoriei parfumului, care se constituie din influențe și interferențe încă de la începuturile ei. Firul roșu ce străbate cartea lui Munier – concepută cronologic – și îi ordonează materialul folosit este simbolistica parfumului, ca mijloc de depășire a carnalului și, deci, a animalității și de proiectare a omului în ideal, prin apropierea lui de divin. Parfumul este, încă de la începuturile lui, o cale de transsubstanțiere a omului și de modificare a statului său ontologic, având deci valențe metafizice. 

 

Deși sună ca o lucrare de filosofie complexă și complicată, cartea lui Munier este o călătorie fascinantă prin datele concrete ale istoriei parfumului, cu numeroase povești și „anecdote” din domeniu. Cum spuneam, autoarea nu-și propune să scrie o istorie propriu-zisă, ci recurge la perspectiva istorică tocmai pentru a ilustra mai bine tema centrală a cărții, tratând deopotrivă simbolistica, metaforele și codurile acestui univers. Pentru a urmări evoluția paradoxală a parfumului, considerat mereu în opoziția lui cu duhoarea, Munier pune la bătaie toate abordările posibile, fie ele antropologice, istorice, sociologice, comerciale, religioase sau filosofice, rezultatul fiind o carte a cărei lectură te informează, dar te și încântă.