„A ce miroase deșertul? Pentru mine miroase a cafea cu cardamom!”
Nona Rapotan în dialog cu Ramona Irina Murariu
Cu Ramona Irina Murariu am fost colegă ani de zile. Și nu doar colegă. Am făcut destule nebunii frumoase împreună – de la pictat pereții unei săli dintr-un subsol deloc prietenos și până la parade de pălării din materiale reciclate pe vremea când reciclarea în România era doar semn de opulență occidentală. Foarte creativă, extrem de talentată, cu o dorință de a cunoaște și cerceta nestinsă, și-a urmat soțul în Oman, acolo unde n-a abandonat deloc profesoratul, din contra. Absolventă de Arte Frumoase – secția Sculptură –, ea face ce știe mai bine: îi învață pe toți cei din jurul ei că fără artă nu se poate. Trebuia să ne revedem acum patru ani, dar atentatul de pe aeroportul din Istanbul ne-a dat planurile peste cap – ea și soțul ei făceau escală la Istanbul pentru a reveni în țară în vacanță, iar atentatul terorist le-a deturnat planurile, pierderea bagajelor fiind doar cel mai mic necaz dintre cele provocate de atac. Rămân cu speranța că ne vom revedea curând, că de povestit știu sigur că vom avea ce!
Ramona (deși eu îi spun Irina) Murariu mi-a răspuns înregistrându-se audio. De aceea, prefer să las doar răspunsurile ei. A ieșit o poveste cu și despre mirosuri, arome și Oman, așa cum numai ei cred că îi poate ieși!
(Nona Rapotan)
Bună dimineața, Nona! Uau! Mulțumesc foarte mult că te-ai gândit la mine și am să-mi cer scuze că n-am reacționat mai repede, dar e o perioadă mai încărcată acum, că au început și școlile. Am să mă înregistrez, ca să pot face mai multe lucruri deodată. La mine e foarte dimineață acum și o să încerc să ating toate întrebările pe care mi le-ai trimis.
Dacă m-am integrat în lumea arabă și în tot universul lor? Dacă încă mă mai gândesc la întoarcerea acasă? Cred că gândul acesta cu reîntoarcerea acasă este veșnic prezent în mintea mea și a tuturor celor care sunt plecați undeva, pe undeva pe planeta asta. Cred că toți ne gândim să ne întoarcem acasă, acolo unde ne-am născut, unde ne-am format și am acumulat experiențe.
Cât despre integrarea în universul arab... nu este foarte greu să te integrezi, totul depinde de tine și de modul în care înțelegi ce se întâmplă. Dacă ai un mod, să zicem, mai agresiv și vrei să schimbi toate aceste lucruri, n-o să funcționeze niciodată; dar dacă încerci să-i înțelegi și să te mulezi pe ce se întâmplă, este o lume fascinantă, din care înveți foarte mult sau, cel puțin, eu am învățat foarte mult. Înveți foarte mult în ceea ce privește toleranța și acceptarea și devii curios să descoperi universul lor, care este absolut fascinant.
Niciodată nu mi-a trecut prin minte să mă stabilesc definitiv aici sau prin alte părți. Întotdeauna m-am văzut întorcându-mă acasă, cu un cumul de experiențe preluate de ici și de colo și încercând să ajut sau să construiesc ceva acolo unde m-am format. Cred că, cumva, pe toți ne trag „înapoi” rădăcinile și cred că toți ne-am dori să ne întoarcem acasă.
Cum am descoperit lumea arabă? Cred că, ca mai toate lucrurile care mi s-au întâmplat în viață, a fost o întâmplare, a fost o ocazie, a fost o oportunitate pe care soțul meu a găsit-o încercând să schimbe ceva, și așa am ajuns în lumea arabă. La început, a fost un șoc cultural fantastic, dar pe care l-am depășit încet, pentru că, așa cum am zis, dezvolți această capacitate de a tolera multe lucruri, de a înțelege cultura lor.
Apropo de lumea arabă, știi, undeva acolo, departe, în timp, întotdeauna am fost fascinată de pictura bisericească și de modulele de artă bizantină, și am pictat pentru o perioadă lungă de timp icoane bizantine. Întotdeauna am fost fascinată de acele fundaluri încărcate, orientale. Ulterior, m-am regăsit aici în toate arabescurile arăbești, care, de fapt și de drept, se regăsesc în pictura bizantină, care a preluat foarte multe din arta orientală. Stăteam și mă gândeam că încet-încet ceva m-a chemat aici.
...pentru mine totul este extrem de vizual, extrem de colorat, extrem de greu de încadrat în anumite forme. Impactul vizual este mult mai puternic pentru mine decât cel olfactiv.
Senzorial? Dacă stai bine și te gândești, eu sunt artistă și lumea tinde să vadă universul arab mai mult din punct de vedere olfactiv. Dar pentru mine totul este extrem de vizual, extrem de colorat, extrem de greu de încadrat în anumite forme. Impactul vizual este mult mai puternic pentru mine decât cel olfactiv. Muzica lor, da, are acel ritm fantastic dat de percuție, dar pentru mine, din punct de vedere vizual, totul este fantastic. Atunci când eram în România și vorbeam despre lumea arabă sau mă refeream la această lume, mă gândeam la ceva de genul soare-cer-deșert, și atât. Acum percep lucrurile altfel. Cerul nu mai este doar cer, ci este un cumul de nuanțe de albastru, deșertul... toată lumea, când spune „deșert”, se gândește la nuanțe de maro, de ocru, dar pentru mine este un amestec de violet, verde, ocru, siena. E foarte colorat! Experiențele din deșert sunt cu adevărat fantastice și le recomand tuturor! Dacă cineva vrea să vadă cu adevărat culoare în lumea arabă, deșertul este o sursă de inspirație fantastică!
Dacă cineva vrea să vadă cu adevărat culoare în lumea arabă, deșertul este o sursă de inspirație fantastică!
A ce miroase deșertul? Pentru mine miroase a cafea cu cardamom! Este fantastică experiența când călătorești și te duci în deșert într-o mică expediție și întâlnești localnicii care dimineața îți pregătesc o cafea pe care o râșnesc acolo, în fața ta, și în care adaugă semințe de cardamon! Mirosul acela este atât de puternic, încât aproape că nu mai simți nevoia să bei cafeaua! Te trezește oricum ar fi! Cafeaua lor este total diferită de ceea ce înțelegem noi prin cafea. A lor este un ceai, un lichid transparent, dar extraordinar de puternic și cu un miros de cardamon, uau, absolut fantastic! O experiență absolut fantastică!
Marea lor miroase a călătorie! Îți dă o senzație de agitație, nimic nu-i calm. Dacă stau și mă gândesc la Marea Neagră, da, și acolo erau valuri, nisip și soare, dar nu atât de puternice ca aici. Marea aici este extrem de sălbatică, puternică, de necontrolat!
Marea lor miroase a călătorie! Îți dă o senzație de agitație, nimic nu-i calm.
Cum aș defini lumea arabă din punct de vedere olfactiv? Am vorbit un pic mai devreme de cafea și de cardamom, dar cred că mirosul care-o definește cel mai bine este mirosul de bahur (bakhoor). O rășină pe care ei o recoltează de la un copac – bahurul este tămâia din lemn de agar – care crește în deșert și pe care, ulterior, o ard, exact ca tămâia. O folosesc pentru a parfuma casele, pentru a parfuma hainele, și propriu-zis este mirosul specific caselor din zona Oman. Deci, olfactiv, cred că primează bahurul, cardamomul, anasonul, scorțișoara, mirosuri foarte puternice. Dacă, în rest, totul pare foarte calm, liniștit, când vorbim de olfactiv, de mirosuri, totul devine foarte puternic. De fapt, lumea arabă este o lume a contrastelor. În aparență, totul este calm, deșertul este calm, nimic nu este agitat, totul este foarte, foarte calm, dar trebuie să-ți dai o secundă ca lucrurile să se întoarcă și să escaladeze fantastic. Cam așa este și cu mirosurile: zone unde nu simți nimic, unde totul este normal și, dintr-odată, mirosul puternic de bahur! Imaginează-ți tămâia, tămâia noastră din România. Nu e la fel de puternică!
...primează bahurul, cardamomul, anasonul, scorțișoara, mirosuri foarte puternice...
Mirosul tradițiilor? Aici e mult de discutat! Ca să ajungi să vezi realitatea, trebuie să ajungi să-i cunoști foarte bine, pentru că, de obicei, europenii, când ajung aici, primesc informația ca pentru turiști. Dacă cunoști o familie de arabi din zonă, care să te ducă când au ei nunțile tradiționale sau când au sărbătorile de Id, care precedă Ramadanul, ai să vezi o lume plină de sunete și de mirosuri. E un amestec tare ciudat, și totul este dominat de familie, care pentru ei este totul, pentru că totul se întâmplă în familie.
Mâncarea tradițională, cu semințe, cu orez, cardamom și carne, totul este un exces! În orice găsești aici excesul! Când vine vorba de muzică, auzi percuția, ceea ce-i definește, de fapt, este foarte importantă pentru ei. Separarea femeilor de bărbați, modul în care reacționează, totul este o experiență extraordinară și un amestec de ce credem noi că ar trebui să fie, o realitate aparte.
Moscheea? Acolo unde ți se permite să intri ca turist, ai o senzație asemănătoare cu aceea pe care o ai când intri într-o catedrală: ceva măreț, grandios, imens. Foarte, foarte puternic decorat, multe arabescuri, o lume a culorilor, toate culorile! O armonie cromatică fantastică, și totul pare a fi îmbrăcat în acest miros al bahurului.
În Oman am învățat că nisipul poate să fie foarte colorat, de toate culorile, poate să fie maro-roșcat, siena, un maro-oranj ca chihlimbarul.
Dacă ar trebui să aduc înapoi în țară ceva care să reprezinte Omanul? Uau! Cred că pe locul trei ar fi nisipul! Da, nisipul miroase! Nisip de toate culorile! În Oman am învățat că nisipul poate să fie foarte colorat, de toate culorile, poate să fie maro-roșcat, siena, un maro-oranj ca chihlimbarul. Ceva de menționat: când mergi în deșert, dacă nisipul este oranj – hai să-l numim oranj! –, când este foarte cald, când temperatura atinge 50 de grade și când căldura iese din nisip, trăiești cu senzația că privești o bucată de chihlimbar. Exact aceeași senzație! Ca și cum lucrurile s-ar mișca, nimic nu mai este opac, totul devine transparent. Deci, prima sticluță ar fi cu nisip! Pe locul doi cred că ar putea fi cafeaua cu cardamom, o experiență unică, așa cum am spus. Și nu neapărat cafeaua, cât mirosul de cardamom. Dar cred că cel mai important miros care definește Omanul este mirosul de bahur, pe care-l găsești peste tot. De la interioare și până la parfumul femeilor. E ceva aparte, miroase ca tămâia, dar nu este tămâie, e ceva diferit.
 |
 |
 |
 |
Dacă mă întorc, ce aduc de aici? După doisprezece ani – dar, stai, că anul acesta facem treisprezece de experiențe trăite în lumea arabă –, crede-mă că am strâns foarte multe amintiri frumoase, plăcute. Cred că m-aș întoarce cu toate covoarele, care nu sunt omaneze – le-am colecționat –, ci iraniene. M-aș întoarce cu toate vasele de metal cu iz arăbesc pe care le-am colecționat (avem o colecție foarte mare de astfel de vase). M-aș întoarce cu foarte multe elemente de pielărie, am strâns foarte multe perne decorative, de exemplu. Și, așa cum am spus, aici bahurul este foarte important, iar noi folosim bahurul săptămânal, deci toate lucrurile și obiectele mele sunt învăluite în bahur.
Într-un fel sau altul, cam tot ce-am acumulat reflectă experiențele noastre de aici, dar reflectă și un bagaj emoțional cu care noi am venit din România. Așa cum am menționat mai devreme, cândva am lucrat foarte multe icoane bizantine și m-am regăsit ulterior, prin experiența aceea, aici, în Oman. M-au influențat și m-au purtat cu gândul la foarte multe obiecte din trecut, și pe baza acelor experiențe cred că le-am cumpărat pe cele noi, le-am adunat pe cele noi. Probabil că va fi un contrast foarte mare, dar pentru noi pare unul normal, pare ceva foarte simplu și cred că le vom lua pe toate ca și cum așa ar trebui să fie. Nu cred că e ceva dificil, deși pentru restul lumii cu siguranță va fi un contrast foarte puternic!
Te pup și-ți mulțumesc foarte mult că mi-ai oferit ocazia să vorbesc puțin despre lumea arabă și despre ceea ce am trăit eu în ultimii treisprezece ani și, nu se știe, poate într-o zi vii să ne vizitezi! Mi-ar face mare plăcere să te plimb prin Oman, să vezi ce-am descoperit noi în doisprezece ani! Te pup și-ți mulțumesc mult!
No comments:
Post a Comment