Max Blecher — „Întâmplări în irealitatea imediată”

Un alt loc blestemat se afla tocmai la celălalt capăt al orașului, între malurile înalte și găunoase ale râului în care mă scăldam cu tovarășii mei de joacă.

Malul într-un loc era surpat. Sus pe ţărm era instalată o fabrică de ulei, extras din seminţe de floarea-soarelui. Cojile de seminţe erau aruncate între pereţii malului surpat și cu timpul mormanul se înălţase într-atâta încât se formase o pantă de coji uscate de sus de pe ţărm până la marginea apei.

Tovarășii mei scoborau la apă pe această pantă, prudenţi, ţinându-se de mână, pășind adânc în covorul de putreziciuni.

Pereţii malului înalt, de o parte și de alta a pantei, erau abrupţi și plini de iregularităţi fantastice. Ploaia sculptase șuviţe lungi de crăpături fine ca niște arabescuri, însă hidoase ca niște plăgi rău cicatrizate. Erau adevărate zdrenţe din carnea lutului, răni oribile și beante.

Între pereţii aceștia care mă impresionau peste măsură trebuia să scobor și eu spre râu.

Încă de departe și cu mult înainte de a ajunge la malul râului, nările mi se umpleau de mirosul cojilor putrezite. El mă pregătea pentru „criză“ ca un fel de scurtă perioadă de incubaţie; era un miros neplăcut și totuși suav. Așa erau și crizele.

Simţul meu olfactiv se despărţea undeva în mine în două, și efluviile mirosului de putreziciune atingeau regiuni de senzaţii diferite. Mirosul gelatinos al descompunerii cojilor era separat și foarte distinct, deși concomitent, de parfumul lor plăcut, cald și domestic de alune prăjite.

Parfumul acesta, îndată ce-l simţeam, mă transforma în câteva clipe, circulând amplu prin toate fibrele mele interioare pe care parcă le dizolva pentru a le înlocui cu o materie mai aeriană și mai nesigură.

Din acel moment nu mai puteam evita nimic. Începea în pieptul meu un leșin plăcut și ameţitor care îmi grăbea pașii spre ţărm, spre locul înfrângerii mele definitive.

Scoboram până la apă într-o fugă nebună, pe mormanul de coji. Aerul îmi opunea o densitate ascuţită și tare ca lama unui cuţit. Încăperea lumii se prăvălea haotic într-o gaură imensă cu puteri de atracţie nebănuite.

 

Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată
pp. 9-10, în Opere, ediție îngrijită de Doris Mironescu, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, 2017