ISTORII PARFUMATE: „Pour un homme”, mirosul bunului-gust

 

 

Pour un homme pare a fi luat naștere de nicăieri, o insulă într-o mare de produse care își împrumută unul altuia caracteristicile. Grație simplității sale, acest parfum se situează în vârful unui posibil clasament al rafinamentului, devenind o trăsătură inconfundabilă a omului cultivat, care se bucură pentru sine de plăcerile olfactive și nu dă buzna în intimitatea celuilalt. Asta îl și face să fie, la optzeci și șase de ani de la creația sa, cel mai bine vândut parfum al casei Caron, ocupând mereu primele locuri în topurile parfumurilor masculine clasice indispensabile garderobei unui domn care se respectă și dorește să fie respectat.

 

Dar cum nimic nu se naște din nimic, tot astfel și Pour un homme ia naștere în contextul unei epoci, fiind creația deloc accidentală a unui parfumier care și-a lăsat amprenta în lumea parfumeriei moderne. Născut în 1867, Ernest (Léon René Lucien) Daltroff este fiul unor evrei de origine rusă stabiliți în Franța. Legenda spune că mama sa, Ida-Caroline Bing, avea obiceiul să-i pună fiului său câte un strop de parfum în spatele urechii înainte de culcare. Cu un asemenea început, ne imaginăm că destinul lui Ernest era deja pecetluit. Istoria o confirmă, de altfel. După ce a călătorit mult în tinerețe, ajungând din America de Sud până în Orientul Mijlociu, și căpătând preferința pentru lemnul exotic și florile tropicale, Ernest Daltroff revine în Franța, unde se lansează în afaceri preluând, împreună cu prietenul său Kahann, Parfumeria „Emilia” din Asnières-sur-Seine, din apropierea Parisului, producând la început diverse sortimente de pudră. Tot legenda spune că, aflat în căutarea unei titulaturi pentru afacerea sa, Daltroff alege numele unui acrobat celebru în vremurile acelea, Caron, a cărui sonoritate i se pare simplă și ușor de reținut, însă la scurt timp află că la Paris exista deja o companie aparținându-i lui Anne-Marie Caron. După ce cumpără marca, Daltroff se asociază fratelui său, Raoul, și mută atelierul la numărul 10 de pe Rue de la Paix, zonă cu renume în domeniul parfumeriei, dată fiind prezența acolo a unor case celebre: Guerlain, Hermès sau Boucheron. 

 

Primele creații nu întârzie să apară, acestea fiind Royal Caron și Radiant. Însă anul decisiv pentru Daltroff și pentru recent înființata sa companie este 1906, când Daltroff o întâlnește pe modista Félicie Wampouille, cu care începe să colaboreze în crearea de noi parfumuri. Simțul estetic al lui Wampouille își spune cuvântul în alegerea cutiilor de împachetare, a panglicilor și a formei flacoanelor. Rezultatul imediat al colaborării celor doi este adăugarea a numeroase parfumuri în portofoliul companiei: Bel Amour, Ravissement, Modernis, Chantecler, Affolant, Extrait Caron, Souvenance, Delette, Parflor și Enivrement. 

 

Alături de parfumuri, atenția lui Daltroff se îndreaptă și spre produsele cosmetice, el fiind cel care introduce pe piață Le Pompon-Poudre, o cutiuță cu săculețe conținând pudră de orez parfumată cu trandafir bulgăresc, un produs inovator pentru acele vremuri.

 

 

 

În curând, echipei de creație de la Caron i se alătură ca asistent un tânăr parfumier, Michel Morsetti, care contribuie la crearea unui stil olfactiv „tipic” Caron, de buchete florale complexe, la fel de recognoscibil precum era, pentru casa Guerlain, celebra Guerlinade.

 

După 1920, apar alte creații care au creat istorie: Bellodgia, Acaciosa, Nuit de Noël, lansat într-un flacon de cristal de Baccarat, sau En Avion, care celebrează femeile pilot, urmat de primul parfum mai lejer și mai dinamic de la Caron, Fleur de Rocaille, în care este folosită și o descoperire de dată recentă, dar deja folosită de alte case de parfumuri: aldehidele.

 

 

Deși nici una dintre aceste „bijuterii” olfactive nu părea însă să anunțe apariția, în 1934, a primei ape de toaletă masculine: Pour un homme, totul conducea firesc spre această esențializare a acordului final. Cele două direcții devenite deja tradiționale – notele proaspete, florale și cele orientale – se intersectează în parfumul Caron, se îngemănează, devenind un întreg ce înglobează și, totodată, lasă să se exprime și să respire contrariile.

 

„Pour un homme înseamnă întâlnirea improbabilă, dar reușită,
dintre gheață și foc, dintre prospețime și senzualitate.
E vorba despre albastrul glacial al lavandei însoțit cu galbenul solar al vaniliei,
de yinul și yangul aromelor, de misterul unei alchimii
a contrastelor, totodată angelic și demoniac.”

Anne Davis și Bertrand Meyer-Stabley
Parfumuri de legendă
Baroque Books & Arts, 2017
traducere de Ines Hristea

 

De fapt, aceasta este măiestria, dar și farmecul ce stă în spatele noii creații – armonizarea a două contrarii atât de întâlnite în parfumeria de până atunci: nota proaspătă, verde, rece și ușor metalică a lavandei – asociată până nu demult produselor bărbătești de igienă și de bărbierit, ceea ce trimite și la etimologia cuvântului: lavare (latină), care înseamnă „a spăla” – și  nota orientală, caldă și feminină a vaniliei, cărora li se subîntind ambra și accentele moscate. Acordul nu este întru totul original, de vreme ce el putea fi întâlnit în creația din 1889 a lui Aimé Guerlain, Jicky, numai că, în cazul creației sale, Daltroff îndepărtează notele însoțitoare și esențializează acordul parfumului de la Guerlain, rezultatul fiind un joc continuu între cele două note, care trec dintr-una într-alta, neputând fi disociate, întocmai ca într-o solifloră, pe care o poți privi fie ca pe o lavandă vanilată, fie ca pe o vanilie cu iz de lavandă. 

 

Alți doi precursori, destinați uzului femeilor, care ar trebui amintiți aici sunt Lavande Royale de la Roger&Gallet, creat în 1899, în care nota de lavandă este însoțită de portocală, mandarină, condimente, cu un fond cald, oferit de rășina benzoică sau vanilie, și clasicul parfum English Lavender, lansat în 1913 de compania londoneză Yardley, care avea, și el, în inima lui, cum indică, de altfel, și numele, tocmai lavanda, căreia i se asociau, în notele de vârf, rozmarinul, bergamota și eucaliptul, iar în bază, boabele de tonka moscul și lichenul.

 

Deși adresat bărbaților, Pour un homme păstrează o referință la creațiile feminine ce îl precedă, și tocmai această ambiguitate a acordului, reflectată în oscilațiile între rece și cald, săpun și pomezi, face din Pour un homme o creație extrem de versatilă, foarte apreciată și de către femei. De altfel, aceasta este și marca unei creații atemporale și universale: depășirea categoriilor, a modelor și a genurilor.

 

La vremea ei, creația lui Daltroff a fost foarte îndrăzneață, fiindcă, pe de o parte, întrebuința o materie banalizată de utilizarea ei în saloanele de bărbierit și în produsele de igienă (așa cum era trandafirul în produsele adresate femeilor), în al doilea rând, fiindcă le propunea bărbaților o apă de toaletă de care se puteau folosi în orice moment al zilei, în ciuda obișnuinței lor de a recurge doar la mirosurile discrete și curate ale apelor de colonie din timpul zilei. 

 

Masculinitatea produsului era subliniată – dacă mai exista cumva vreo îndoială sau vreo reținere din partea clientelei masculine – și de forma recipientului, cu linii drepte, fără ornamentații, asemenea unei coloane antice, cu o etichetă minimalistă, iar invitația la împrospătare și aluzia la natural erau – așa cum sunt până azi – întărite de culoarea verde a lichidului. Și, de parcă această masculinitate ar fi putut fi subminată atât de folosirea mirosului cald de vanilie, precum și de preeminența produselor parfumate destinate femeilor, numele noii esențe trebuia să conțină însuși destinatarul – „homme” –, un mesaj liniștitor pentru publicul masculin. Dar nu e vorba de bărbatul generic, ci de un bărbat anume, bărbatul creat (sau imaginat) de Caron. Numele vag va crea o tendință reflectată mai târziu pe etichete: Pou  homme, Pour l’homme sau Pour Monsieur.

 

Devenit un reper în parfumeria occidentală, Pour un homme, cum era și firesc, a deschis calea unor imitații și reinterpretări, care au, toate, în centrul lor balansul contrariilor, culminând cu o altă operă reprezentativă în parfumeria contemporană, datând din anul 1995 și semnată de Francis Kurkdjian: Le Mâle de la Jean Paul Gautier.

 

Gusturile se schimbă neîncetat, e adevărat, însă clasicii vor fi mereu la modă.

 

 

 

„Je passe pour un homme

Pas très beau garçon

Pourtant pour un homme

Plein d'séduction

Ce qui fait mon charme

Et c'est là mon arme

Secrète

Pour un homme de Caron” 

 

Serge Gainsbourg și Jane Birkin
spot publicitar
pentru Pour un homme de la Caron