Kodo sau „calea tămâiei” este o artă milenară, extrem de rafinată. Ea își atinge apogeul în timpul dinastiei Edo (1600-1868), când Japonia, în încercarea sa orgolioasă de a-și conserva tradiția, închide porțile oricărei influențe străine. Această artă a luat forma unui joc care se practică solitar sau între mai multe persoane și cunoaște mai multe tipare.
Primul, Koawase, constă în ghicirea diverselor tipuri de tămâie arse în timpul unei sesiuni: există peste 2.000 de parfumuri diferite, simple sau compuse. Un alt joc constă în amestecarea mai multor tipuri de tămâie pentru a traduce o dispoziție sau o atmosferă. De asemenea, luându-se ca punct de pornire o aromă sau două, participanții pot evoca o temă literară sau pot să-și exprime senzațiile prin intermediul unui poem. În acest caz, este vorba despre Kumiko. În ritualul jocului Genjiko, numit astfel după opera literară Genji Monogatari, scrisă la începutul secolului al XI-lea, jucătorul „ascultă” tămâia cu „urechea spiritului” și trasează o linie. Urmează alte patru esențe, simbolizate și ele printr-o linie. Sunt posibile cincizeci și două de combinații, care formează motive din cinci linii, corespunzând fiecare câte unui capitol din Genji.
Lectură suplimentară despre jocul Kodo și practicile olfactive nipone: Chantal Jaquet, La philosophie du kôdô. L'esthétique japonaise des fragrances, Vrin, Paris, 2018.
No comments:
Post a Comment