Habit de Parfumeur

Habit de Parfumeur, gravură atribuită lui Gerard Valck și imprimată, în 1697, de Nicolas de Larmessin. Reprezintă un negustor de parfumuri și de diverse alte produse odorante și terapeutice. Vezi și descrierea de pe site-ul The British Museum.

 

 

 

Recomandări de lectură

un articol de Monica Neațu

Mandy Aftel, Istoria parfumului, Baroque Books and Arts, 2015. O lucrare plăcută, cu nenumărate rețete, autoarea nu stăpânește foarte bine informațiile istorice, compensează însă prin informații tehnice. Din păcate, nu veți găsi prea ușor ingredientele propuse de autoare, in forma naturală. Este o introducere ludică în lumea parfumurilor pornind de la povesta unor ingrediente de bază. Se adresează, în special, celor care doresc să se inițieze în secretele fabricării parfumurilor și mai puțin celor interesați de lumea creațiilor de nișă, de parfumuri emblematice etc. 

Esențial rămâne studiul antropologului francez Annick Le Guérer, Le Parfum. Des origines à nos jours, Odile Jacob, 2005. Dacă doriți să aflați istoria nenumăratelor ingredient și arome rare din Antichitate până la creatorii contemporani, merită să o citiți. Autoarea reușește să surprindă transformările prin care a trecut parfumul de-a lungul istoriei, de la sacru la profan, de la terapie la seducție.

Puteți arunca o privire și pe amplul studiu elaborat de Brigitte Munier, Odeurs et parfums en Occident. Qui fait l’ange fait la bête, Éd. du Félin, 2017. O lectură erudită, multidisciplinară, ce pornește din lumea antică pentru a ajunge la experimentele și viziunile contemporane legate de universul olfactiv.

Tot din domeniul academic vine și abordarea lui Alain Corbin, Miasmă și mireasmă. Simțul mirosului și imaginarul social în Franța secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, Ed. Fides, 2013. O lectură obligatorie pentru cei fascinați de romanul lui Patrick Süskind, Parfumul. În epocă, cititorii au remarcat influența istoricului francez asupra romancierului, mai ales la nivelul descrierilor olfactive (cele două scrieri au fost publicate la câțiva ani distanță).

Pentru cei care nu au timp/chef să își formeze un raft dedicat lecturilor parfumate, dar vor să cunoască istoria parfumeriei, Béatrice Boisserie a compus un scurt ghid, Le Parfum “101 questions sur”, La Boétie, 2014. De la întrebări de genul „Care a fost primul parfum modern?” până la altele mult mai deranjante – „Care este adevăratul preț al parfumului?” –, autoarea ne ajută să ne facem o imagine de ansamblu despre istoria parfumului, să descoperim creațiile emblematice și casele celebre, iar, în final, să ne înțelegem propriul sistem olfactiv.

Nicolas de Barry, 101 parfums à découvrir, Éd. Dunod, 2014. Autorul a devenit cunoscut prin reconstituirea universului olfactiv din diverse epoci (a studiat registrele de cheltuieli, scrisorile, jurnalele unor personalități și gusturile epocilor respective). Mai multe amănunte, pe www.nicolasdebarry.com.

Tot o istorie a parfumului, prin intermediul unor creații mitice ne oferă și Luca Turin & Tania Sanchez, Perfumes: The A-Z Guide/ The Little Book of Perfums. The 100 Classics, Profile Books ltd, 2011.

Povestea unor parfumuri celebre, de la Jicky de la Guerlain la Angel de la Mugler, o datorăm expertului Michael Edwards, Perfume Legends: French Feminine Fragrances, Crescent House Pub, 1999. Chiar dacă cercetarea se oprește în 1998, cartea merită cumpărată și studiată. Ca să vă faceți o idee despre clasificările propuse de Edwards, referitoare la grupurile de parfumuri, aruncați o privire pe site-ul lui www.fragrancesoftheworld.com. Nu ocoliți secțiunea Q&A, pentru o scurtă introducere în secretele parfumurilor.

Iar cei care doresc să se familiarizeze cu valorile parfumeriei franceze pot începe cu scrierile lui Jean-Claude Ellena (nasul din spatele unor creații mitice de la Hermes, Bulgari etc.), Perfume. The Alchemy of Scent, New York, Arcade Publishing.

Pentru francofoni, o conferință care merită ascultată. Ellena își prezintă cărțile scrise de el, dar și lecturile favorite, așa că aveți și bibliografia și părerile autorului. Astfel înțelegem și cum lucrează un „nas”. Vezi aici.

Saga familiei Guerlain este evocată de Élisabeth de Feydeau într-o amplă frescă istorico-olfactivă, Le roman des Guerlain, Flammarion, 2017. Puteți asculta și un amplu interviu dedicat lui Jacques Guerlain – un deliciu auditiv și intelectual, cu citate din Proust… Vezi aici.

Ironii și adevăruri deranjante despre cât contează publicitatea, prețul și cât de puțin conținutul flaconului de parfum găsiți în articolul dedicat parfumului din Lux lexicon de Alexander Marguier, Baroque Books and Arts, 2014 [1]. 

Site-ul meu favorit dedicat parfumurilor este www.auparfum.com. Personal, o citesc cu încântare pe Jeanne Doré (un pseudonim, doamna lucrează în lumea parfumurilor, probabil chimist/ evaluator într-o mare firmă de esențe, parfumuri etc.; scrie din interiorul breslei, e cunoscută pentru limba ascuțită, de aceea își și ține secretă identitatea). Interesante la acest site sunt publicațiile și librăria on-line, mai ales revista olfactivă Nez merită o lectură – Vezi aici

Abordările sunt interesante, dar și pe înțelesul muritorilor. Pentru cei care vor să se familiarizeze cu lumea parfumurilor, cu diverse semnificații istorice, cu materii prime rare sau să descopere portretele unor creatori celebrii, publicația pariziană le este mai mult decât utilă. Un alt aspect interesant: mici prezentări dedicate firmelor de nișă și creațiilor lor, care uneori ne impresionează prin prețuri, dar nu și prin calitate.

***

La final, o rețetă înmiresmată, venită tocmai din Evul Mediu: pernă parfumată, așa cum aveau seniorii francezi.

Ingrediente:

Foi de mentă piperată, Flori de mușețel, Flori de lavandă
Petale de trandafir puternic mirositoare, Frunze și flori de maghiran.
Le uscăm la soare, iar apoi le punem într-un săculeț de bumbac. 

Nu se doarme pe ea, se pune amestecul într-o față de pernă de satin (sau mătase brodată, venită din Orient, în epoca Cruciadelor) și se așază lângă celelalte perne [2].  

---

[1] Studii interesante, în acest sens, și la Mark Tungate, Fashion Brands, Kogan eds., 2008 & Jean Castarède, Histoire du luxe en France. Des origines à nos jours, Éd. Eyrolles, 2007.

[2] Catherine Donzel, Le Parfum. Les Carnets de la mode, Éd. du Chêne, 2000.

---

Puteți găsi și alte recomandări de lectură în cadrul rubricii „Recomandare”.

Câteva conferințe TED despre simțul olfactiv, mirosuri și parfumuri

Câteva recomandări de conferințe TED despre nas, mirosuri și alte subiecte conexe. Am preluat și descrierea în engleză, ca să puteți afla ce și cum. Ne cerem scuze că n-am tradus textele, dar timpul... intră în sac, nu iese de acolo.  

 

 

Donald Wilson is a research professor at the Departments of Child and Adolescent Psychiatry and Physiology and Neuroscience, and a Senior Research Scientist at the Emotional Brain Institute Nathan Kline Institute for Psychiatric Research. His current research focuses on how the mammalian brain processes and remembers information. As a model system he and his team focus on rodent (rat and mice) discrimination and memory for odors.  

 

The evolutionarily oldest sense is the ability to detect and discriminate chemicals around you. Some of those chemicals are small and float in the air and we call those smells. The chemicals come from plants and animals and bacteria and elsewhere, and can provide information about what to eat, what to avoid so as not to be eaten, and with whom to mate. How do we smell? How does our brain change chemicals inhaled up our nose into brie, chardonnay or dirty diaper? The task is made more complex by the fact that most smells we experience are not due to a single type of molecule, but are rather the result of complex mixtures of many types of molecules that our brain merges into a single percept, much like the merging of blue and yellow pigments make green. Wilson will describe how the brain performs the remarkable feat of creating the aroma of coffee and how memory plays an important role in this process.

 

 

Chandler Burr is the Curator of the Department of Olfactory Art at the Museum of Arts and Design in New York City. The former New York Times perfume critic, Burr is also author of the two definitive non-fiction books about the perfume industry. "The Perfect Scent: A Year Inside the Perfume Industry in Paris & New York" tells the two parallel stories of a year Burr spent for The New Yorker magazine behind the scenes at Hermès, watching the creation of a fragrance and a year inside Coty with Sarah Jessica Parker as she directed the making of her first perfume. "The Emperor of Scent: A True Story of Perfume, Obsession, and the Last Mystery of the Senses" is about a genius of biophysics and perfume. His novel, "You or Someone Like You," was published in 2009. Burr hosts interactive Scent Dinners around the world; these master-classes in gourmand scents are collaborations with the world's best chefs.  

 

 

Maybe you don't know how important scent has been over the course of history. Did you ever wonder why that is? Have we been neglecting one of our important senses? Can smell be part of art? Or promoting well being? Or influence our culture and society? According to Caro, a picture says a thousand words, but maybe a smell holds a thousand images.

 

Caro Verbeek is an art and smell historian, curator and author with a focus on modern, olfactory and tactile art. She is currently a PhD candidate at VU University with the project ‘In Search of Scents Lost - Reconstructing the Aromatic Heritage of the Avant-garde’. She teaches the course ‘The Other Senses’ at the Royal Academy of Arts (The Hague) and moderates the monthly ‘Odorama’-platorm at Mediamatic Amsterdam. She curated a show on olfactory art at Villa Rot (Germany) in 2015 and co-curated the Museumnight ‘Ruiken in het Rijks’ (Smelling at the Rijksmuseum) in 2012. She regularly does olfactory interventions at museums and universities worldwide.

 

 

In her vividly fragrant talk, she emphasizes the sense of smell and how important it is to one's identity and everyday life. She then shares the horrors and dangers of what it's like to lose that sense, and then proposes some solutions to help people who have already lost theirs.

 

Michelle Krell Kydd is the Communications Specialist for ArtsEngine and The Alliance for the Arts in Research Universities (a2ru) at the University of Michigan. She also has one of the best noses in the world, and is an olfaction and fragrance expert. She puts this skill to good use by using olfaction to promote the art-science connection via interdisciplinary collaboration. Ms. Kydd is the editor of the award-winning blog Glass Petal Smoke and conducts Smell and Tell lectures on campus and in the Ann Arbor Community.

 

 

Omer Polak (omerpolak.com) is a designer and artist. His recent projects focus on our sensory experience of the world. Omer is using multi-disciplinary and collaborative approaches to create new experiences that could change the life of the viewer/participant. Omer has been honored at the Core77 design awards (Food Design) in 2013.  

 

The sense of smell is central to our everyday life. It is a major component of our taste perception; it warns us against danger and affects our mood. It also has quite an influence on our sexual attraction and pair bonding. But are we fully aware of all this influence? Can we smell fear or happiness? How do people with an impaired olfactory perception cope with it? Omer Polak tells us how design innovation and neuroscience offer us a new way to experience the world.

Nick Knight — Roses from his garden

Nicholas David Gordon „Nick” Knight OBE s-a născut în 1958 și este fotograf de modă britanic, fondator și director al SHOWstudio.com. Este profesor onorific la Universitatea de Arte din Londra și a primit titlul de doctor honoris causa la aceeași universitate. Mai multe despre Nick Knight și activitatea sa puteți afla vizitând site-ul artistului: nickknight.com.

 

 

 

 

 

 

 

 

Florile lui Knight sunt diferite de cele ale predecesorilor săi, fiindcă ele aparțin erei digitale. Seria trandafirilor, ce urmează a fi expusă, începând cu 24 iunie, la Galeria Albion din Oxfordshire, deținută de Michael Hue-William, a fost începută în urmă cu șase ani și a circulat până acum doar în mediul online. Cele douăzeci și patru de imagini – dintr-un număr mult mai mare – care vor fi cuprinse în expoziție au fost realizate cu ajutorul iPhone-ului lui Knight și procesate prin Instagram, făcând parte din colecția “Roses From My Garden”. Fiecare i-a luat artistului în jur de patru-cinci ore, în condiții minimale de fotografiere: lumina zilei și masa din bucătărie. Spre deosebire de ședințele foto de modă, unde Knight este înconjurat de numeroși asistenți, pentru seria trandafirilor, artistul a preferat să lucreze singur. „De obicei, sunt încântat să lucrez împreună cu alții, într-o echipă, dar acestea sunt doar niște studii solitare pentru mine. Încerc să fac asta în fiecare weekend. Este un exercițiu de meditație”, declară Knight.

 

De fapt, povestea a început mult mai devreme, prin anii ’90, când artistul a petrecut trei și jumătate fotografiind flori presate din ierbarul Muzeului de Istorie Naturală din Hertfordshire, Marea Britanie. Printre imaginile de atunci, și un trandafir. Acesta reapare și în fotografiile pe care Knight le-a realizat mai târziu pentru o campanie Lancôme, a cărei emblemă este tocmai trandafirul. Lucrurile însă se leagă și mai multe: Knight a avut tatuat pe umăr, când era mai tânăr, un trandafir, iar numele mic al mamei lui era Rose. 

 

Imaginile ce urmează a fi expuse au două dimensiuni: treisprezece dintre ele sunt de 50x50 cm, iar unsprezece, de 150 cm pătrați. Pentru a obține aceste dimensiuni, Knight s-a folosit de o tehnologie nouă, care permite mărirea rezoluției, rezultatul fiind o textură aparte și un limbaj vizual inedit.

 

Ușoara stranietate a trandafirilor lui Knight te duce cu gândul și la florile fotografiate de Robert Mapplethorpe.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursă: AnOther

---

𝐴𝑙𝑙 𝑡ℎ𝑖𝑛𝑔𝑠 𝑢𝑛𝑐𝑜𝑚𝑒𝑙𝑦 𝑎𝑛𝑑 𝑏𝑟𝑜𝑘𝑒𝑛, 𝑎𝑙𝑙 𝑡ℎ𝑖𝑛𝑔𝑠 𝑤𝑜𝑟𝑛 𝑜𝑢𝑡 𝑎𝑛𝑑 𝑜𝑙𝑑,

𝑇ℎ𝑒 𝑐𝑟𝑦 𝑜𝑓 𝑎 𝑐ℎ𝑖𝑙𝑑 𝑏𝑦 𝑡ℎ𝑒 𝑟𝑜𝑎𝑑𝑤𝑎𝑦, 𝑡ℎ𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑘 𝑜𝑓 𝑎 𝑙𝑢𝑚𝑏𝑒𝑟𝑖𝑛𝑔 𝑐𝑎𝑟𝑡,

𝑇ℎ𝑒 ℎ𝑒𝑎𝑣𝑦 𝑠𝑡𝑒𝑝𝑠 𝑜𝑓 𝑡ℎ𝑒 𝑝𝑙𝑜𝑢𝑔ℎ𝑚𝑎𝑛, 𝑠𝑝𝑙𝑎𝑠ℎ𝑖𝑛𝑔 𝑡ℎ𝑒 𝑤𝑖𝑛𝑡𝑟𝑦 𝑚𝑜𝑢𝑙𝑑,

𝐴𝑟𝑒 𝑤𝑟𝑜𝑛𝑔𝑖𝑛𝑔 𝑦𝑜𝑢𝑟 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑒 𝑡ℎ𝑎𝑡 𝑏𝑙𝑜𝑠𝑠𝑜𝑚𝑠 𝑎 𝑟𝑜𝑠𝑒 𝑖𝑛 𝑡ℎ𝑒 𝑑𝑒𝑒𝑝𝑠 𝑜𝑓 𝑚𝑦 ℎ𝑒𝑎𝑟𝑡.

 

W.B. Yeats, „The Lover Tells Of The Rose In His Heart”

 

Interviu Osmé cu Mihaela Dedeoglu

 

 

Dacă ai trecut vreodată pe frecvența Radio France International România, n-ai cum să fi ratat o voce catifelată, o inteligență sfredelitoare și un umor fin, toate într-un singur om: Mihaela Dedeoglu, jurnalist cultural și realizator de emisiuni radio. Este de doisprezece ani la RFI România și aduce la Zebra, emisiunea pe care o realizează aici, cele mai interesante și relevante personalități ale zilei, fiind mereu în temă cu tot ce se întâmplă în viața culturală a Bucureștiului – și nu numai. Cum, pentru noi, a spune Franța înseamnă a ne gândi la Mihaela, ni s-a părut firesc să-i punem câteva întrebări despre subiectele noastre preferate: mirosurile și parfumurile.

---

 

Care este mirosul pe care îl asociezi copilăriei, care, odată simțit, te poartă în anii aceia? 

 

Mirosul de pâine caldă. În copilărie, stăteam destul de des cu bunica din partea mamei. Era o femeie blândă, chiar foarte blândă cu năzdrăvăniile mele, și am iubit-o nespus. Locuia într-un apartament micuț, situat la etajul al doilea al unui bloc de două etaje, pe Intrarea Arenei, aproape de Piața Muncii. La fosta Barieră Vergului, era o fabrică de pâine unde mergeam în fiecare dimineață să luăm franzelă. Îndată ce ieșeam din magazin, bunica rupea coltucul și mi-l dădea să-l mănânc. A fost și a rămas una dintre cele mai mari plăceri ale vieții mele: mirosul de pâine caldă și coltucul – ma madeleine de Proust à moi.  Mai târziu, am avut o adevărată obsesie pentru cafeaua proaspăt râșniță. Mă trimitea mama să cumpăr de la cofetărie câte cincizeci sau o sută de grame. Era întotdeauna râșniță în fața mea, apoi împachetată într-o pungă mică de hârtie kraft, pe care o deschideam grăbită și în care îmi afundăm nasul și trăgeam până îmi umpleam nările cu mirosul acela puternic. M-am oprit în ziua în care am tras prea tare și, în loc de miros, m-am trezit chiar cu cafea în nări. N-a fost prea plăcut. Dar sunt în continuare o mare băutoare de cafea.

 

Atașată cum ești de cultura franceză, cum te raportezi la creațiile ei olfactive?

 

Foarte multă vreme am crezut că toate, dar absolut toate parfumurile sunt create de francezi. Am sfârșit prin a purta ani de zile un parfum creat de un spaniol.

 

Există un parfum care, pentru tine, să exprime olfactiv Franța? Sau un loc de acolo?

 

Bineînțeles, dar este aproape un clișeu. Franța are câteva amprente olfactive cum ar fi, de exemplu, lavanda de Provence. Pentru mine însă, tot gastronomia și-a adus cea mai mare contribuție la dezvoltarea simțului meu olfactiv. În Franța, mă întâlniți mai curând în piață decât în parfumerie. Și recunosc că nările mele sunt în alertă la intrarea în orice brutărie tradițională, la întâlnirea cu brânzeturile franțuzești bine făcute sau chiar într-o pădure din Auvergne, în sezonul ciupercilor. Mă mai înnebunesc și după mirosul mimozelor… ce păcat că sunt prea fragile pentru vremea de la noi….

 

Cum îți alegi parfumurile?

 

Îmi schimb destul de rar parfumurile. În general, ele reprezintă anumite etape din viața mea și, de cele mai multe ori, le primesc cadou. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, toate parfumurile noi din viața mea le-am primit cadou. Eu doar mă reaprovizionez când mi se termină favoritul momentului. Și, cu o singură excepție, toate parfumurile pe care le-am iubit și care mi s-au potrivit mi-au fost oferite de femei. Un singur bărbat a reușit performanța de a veni cu parfumul potrivit la momentul potrivit. Pe de altă parte, îmi este foarte foarte greu să îmi aleg singură parfumul. Mă hotărăsc greu, nu rezist prea mult într-o parfumerie din cauza amestecului de mirosuri și sunt adepta teoriei care zice că „trebuie să dormi cu el, ca să vezi dacă ți se potrivește”. Ca să-mi placă, trebuie să nu-l simt. Nu neapărat să fie foarte discret, ci, mai curând, să fie în acord cu imaginea pe care o am despre mine în momentul respectiv. Se întâmplă foarte rar să nu-mi dau cu parfum, iar atunci e ca și cum aș pleca fără ceas. Recordul de longevitate îl deține Flower by Kenzo, creat de Alberto Morillas.

 

 

 

Ce mirosuri îți repugnă?

 

Răspunsul meu va fi direct și conform cu întrebarea. Îmi repugnă mirosul de șosete pe care îl simți uneori iarna, prin taxiuri. Uneori, și prin unele birouri. Îl depistez de la o poștă. 

 

O carte și un parfum?

 

Acolo unde cântă racii de Delia Owens. Și mă tentează să dorm un pic cu Mémoire d’une odeur de la Gucci. Tot un Alberto Morillas…

 

 

Muzică și mirosuri

Un playlist cu referințe olfactive...

Aveți și alte propuneri?

INTERSECȚII: Arta parfumului, în romanul „În răspăr” de Joris-Karl Huysmans

 

 

De ani de zile se știa priceput în știința olfactivă; era de părere că mirosul poate procura plăceri întocmai ca și auzul și văzul, fiecare simț fiind susceptibil, prin înclinația lui naturală și o educație savantă, să perceapă impresii noi, să le înzecească, să le coordoneze, să compună acel tot care constituie opera de artă; nu era mai anormal să existe o artă rezultată din degajarea unor mirosuri fluide decât altele care selectează undele sonore, sau care izbesc retina ochiului cu raze felurit colorate; numai că, dacă nimeni nu poate deosebi, fără o intuiție anume dezvoltată prin studiu, o pictură a unui mare maestru de un tablou de duzină, sau o are de Beethoven de o arie de Clapisson, tot astfel nimeni nu poate, fără o inițiere prealabilă, să nu confunde, la prima vedere, un buchet alcătuit de un adevărat artist cu un ghiveci fabricat de un industriaș pentru a fi vândut în băcănii sau bazaruri. 

 

Joris-Karl Huysmans, În răspăr

traducere de Raul Joil, prefață

și tabel cronologic de Georgeta Horodincă

Biblioteca pentru toți, Minerva, București, 1974, p. 128