Întrucît rareori ajung să fie conștientizate, tendința multora dintre noi este aceea de a ignora – sau chiar desconsidera – impresiile olfactive. Departe sînt vremurile în care mirosul constituia unul dintre instrumentele-cheie în lupta pentru supraviețuire, cînd nasul era în alertă continuă, sesizînd orice modificare în mediul înconjurător ori prezența prăzii – sau pe aceea a prădătorului. În existența urbană pe care mulți dintre noi o ducem azi, mirosurile sînt preponderent trecute în registrul neplăcerilor, un semn al poluării sau al lipsei de igienă, de care, desigur, dorim să ne debarasăm prin diverse strategii, dintre care cea mai la îndemînă este dezodorizarea, urmată adesea de o a doua, (re)odorizarea. Spălăm străzile, spațiile comune sau trupurile, le dezinfectăm, ștergem orice urmă de miasmă de pe ele, după care le acoperim cu miresme, dobîndind astfel un sentiment de siguranță, confort și desfătare, aceasta din urmă întinzîndu-se de la pura plăcere senzorială pînă la aprecieri de ordin estetic.
No comments:
Post a Comment