Henry Th. Finck ✎ Mâncare și savoare

Henry Theophilus Finck

Mâncare și savoare

Henry Theophilus Finck, Food and Flavor. A Gastronomic Guide to Health and Good Living, The Century Co., New York, 1913, pp. 61-63

 

Henry Theophilus Finck (1854-1926), critic muzical și scriitor. Alături de preocuparea pentru muzică, și-a îndreptat atenția și asupra gastronomiei (și aromelor): The Gastronomic Value of Odours (1886), Food and Flavor (1913).

 

 

În urma experimentelor făcute de mine, am constatat că, atunci când îți ții nasul prins între degete (sau îl ai înfundat de la răceală), nu doar e imposibil să spui care este diferența dintre diverse tipuri de carne, brânză, prăjituri sau legume, ci și că – fapt nesemnalat de nimeni până acum – chiar și în cazul substanțelor dulci și acre care desfată cerul gurii, simțul olfactiv este cu mult mai important decât simțul gustativ.

Oțetul, de pildă, este cu totul neinteresant dacă nu are un „buchet” – aroma de cidru, vin sau malț din care e preparat. Și cum se explică faptul că suntem dispuși să plătim între cinci și douăzeci de ori mai mult pe bomboane decât pe zahărul simplu? Asta, pentru că zahărul solicită doar gustul, în vreme ce bomboana este parfumată de obicei cu sarsaparilla, perișor, vanilie, ciocolată și o sumedenie de alte ingrediente aromate de al căror miros ne bucurăm când expirăm aerul prin nări în timp ce mâncăm bomboana.

Important aici este cuvântul „expirație”. Este considerată a fi o lipsă de etichetă mirosirea lucrurilor de pe masă în modul obișnuit, întrucât aceasta denotă neîncredere în privința prospețimii mâncării. Însă mai există un mod de a mirosi care îi scapă majorității oamenilor, cu toate că este folosit zi de zi. Anatomia arată că terminațiile nervilor olfactivi se află doar pe o mică porțiune a mucoasei care căptușește nările. În expirația normală, aerul nu atinge această regiune olfactivă. Însă, atunci când mâncăm în mod potrivit, direcționăm inconștient aerul impregnat cu aromele alimentelor pe care le mestecăm înspre acea regiune, iar în felul acesta ne bucurăm de mâncare. Procedăm astfel inconștient, cum ziceam; dar încercați acum s-o faceți conștient, expirând foarte ușor aerul prin nări – desfătare produsă de mâncare va fi cu mult mai mare.

În mod evident, Kant a făcut cea mai mare greșeală când a afirmat că simțul olfactiv nu merită cultivat. Nu doar că ne oferă în timpul mesei plăceri suplimentare, a căror valoare sanitară și tonică a fost îndeajuns studiată, ci este de o imensă importanță faptul că, printr-o educație sporită, nasul ne devine mai fin, iar în felul acesta căutăm și mai insistent să avem parte numai de mâncare sănătoasă.