În contextul sutelor de lansări anuale de noi și noi parfumuri – deși multe dintre ele sunt doar reinterpretări sau còpii ale altora celebre, impuse de gustul majorității –, al unei publicități care ne arată ce minune este parfumul în viața noastră, cât de frumoși și de seducători ne face, vocile care se ridică împotriva acestuia, semnalele de alarmă privind ingredientele utilizate sunt slabe, abia putând a se face auzite.
Orice industrie de milioane de dolari/ euro își are proprii contestatari, apariții răzlețe, Casandre pe care majoritatea le privește cu suspiciune. O astfel de Casandră este și Kate Grenville, autoare de ficțiune din Australia – mai exact, din Melbourne –, care a publicat în 2017, la The Text Publishing Company (Melbourne, Australia), o carte mai puțin obișnuită, atât pentru ea, cât și pentru gusturile pasionaților de mirosuri artificiale: The Case Against Fragrance.
Totul a pornit de la sensibilitatea autoarei față de mirosurile artificiale – al cărei principal simptom sunt cumplite dureri de cap –, fapt ce a determinat-o să pornească o cercetare minuțioasă a ingredientelor din produsele parfumate care ne înconjoară – de la parfumuri până la detergenți –, precum și a reglementărilor în vigoare. Ceea ce descoperă Grenville nu este deloc îmbucurător. Pe de o parte, tot mai multe substanțe sunt considerate problematice sau chiar periculoase pentru sănătatea consumatorilor, fapt ce duce la ajustarea continuă a cantităților recomandate, pe de altă parte, reglementările din parfumerie sunt formulate tocmai de fabricanții din domeniu (IFRA), care, se pare, nesocotesc cercetările independente, mult mai alarmate de efectele (pe termen scurt, dar, și mai grav, pe termen lung) ale multor elemente care intră în compoziția parfumurilor noastre de zi de zi.
Pentru cei pasionați de parfumuri, existența unora care dezvoltă sensibilități – care pot degenera în dizabilități – față de mirosuri emanate de produse artificiale poate părea o glumă sau un moft. Numai că astfel de persoane există – și nu sunt deloc puține –, iar ele sunt aproape handicapate de haosul olfactiv din mediul înconjurător – autobuze, spații de lucru, hoteluri, mall-uri etc. Poate că ați auzit că în Canada și în America există deja spații fragrance-free. Pot părea un exces pentru europenii învăluiți în parfumuri franțuzești, însă e bine să gândim mai în profunzime subiectul.
Nu am de gând să fac un rezumat al cărții, vă sfătuiesc să o citiți (se citește repede și ușor, fiindcă stilul lui Grenville nu este deloc pompos sau științific, ba chiar are umor – atât cât îi permite subiectul, firește). Pe mine m-a alarmat suficient și m-a făcut să mă gândesc – încă și mai mult – la disconfortul pe care parfumul preferat îl poate crea în jurul meu. Dacă nu ne învață altceva cartea, măcar un îndemn să ne fie: să lăsăm deoparte egoismul și să ne gândim că plăcerile noastre nu sunt, în mod indiscutabil, și ale altora.
Câteva păreri despre carte:
O altă carte pusă pe lista de lecturi imediate:
Bruce Lourie & Rick Smith, Slow death by rubber duck. How the toxicity of everyday life affects our health (Alfred A. Knopf, Canada, 2019.
No comments:
Post a Comment