Émile Zola
„La Paradisul femeilor”
(1883)
traducere de Sarina Cassvan
Editura pentru Literatură, București, 1968, vol. I, p. 123
Mirosul mănușilor din piele de Saxa, miros de fiară, puțin dulceag, ca de mosc, o* tulbura de obicei și, câteodată, râdea, mărturisind predilecția ei pentru acest parfum echivoc ca de animal în călduri, picat în cutia de pudră a unei femei ușoare. Dar în fața acestei tejghele banale nu simțea mirosul mănușilor, ele nu stârneau nici un fel de căldură senzuală între ea și acest vânzător care își făcea meseria.
__________
* i.e. doamna Henriette Desforges.
No comments:
Post a Comment