Diane Ackerman ✎ O istorie naturală a simțurilor

Diane Ackerman

O istorie naturală a simțurilor

(1990)

traducere de Claudiu Sfirschi-Lăudat

Diane Ackerman, A Natural History of the Senses, Vintage Books, Random House, New York, 1995

 

 

Un adevărat test pentru scriitori, în special pentru poeți, este acela de a scrie bine despre mirosuri. Dacă nu sunt în stare să descrie mirosul sfințeniei dintr-o biserică, te poți încrede că ar reuși să descrie periferiile inimii?

(p. 18) 

*

Dar ce anume înțelegem prin miros urât? Și care este cel mai urât miros din lume? Răspunsul depinde de cultură, vârstă și gust personal.

(p. 24) 

*

Mirosurile stârnesc amintiri, însă, totodată, ele ne trezesc la viață simțurile amorțite, ne desfată și ne răsfață, ne ajută să ne definim imaginea de sine, ne ațâță seducția, ne avertizează împotriva pericolului, ne duc în ispită, ne amplifică fervoarea religioasă, ne conduc spre paradis, ne familiarizează cu moda, ne cufundă în opulență. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, mirosul a ajuns să fie simțul cel mai puțin necesar, „îngerul decăzut”, cum îl numește, pe un ton dramatic, Helen Keller. […] Se prea poate să nu mai avem nevoie de miros pentru a supraviețui, însă, fără el, ne simțim pierduți și rupți de lume.

(p. 37)

*

Sophia Grojsman*: „Viața unui parfumier nu este ușoară. Lucrurile s-au schimbat. În vremurile bune de altădată, unii parfumieri erau liber-profesioniști. Un parfumier celebru putea crea un parfum în trei sau patru ani și nu era constrâns de nimic, de nici o limitare de buget, de nici un termen-limită. Putea face două sau trei încercări pe zi, timp de o săptămână, să zicem, apoi îl adopta cu adevărat, îl purta vreme de săptămâni întregi, fără nici o presiune. Acum totul a devenit ceva foarte comercial. Vrei să ajungi celebru și să aduci profit companiei, și trebuie să te miști repede. Un parfum nu se naște peste noapte. Fiecare parfumier are doar câteva acorduri pe care, de-a lungul zecilor de ani de experiență, le reține și le depune în banca memoriei. Oh, am nevoie de un acord floral, ar putea spune, mi-amintesc de acordul de acum câțiva ani. Dar trebuie să fie nou. Ai fi complet necugetat să vinzi o copie. Nu poți plagia. Trebuie s-o iei de la zero. Însă pot exista acorduri la care să te întorci ca la niște teme, ca un fel de scurtătură. Eu fac aproape între cinci și șapte sute de formule pe an. E posibil să răsară vreo două succese comerciale de aici, dar asta nu înseamnă că toate cele șapte sute de formule sunt bune.”

(p. 52)

_________

* Parfumier, creatoarea unor parfumuri-reper, precum Eternity pentru Calvin Klein, Jaïpur pentru Boucheron, Vanderbilt pentru Gloria Vanderbilt, Trésor pentru Lancôme, Paris pentru Yves Saint Laurent. (n.n.)