Perceperea și aprecierea mirosurilor sunt extrem de subiective, ele depinzând de factori atât fiziologici, cât și psihologici, la care se mai pot adăuga și cei social-culturali. Rezultatul: nu există o unanimitate de reacții la mirosuri, nu există universalii olfactive. Unul singur însă pare să întrunească o unanimitate: mirosul de portocală. Dacă cel natural poate să atragă necondiționat, în parfumerie însă, intrăm iarăși într-o zonă a nuanțelor, a subiectivității. Mirosul de portocală, așa cum este el interpretat de parfumieri, nu este unic, ci plin de nuanțe, se construiește și reconstruiește, pentru că aici avem de-a face deja cu aluzii și iluzii.
Noi ne-am gândit la trei parfumuri care ne trimit nasul la mirosul de portocală — două dintre ele, la mirosul amar de coajă de portocală, celălalt, la zeama fructului. Care și cum, vă invităm să descoperiți singuri.
✎ Eau d'Orange Verte de la Hermès, creat în 1979 de Françoise Caron, la care se adaugă versiunea concentrată, dn 2004, cu mai mult caracter: Concentré d’Orange Verte, creație a lui Jean Guichard.
✎ Azemour Les Orangers de la Parfum d'Empire, creat în 2011 de Marc-Antoine Corticchiato.
✎ Orange Sanguine de la Atelier Cologne, creat în 2011 de Ralf Schwieger.
Și, în încheiere, o dedicație muzicală. 😘
No comments:
Post a Comment