Femeia-floare / Zola

Émile Zola   

Greșeala abatelui Mouret  

(1875)  

traducere de I.Gr. Periețeanu 

Polirom, 2014, p. 154 

Alteori, când îl credea adormit, Albine se făcea nevăzută ore întregi. Și, când se întorcea, îl găsea cu ochii strălucitori de curiozitate, mistuit de nerăbdare. Îi striga: 

— De unde vii? 

Și-o apuca de brațe, îi mirosea fustele, corsajul, obrajii. 

— Ce frumos miroși... Ai umblat prin iarbă? 

Ea râdea, îi arăta pantofii udați de rouă. 

— Vii din grădină, vii din grădină! repeta el încântat. Știam eu. Când ai intrat păreai o floare uriașă... Mi-aduci toată grădina în rochia ta. 

O ținea lângă el, mirosind-o ca pe un buchet. Ea se întorcea uneori cu mărăcini, cu frunze, cu crâmpeie de uscături agățate de haine. Atunci, el lua toate aceste lucruri și le-ascundea sub pernă, ca pe niște moaște. Într-o zi, ea-i aduse un mănunchi de roze. Fu atât de mișcat, că începu să plângă. Sărută florile, se culcă cu ele în brațe. Dar când se veștejiră fu atât de mâhnit, încât o opri pe Albine să mai culeagă altele. 

O prefera pe ea, la fel de fragedă, la fel de înmiresmată; și ea nu se veștejea, își păstra mereu parfumul mâinilor, părului și obrajilor. 

Prin târgul de vechituri

Ce mai găsește omul prin târgul de vechituri...

Și când am căutat despre ce e vorba, mare ne-a fost minunea să descoperim că „brandul” (încă) mai există — și pe Facebook, și pe Instagram.

Parfumuri din alte timpuri

Mary Celestia

 

 

În 2011, în urma unei furtuni în Insulele Bermude, a ieșit la suprafață un rest dintr-un vas din secolul al XIX-lea, scufundat în 1864, în vreme ce se îndrepta spre forțele confederate din Carolina de Nord. Numele vasului era Mary Celestia. După o săptămână în care au fost cercetate resturile vasului, echipa formată din scufundători și arheologi a descoperit o serie de artefacte, printre care încălțăminte, vin și două sticluțe cu parfum. Cu excepția depunerilor minerale, cele două sticluțe păreau a fi intacte. Pe etichetă se putea citi „Piesse and Lubin London”.

Domnul care a descoperit resturile vasului, pe numele lui Philippe Max Rouja, custode al vestigiilor istorice din zona Bermudelor, i-a dus cele două flacoane Isabellei Ramsay-Brackstone, proprietara unui butic local de parfumuri, Lili Bermuda. Isabelle realizează că este vorba despre o raritate și își propune să recreeze esența. 

Potrivit legislației din Bermude, toate artefactele descoperite în apele oceanului devin proprietatea Guvernului, intrând în colecția Institutului Bermuda Underwater Exploration; însă Isabelle obține permisiunea de a păstra flacoanele câtă vreme lucrează asupra formulei. Pentru a o stabili, merge la New Jersey, la prietenului ei, parfumierul Jean Claude Delville, care lucra pe atunci pentru Drom Fragrances, ceea ce le oferă ustensilele necesare pentru stabilirea formulei, și anume dispozitivul pentru analiza prin cromatografie gazoasă, prin care se poate stabili compoziția moleculară a unui miros. 

După ce au curățat flacoanele de depunerile minerale, Isabelle și Jean Claude le-au destupat, descoperind că una dintre sticluțe degaja un miros neplăcut, ca urmare a infiltrării apei, însă celălat specimen scăpase intact după cei 150 de ani pe fundul oceanului. Ceea ce au simțit cei doi a fost un miros de portocală, bergamotă și grepfruit, cu un iz de flori, santal și note animalice, probabil zibetă și ambră cenușie, care, în secolul al XIX-lea, erau de proveninență naturală — adică obținute de la animele.

După ce au analizat moleculele odorante prin cromatografia gazoasă, cei doi s-au văzut dinaintea unei încercări și mai dificile: să traducă ingredientele chimice în corespondentele lor aromatice. Pentru asta, Isabelle și Jean Claude au început să studieze arhiva de formule de parfumuri compuse de Lubin și Piesse. Septimus Piesse, chimist, parfumier și autorul a două cărți despre parfumuri, era cunoscut în epocă în special pentru o compoziție numită Bouquet Opoponax. Cei doi s-au gândit că substanța din flacon este, probabil, un precursor al celebrului produs al lui Piesse, numai că nu știau lista ingredientelor necesare creării acestuia. Așa că s-au lăsat îndrumați de ceea ce îi călăuzise și până atunci — de nas.

După mai multe încercări, au stabilit că ingredientele-cheie trebuie să fie floarea de portocal, trandafirul, santalul și vanilia. Mai rămânea problema ingredientelor de origine animalică, zibeta și ambra cenușie, pentru care trebuia găsită o alternativă modernă, fiindcă cele două nu mai pot fi obținute astăzi în mod etic. În locul celor două, au recurs la moscul sintetic, în special la exaltone, care, potrivit lui Isabelle, „conferă lustrul final și frumusețe parfumului”.

O altă provocare: aceea de a găsi o alternativă la solvenții — alergenici — folosiți de Piesse în urmă cu 150 de ani. La această provocare se adăuga una și mai mare: găsirea proporțiilor ingredientelor. Pentru a depăși această dificultate, singura cale de urmat era metoda încercării și a erorii. Odată depășite obstacolele și parfumul creat, a trebuit găsit un nume. Cel mai firesc a fost Mary Celestia, după numele vasului care aproviziona forțele Confederației. 

Isabelle a scos o ediție limitată a parfumului recreat în septembrie 2014, la un secol și jumătate după scufundarea vasului. Pentru a marca această perioadă, numărul de flacoane scoase la vânzare a fost de 1854. N-a trecut mult și stocul a fost epuizat, dar, cum cererea rămânea constantă, alte flacoane au fost puse în vânzare.

Parfumul Mary Celestia este produs în continuare de Lili Bermuda și poate fi achiziționat la prețul de 150 de dolari sau, într-un flacon mai mic, pentru călătorie, la prețul de 50 de dolari.

 

Surse:

✎ https://www.atlasobscura.com/articles/shipwreck-perfume-bermuda-mary-celestia

✎ https://www.lilibermuda.com/blogs/news/mary-celestia-the-legendary-perfume

✎ https://www.thecut.com/2020/07/bermuda-shipwreck-perfume-mary-celestia.html

✎ https://www.fragrantica.com/perfume/Lili-Bermuda/Mary-Celestia-28151.html

 

 

Lavandă

Simți cum mirosul se zbate să iasă din cadru? Simți cum se opune oricărei încremeniri fotografice?

Se pare că nici un instantaneu nu va reuși vreodată să surprindă instantaneitatea mirosului și, prin ea, a vieții.

 

 

The vagina ▼ smelly ▼ monologues

Eve Ensler

The Vagina Monologues

(1996)

Pentru mai multe informații despre text, vezi pagina de Wikipedia.

 

Stop shoving things up me. Stop shoving and stop cleaning it up. My vagina doesn’t need to be cleaned up. It smells good already. Don’t try to decorate. Don’t believe them when he tells you it smells like rose petals when it’s supposed to smell like pussy. That’s what they’re doing, trying to clean it up, make it smell like bathroom spray or a garden. All those douche sprays, floral, berry, rain. I don’t want my pussy to smell like rain. All cleaned up like washing a fish after you cooked it. I want to taste the fish. That’s why I ordered it.

Muzică & parfum // Scentless Apprentice

 

 

---

Știați că versurile cântecului Scentless Apprentice sunt inspirate de personajul Jean-Baptiste Grenouille, protagonistul romanului Parfumul de Patrick Süskind? Deși are un nas extrem de fin, personajul lui Süskind este lipsit, el însuși, de miros.

Fascinat de roman și de personaj, Kurt Cobain a citit cartea de cel puțin zece ori. 

 

— Hai, ia copilul acasă! O să discut chestiunea cu starețul. Am să-i propun să-ți dea, de acum încolo, patru franci pe săptămână.
— Nu, spuse doica.
— Atunci, fie: cinci!
— Nu.
— Dar cât vei fi cerând? răcni Terrier la ea. Cinci franci sunt o grămadă de parale pentru asemenea măruntă îndeletnicire precum hrănirea unui copilaș!
— Nu vreau nici un fel de bani, spuse doica. Doar să scap de bastardul ăsta din casă.
— Dar pentru ce, femeie? întrebă Terrier şi cotrobăi iarăși în coș. Copilul e o minune. Arată ca un trandafir, nu țipă, doarme bine și e botezat.
— Are pe dracul în el.
Terrier își trase repede mâna din coș.
— Peste putință! E cu totul peste putință ca un sugar să-l aibă pe necuratul în el. Dacă ar fi posedat de diavol, ar trebui să duhnească.
Și ca s-o liniștească pe doică și să-și dovedească propriul curaj, Terrier ridică de toarte coșul, ținându-l sub nas.
— Nu simt nimic deosebit, zise el după ce adulmecase o vreme, într-adevăr, nimic deosebit. Ba, parcă mi se pare că ar veni ceva din scutece. Și îi întinse coșul, ca să confirme și ea.
— Nu la asta m-am referit, spuse doica ponciș, dând coșul la o parte. Nu mă refer la ceea ce e în scutece. Scârnăviile sale or fi mirosind. Dar el însuși, bastardul, e fără miros.

Patrick Süskind, Parfumul, traducere de Grete Tartler, Humanitas

---

 

 

Scentless Apprentice

Album: In Utero

 

Like most babies smell like butter
His smell smelled like no other
He was born scentless and senseless
He was born a scentless apprentice

Hey
Go away, go away

Every wet nurse refused to feed him
Electrolytes smell like semen
I promise not to sell your perfumed secrets
There are countless formulas for pressing flowers

Hey
Go away, go away
Go away

I lie in the soil and fertilize mushrooms
Leaking out gas fumes are made into perfume
You can't fire me because I quit
Throw me in the fire and I won't throw a fit

Hey
Go away, go away
Go away, go away
Go away, go away
Go away

 

 

Parfum d’Istanbul

Metin Arditi

Dictionnaire amoureux d’Istanbul

Plon & Grasset, Paris, 2022, pp. 551-552

 

 

Parfum d’Istanbul

Un souvenir me revient, au moment de quitter ce texte.

Cela se passait dans une autre vie. J’étais consultant chez McKinsey, au bureau de Paris, le junior d’une équipe chargée d’étudier la division Luxe du groupe L’Oréal. En bon soldat, j’essayais de comprendre les tenants et les aboutissants d’un parfum. Qu’est-ce qui fait son succès ? La division comptait alors trois marques, Lancôme, Courrèges et Guy Laroche. Le grand patron en était le brillant Robert Salmon. Bien sûr, les contacts avec lui étaient comptés pour le débutant. Une personne clé, plus modeste dans la hiérarchie, dirigeait les cheffes de produits, toutes de jeunes femmes qui appelaient leur patronne « la mère supérieure du couvent ». Elle avait “patronyme – piquant hasard – Lemoine (prénom : Clémence). C’est avec elle que j’essayai de comprendre ce qui faisait le succès d’un parfum. « Déjà, le nom ! » fut sa réaction. Y en avait-il un qui incarnait la perfection ? Oui, me répondit-elle, Ma Griffe, un parfum de la maison Carven. L’explication pourrait entrer dans un dictionnaire comme exemple de paradoxe. En portant son parfum et en frottant sa peau à celle de son amant, la femme souhaite que celui-ci se souvienne d’elle, de ses tendresses, qu’il porte leur trace. Mais il fallait aussi que le parfum lui rappelle les morsures de l’amour. Qu’il lui inocule l’intranquillité. Un amour sans blessure ni chagrin, vous n’y pensez pas !

Telle est ma relation à Istanbul : passionnelle, admirative, charnelle, celle que j’aurais entretenue avec une femme qui m’aurait pris dans ses bras, aimé au-delà des mots, fait connaître mille plaisirs, et qui m’aurait, quelquefois, mordu au sang.

Ainsi je quitte ce texte, de la même manière que je quitte Istanbul à chacun de mes retours. Griffé. Et terriblement amoureux.