Agatha Christie
Calul bălan
traducere de Lidia Grădinaru
Litera, 2015
În cafenea era destul de întuneric, așa că nu vedeam foarte clar. Clientela era alcătuită în majoritate din tineri. Am presupus vag că era ceea ce se numea generația beat. Fetele arătau, așa cum mi se pare că arată întotdeauna fetele din ziua de azi, murdare. De asemenea, păreau mult prea gros îmbrăcate. Observasem asta cu câteva săptămâni în urmă, când ieșisem să iau cina cu niște prieteni. Fata care stătuse atunci lângă mine să fi avut vreo douăzeci de ani. În restaurant era foarte cald, dar ea purta un pulover galben de lână, o fustă neagră și șosete negre de lână, iar transpirația i se prelingea de pe față direct în mâncare. Mirosea a lână îmbibată de transpirație și, totodată, puternic, a păr nespălat. Conform spuselor prietenilor mei, era considerată foarte atrăgătoare. Nu și de către mine! Singura mea reacție fusese dorința nebună s-o arunc într-o cadă cu apă fierbinte, să-i dau o bucată de săpun și s-o silesc să se spele! Ceea ce demonstra, presupun, cât de în urmă eram cu vremurile.
No comments:
Post a Comment