Dino Buzzati ✎ Deșertul tătarilor

Dino Buzzati

Deșertul tătarilor

(1940)

 

traducere de Niculina Benguș-Tudoriu  

Polirom, Iași, 2002, p. 148

 

 

 

Ușa casei se deschise și Giovanni Drogo simți imediat vechiul parfum familiar, ca pe vremea când era copil și se întorcea după lunile de vară petrecute la țară. Era un miros cunoscut și prietenos, și totuși, după atâta timp, se strecurase parcă în el ceva meschin. Da, îi amintea de anii îndepărtați, de tihna dulce a anumitor duminici, de cinele pline de veselie, de copilăria pierdută, dar îi vorbea și de ferestrele închise, de lecții, de spălatul de dimineață, de boli, de certuri, de șoareci.  

(Cap. XVIII)