Luca Turin — The Secret of Scent

Născut în Beirut într-o familie italo-argentiniană, crescut în Franța, Italia și Elveția, cu studii în fiziologie și biofizică, Luca Turin s-a dedicat mirosurilor și compoziției de molecule odorante, fiind una dintre cele mai interesante figuri din lumea parfumeriei, atât de interesantă încât bine-cunoscutul jurnalist Chandler Burr i-a dedicat o carte în 2003: The Emperor of Scent. În plus, este un respectat, dar și temut critic de parfumuri.

Împreună cu soția lui, Tania Sanchez, a scris, în 2008, Perfumes: The A-Z Guide (Penguin), care a fost reeditat, cu noi intrări și o nouă ierarhizare a parfumurilor, în 2018, sub titlul Perfumes. The Guide. Sunt sigur că orice parfumier își dorește să figureze în acest ghid cu cât mai multe steluțe (maximum este de cinci). Cele aflate în fruntea clasamentului sunt XI L’Heure Perdue, Alaïa, Au Coeur du Désert, Azemour les Orangers, Castaña, Club Design, Le Cri de la Lumière (acum doar Le Cri), Eau Parfumée au Thé Noir, Fate Woman, Iris Nazarena, Jasmins Marzipane, Korrigan, Le Mat, Mem, Miyako, Narciso, New York Intense, Nuit Magnétique, Twilly d’Hermès.

 

 

O altă carte care a stârnit atât interesul cititorilor împătimiți de parfumuri, cât și pe acela al oamenilor de știință — care însă, în majoritatea lor, au strâmbat din nas — este The Secret of Scent. Adventures in Perfume and the Science of Smell, publicată în 2006. Volumul este disponibil acum și pe site-ul Cărturești.

Ce are așa de special această carte? Pe lângă farmecul prezentării, presărată cu observații pline de umor, așa cum știm și din ghidul amintit mai sus, Luca Turin propune o teorie îndrăzneață, care a fost primită cu suspiciune de confrați. Este vorba despre teoria vibratorie a olfacției, care reia o intuiție a lui G.W. Septimus Piesse, celebrul chimist și parfumier din secolul al XIX-lea, și continuă cercetările lui Malcom Dyson și Robert H. Wright din secolul al XX-lea.

Teoria lui Turin, potrivit căreia mirosul unei molecule se datorează frecvenței sale vibratorii, este o alternativă la teza comun acceptată – și care dăinuie de la Aristotel și Lucrețiu citire –, conform căreia moleculele au o anumită formă care se potrivește mănușă cu receptorii olfactivi aflați în epiteliul nazal, iar de aici vine și mirosul lor. Nu vă plictisesc aici cu detalii, fiindcă – slavă cerului! – puteți găsi totul pe Wikipedia. Tot ce mai pot spune e că teoria lui Luca Turin a stârnit aprigi controverse, însă autorul se laudă că e un bun model predictiv, care i-a permis să obțină noi molecule odorante. Până la urmă, la ce e bună o teorie dacă nu pentru a-și găsi o utilitate practică?! În fine, că sunteți sau nu de acord cu teoria lui Luca Turin, cartea lui este un deliciu, iar chimia devine o poveste interesant spusă de un om cu bogate lecturi, ceea ce îi permite să facă cele mai neașteptate conexiuni.

 

☞ Vezi și articolul nostru: „Vibrația moleculelor”, unde puteți găsi o prezentare TED susținută de Luca Turin.