Zilele trecute am aflat cu mare bucurie, de pe site-ul Fragrantica, de existența unui nou brand românesc de parfumuri. Când spun cu „mare bucurie”, nu exagerez, asumându-mi că semnez un cec în alb. Însă faptul că în România încep ușor-ușor să prindă viață piața și creația de parfumuri e un fapt îmbucurător în sine.
Pe scurt, brandul – Calaj – poartă numele omului din spatele său, Flavius Călaj, care și-a unit forțele și inspirația cu Miguel Matos, scriitor, editor al site-ului Fragrantica, traducător și, nu în ultimul rând, parfumier. Flavius și-a început aventura parfumeristică prin deschiderea unui magazin de parfumuri de nișă la Arad, NicheScent, însă apoi, adică în 2020, a fost tentat să lanseze esențe care să-i poarte semnătura și să-i exprime conceputul. Ideile existau, era nevoie și de un savoir faire, iar colaborarea cu Miguel întregește echipa: idee, plus formulare. Așa a luat naștere Calaj, dar “Limited Editions”, din fiecare parfum fiind comercializate doar 50 de sticle.
Când i-am scris lui Flavius, rugându-l să răspundă unor întrebări pentru un interviu Osmé, s-a oferit cu generozitate să-mi trimită mostre ale celor patru parfumuri create și lansate până acum: Black Beard, Love Toxin, Oshun și Transilvania. Până acum, am încercat doar Love Toxin, și despre el urmează să-mi notez aici impresiile.
Spunem adesea că parfumul are puterea de a evoca amintiri, de a recrea contexte afective, emoții din trecut, iar Love Toxin chiar asta a reușit să-mi stârnească: amintiri din anii în care, fiind în vacanță la țară, la bunici, mergeam din când în când la magazinul universal din sat. Pentru vremurile acelea, magazinul era un paradis – găseai acolo tot ce voiai și nu voiai, mâncare și obiecte, toate de-a valma, fiecare atrăgându-ți deopotrivă atenția și acționând asupra tuturor simțurilor. Dar dintre toate acele impresii, senzațiile olfactive au fost cele mai puternice și mai durabile, fiindcă simt și acum în nări mirosurile magazinului. De fapt, nu mi-au rămas distincte în memorie, ci mai curând am păstrat un „buchet” olfactiv, un amestec în care intră turta dulce, marmelada de prune, pâinea și câte alte produse alimentare se mai găseau acolo, un amestec cald și liniștitor care impregnase tejgheaua. De obicei, lângă magazinele universale din sate se afla și birtul, iar când intram sau ieșeam, izul acela alcoolic și aromat de rom, de țuică de prune venea și el să completeze „buchetul” alimentar.
De toate astea mi-a adus aminte Love Toxin, atât la prima mirosire, cât și mai apoi, în lunga lui durată de viață pe piele. Fiindcă Love Toxin, așa cum o cere cumva și numele, este un extract de parfum, e aproape uleios, ți se impregnează în piele și te urmărește până a doua zi. În ciuda apropierii lui de mirosurile magazinului despre care vorbeam mai sus, parfumul nu este deloc gurmand, nu-ți vine să muști din el, ci este cumva spațial: e mirosul unui loc în care au fost depozitate, pe rafturi de lemn, condimente și gemuri, ierburi aromatice și flori uscate, lângă o damigeană cu țuică de prune. Cu toate aceste referințe, parfumul nu e deloc campestru sau lipsit de finețe, ci poate fi purtat în orice context social. Nu-i lovește pe ceilalți, nu strigă, nu e demonstrativ, ci stă cuminte, cald și învăluitor, în jurul tău, ca o aură protectoare, iar bucuria e și mai mare, pentru că doar tu îi cunoști secretul.
Nu știu dacă așa miroase iubirea, știu însă că Love Toxin mă introduce într-o cămară cu bunătăți, în cămara anilor copilăriei, când totul era simplu și lumea îmi vorbea prin simțuri, direct, fără complicațiile vieții adulte petrecute într-un oraș toxic, plin de zgomote și înțepături olfactive.
 |
„Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost curioși să descopere piatra filozofală și poțiunea magică a iubirii. Citim despre încercările lor în toate poveștile, legendele și cărțile de istorie. Chiar dacă sunt doar un mit, ceva adevărat trebuie să existe, sunt convins că au existat dovezi care au convins oamenii. Dar dacă nu era magie? Dacă poțiunea iubirii era ceva real? Dacă au găsit o combinație de arome, o formulă secretă de uleiuri din plante care, puse împreună, aveau efectul de a te intoxica. Mi se pare plauzibil, pentru că, atunci când te îndrăgostești, parcă plutești, ești în lumea ta, nu mai vezi nimic nici în stânga, nici în dreapta, totul este roz și frumos, de parcă doar voi doi existați pe pământ. Exact cum ar avea efect o toxină. O toxină a iubirii.” Note de top: Bergamotă, coriandru, prune, cocos, căpșuni, oxid de trandafir 50 ml |
No comments:
Post a Comment