Joris-Karl Huysmans ✎ „În răspăr”

Joris-Karl Huysmans, În răspăr
Traducere de Raul Joil, prefață și tabel cronologic de Georgeta Horodincă
Biblioteca pentru toți, Minerva, București, 1974, pp. 127 și urm.

 

În cameră se răspândi un parfum de frangipan; verifică dacă nu cumva se afla pe undeva un flacon destupat; nu exista nici un flacon în încăpere; trecu în cabinetul său de lucru, în sufragerie; mirosul persista.

Îl sună pe servitor: „Nu simți nimic?” îl întrebă. Acesta trase aer pe nări și afirmă că nu se simte nici un miros; nu încăpea îndoială: o dată mai mult, îi revenea nevroza, sub aparența unei noi iluzii a simțurilor.

Obosit de tenacitatea acestei imaginare miresme, se hotărî să se cufunde în parfumuri veritabile, sperând că homeopatia nazală are să-l vindece sau, cel puțin, are să întârzie urmările inoportunului parfum de frangipan.

Se duse în cabinetul său de toaletă. Acolo, lângă un vechi baptisteriu care-i servea de chiuvetă, sub o oglindă înaltă, în ramă de fier forjat, care îngrădea, ca într-un ghizd argintat de lună, apa verde și moartă a oglinzii, se aflau înșiruite pe rafturi de ivoriu sticle de toate mărimile și toate formele.

Le așeză pe masă și le împărți în două categorii: parfumuri simple, adică extrase din flori sau esențe și parfumuri compuse, desemnate sub termenul generic de buchete.

Se înfundă într-un fotoliu și se reculese.

De ani de zile se știa priceput în știința olfactivă; era de părere că mirosul poate procura plăceri întocmai ca și auzul și văzul, fiecare simț fiind susceptibil, prin înclinația lui naturală și o educație savantă, să perceapă impresii noi, să le înzecească, să le coordoneze, să compună acel tot care constituie opera de artă; nu era mai anormal să existe o artă rezultată din degajarea unor mirosuri fluide decât altele care selectează undele sonore, sau care izbesc retina ochiului cu raze felurit colorate; numai că, dacă nimeni nu poate deosebi, fără o intuiție anume dezvoltată prin studiu, o pictură a unui mare maestru de un tablou de duzină, sau o are de Beethoven de o arie de Clapisson, tot astfel nimeni nu poate, fără o inițiere prealabilă, să nu confunde, la prima vedere, un buchet alcătuit de un adevărat artist cu un ghiveci fabricat de un industriaș pentru a fi vândut în băcănii sau bazaruri.

Cel mai mult îl încânta, în arta parfumurilor, precizia artificială.

Într-adevăr, aproape niciodată parfumurile nu provin din florile al căror nume îl poartă; artistul care ar îndrăzni să împrumute numai de la natură elementele sale, n-ar produce decât o operă bastardă, departe de realitate, fără stil, dar fiind că esența obținută din distilarea florilor n-ar putea oferi decât o foarte îndepărtată și foartă vulgară analogie cu aroma însăși a florii vii care-și împrăștie efluviile pe pământul în care crește.