Nasi per l’arte

 

 

Palazzo Merulana, Rome  

Nᴀsɪ ᴘᴇʀ ʟ’ᴀʀᴛᴇ

 

25.03.2023 - 21.05.2023

a cocurated project by Joanna De Vos and Melania Rossi  

 

An encounter between works by Italian and Belgian artists, in two different paths but united by a single, intriguing, interpretation:  “nose for art”.

 

“Everything is first perceived by the nose, everything is within the nose, the world is the nose.”
— Excerpted from Italo Calvino’s “The Name, The Nose”  

 

From Saturday March 25th, Palazzo Merulana, in synergy with Fondazione Elena and Claudio Cerasi and CoopCulture, invites its visitors to the exhibition“Nasi per l’arte”, conceived and curated by Joanna De Vos and Melania Rossi. Until May 21 st, a selection of more than 50 works will connect Italian and Belgian art in an original, playful, unexpected way, according to an unusual fil rouge: the nose!    

 

For more info: joannadevos.be/exhibition/nasi-per-larte

 

 

 

Odă creioanelor colorate

Un text de Silvia Andrei 

 

 

Dacă v-aș întreba care este mirosul preferat din sfera rechizitelor, ce ați răspunde? Un mini-sondaj printre prieteni a avut rezultate previzibile, deși nu mai puțin încântătoare: Pelicanol, cerneală, manualele noi. Dar nimeni nu a menționat creioanele colorate.

Probabil că nu mirosul e primul lucru la care vă gândiți atunci când auziți de creioane colorate. Dar, pentru mine, efectul este garantat. Nu mă transportă în timp, ci mă ancorează în prezent și într-o veritabilă stare de flux, atât de satisfăcătoare. E un miros compus din două extreme: pe de-o parte, izul puternic, dominant, pregnant, îndrăzneț, câteodată amărui, prin excelență chimic, al miezului colorat; pe de altă parte, mireasma discretă, naturală, curată și caldă a lemnului care îmbracă mina. Împreună, dau naștere unuia dintre cele mai fermecătoare și mai liniștitoare mirosuri, o aromă care promite stare de bine, plăcere, după-amiezi și seri în care timpul își pierde însemnătatea.

 

 

Așa cum alții își petrec timpul în magazine cu haine, eu ador magazinele pentru artiști înșiruite pe Calea Griviței din București, profitând de vadul promis de vecinătatea cu Academia de Arte. Nu o fi Calea Griviței la fel de pitorească precum galeria Hanul cu Tei și buticurile sale cu ștaif, însă de acolo îmi pot lua „doza”, iar altceva nu contează. Am vreo patru magazine preferate; când am timp, le iau pe toate la rând. Cum intru pe ușă, mă îndrept direct spre standurile cu creioane colorate vândute la bucată. Nu știu cât timp petrec în fața standurilor, inspirând atât de adânc și des, încât uneori mi se pare că amețesc. Merg la magazin înarmată cu o listă de creioane pe care deja le dețin și niște bucăți de hârtie pe care îmi notez numele sau numărul celor pe care le voi achiziționa când se va îngrășa contul din bancă. Iau câte un creion, îl miros discret, îl testez pe hârtie, îl miros din nou… Acasă, le miros așa cum alții miros un trabuc de calitate. La magazin, încerc să nu-mi dau „viciul” de gol, dar am surprins în câteva rânduri niște căutături curioase în ochii celorlalți cumpărători, precum și expresii preocupate și încruntate pe chipul vânzătorilor, care intră la bănuieli când văd o femeie în toată firea țintuită de ceva timp în fața vreunui stand, cu o privire pierdută și fascinată. De fiecare dată, îmi fac ordine în rucsac înainte să merg „în pelerinaj”, căci mă aștept să fiu oprită de vreun body-guard zelos care o să-mi ceară să-mi deșert tot calabalâcul în văzul cumpărătorilor.

 

© Mirco Mara /  L. Cornelissen & Son / Google Maps

 

Recunosc: e grav, oameni buni! Nu fac incursiunile astea prea des, pentru că niciodată nu plec cu mâna goală de-acolo. Și costă. Întotdeauna îmi mai iese în cale și vreun top de hârtie de bumbac, vreo pensulă sau câteva godete de acuarele.

De-a lungul vremii, am adunat o colecție care se tot mărește. Deja am donat unele creioane cumpărate din librării și hipermarketuri, fiindcă nu mai satisfac exigențele unui nas versat. Nu mă mai mulțumește Bic, nuuuu! Eu caut cel puțin Staedtler sau Koh-I-Noor, dar mai ales gamele Albrecht Dürer și Polychromos de la Faber-Castell și gamele Coloursoft, Inktense și Lightfast de la Derwent. De ceva timp, am pus nasul și ochii pe gama Luminance de la Caran d’Ache. Îmi e teamă pentru portofelul meu, aflat deja într-o fază avansată de inaniție!

Probabil că vă întrebați ce fac eu cu atâtea creioane sau dacă am talent la desen. Talent nu am, dar sunt încăpățânată și-mi place să mă joc cu forme și culori. Perseverez și cu acuarelele, mai nou și cu guașele acrilice, dar asta e alt capitol. În principal, colorez. Da, am cărți de colorat pentru „oameni mari” și colorez cu multă încântare. Altfel, sunt tot felul de tutoriale și cursuri din care mai învăț câte ceva.

Sunt foarte egoistă când e vorba de creioanele mele. De fiecare dată când vin în vizită rude sau prietene cu copii, dosesc creioanele „alea bune”. Nu risc să fie găsite de vreun copilaș curios! Bănuiesc că aș fi în stare să mă iau la trântă cu oricine pentru a-mi salva odoarele.

Nu intru aici în toate minunile evocate de numele creioanelor; o asemenea temă ar merita dezvoltată pe larg într-un articol separat. Dar imaginați-vă: Vanilla, Saffron, Tangerine, Lavender, Mint, Ginger, Fern, Amber, Chocolate, Baked Earth, Shiraz, Green Grass, Primrose… 

Îmi păstrez creioanele într-o cutie închisă, pentru că îmi place senzația copleșitoare pe care o simt atunci când deschid cutia și le miros „buchetul”. Și de fiecare dată, parcă le miros pentru întâia oară. Minele, cu diversitatea lor de consistențe și texturi, cu amestecul de pigmenți și ceară sau ulei, par meșteșugite de un alchimist. Ele sunt „sufletul” creioanelor. Asemenea creații nu ar putea fi lăsate fără un corp, un veștmânt solid pe măsura lor, dar care să nu le fure din splendoare. Iar lemnul de esență moale este cel mai potrivit. Gamele premium – Luminance de la Caran d’Ache și Albrecht Dürer de la Faber Castell – sunt răsfățate cu lemn de cedru, care se ascute cel mai ușor, gamele mai puțin pretențioase, cum ar fi Goldfaber de la Faber Castell, se mulțumesc cu lemnul de pin, iar gamele pentru școlari folosesc și lemn de esență mai tare, cum ar fi plopul.

Iar când vreun creion se cere ascuțit… urmează un adevărat ritual, un eveniment olfactiv în sine. Parcă niciodată nu emană un parfum mai puternic! O ascuțitoare electrică ar fi o adevărată erezie! Resturile sunt prețioase; pulberea de mină și fâșiile subțiri și ondulate de lemn ajung în niște boluri; le păstrez pe birou și pe măsuța de cafea așa cum alții păstrează bolurile cu pot-pourri.

 

© Silvia Andrei

 

La final, ca și în articolul trecut, vă las câteva parfumuri „la temă”, potrivit forumiștilor pasionați de parfumuri.

Controversatul Molecule 01 de la Escentric Molecules, pe care îl ador, pare să fi reușit să transforme mirosul de creioane colorate într-o esență prețioasă:

https://www.fragrantica.com/perfume/Escentric-Molecules/Molecule-01-845.html

Pe lista de „testat cu prima ocazie” își mai fac loc încă două parfumuri care aduc aminte de mirosul creioanelor proaspăt ascuțite:

1. https://www.fragrantica.com/perfume/L-Artisan-Parfumeur/Bois-Farine-1266.html
2. https://www.fragrantica.com/perfume/Diptyque/Tam-Dao-Eau-de-Parfum-49104.html
3. https://www.dshperfumes.com/shop/no-2-pencil-shavings/

Altă mâncare de pește

Un text de Silvia Andrei

 

 

© Ole Jensen, Dried fish (Plaice) or stockfish hanging on a line in the fresh sea air, Skagen, Denmark

 

Zilele trecute, în toiul unei șuete telefonice, interlocutoarea mea îmi spune, pe un ton indignat: „Pfffaaaiii, miroase a pește pe stradă!”. Nu a fost nevoie s-o văd ca să-mi dau seama că strâmbă din nas. Am auzit-o trăgând adânc aer în piept, de parcă se pregătea să se scufunde sub apă, și s-a grăbit să treacă de strada duhnitoare.

Am impresia că unii dintre voi au strâmbat deja din nas și și-au amintit de zilele în care se vedeau nevoiți să plece la școală sau la serviciu cu hainele „parfumate” mai mult sau mai puțin discret cu aroma peștelui prăjit, din pricina vreunei bucătărese entuziaste care uitase cu totul de hainele întinse la uscat.

Cât timp am locuit cu părinții, m-am numărat și eu, ocazional, printre nefericiții care, aerisindu-și cu disperare hainele, încercau – zadarnic – să alunge mirosurile vertebratelor acvatice gătite în fel și chip sau să mascheze mirosul cu tot soiul de combinații parfumate. Și, totuși, cuvintele rostite de prietena mea pe un ton îngrozit, ba chiar dezgustat, mi-au trezit alt fel de amintiri.

Pe mine m-au purtat înapoi în timp, în 2001, într-un orășel scandinav cu case galbene, pe străzile căruia mirosea a pește. Din ziua aia, primul lucru la care mă gândesc când simt izul respectiv este Skagen, iar prima senzație care mă încearcă este încântarea. Faptul ăsta ar merita să fie studiat de psihologi, pentru că Skagen a reușit să-mi scoată din minte amintirile anterioare (nu tocmai plăcute) legate de anumitul stimul olfactiv, instaurând în locul lor o senzație de bucurie pură. Desigur, sus-pomeniții psihologi ar afirma că totul se datorează neuroplasticității, însă, pentru mine, aceasta rămâne o întâmplare aproape magică.

Orașul în sine este fermecător. E cocoțat hăt, taman în vârful Jutlandei, și se laudă nu cu una, ci cu două mări, care și-au dat întâlnire tocmai sub ochii săi: Marea Baltică și Marea Nordului. Case galbene, acoperișuri cu țiglă cărămizie, portul, plaja lată, mărginită, pe o parte, de dune de nisip și ierburi, iar pe cealaltă, de apele cu culori schimbătoare… Pe scurt, o atmosferă idilică de sat scandinav de pescari. Desigur, peste toate astea domnesc mirosul de pește și o lumină aparte.

Despre lumina din Skagen s-a vorbit și s-a scris mult, motivul principal fiind o colonie de artiști, „pictorii de la Skagen”, care se reuneau acolo în fiecare vară, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, îndrăgostiți iremediabil de frumusețea peisajului, de lumina și atmosfera locului, dar și de traiul simplu al comunității. 

 

Peder Severin Krøyer, Dead skates, 1884

Peder Severin Krøyer, Summer evening on Skagen Sønderstrand, 1893

 

Mirosul orășelului însă nu a inspirat același entuziasm. Turiștii consemnează mirosul în notele lor de călătorie drept o prezență mai degrabă dezagreabilă. Căci, chiar dacă nu are o formă precisă, contur sau chip, este o prezență reală, aproape palpabilă, la fel ca orașul însuși. Au trecut mulți ani de la excursia mea la Skagen, iar în amintirile mele nu primează casele galbene sau locul precis în care se întâlnesc cele două mări, ci izul de pește. Cât mă privește, fără el, nu există Skagen. Mirosul nu zăbovește timid doar pe plajă și prin port, ci pătrunde, fără șovăială, pe străzile orașului. E ingenuu, dar și îndrăzneț; nu cere voie și nu se întreabă dacă are dreptul să intre unde dorește, ci se poartă ca un om aflat în propria sa casă. Știe că orașul îi e dator, însă nu pretinde bir, ci îi desăvârșește atmosfera și-l îmbogățește, oferindu-i puterea de a rămâne cuibărit pe veci în amintirea vizitatorilor. 

Nu mă întrebați de unde vine. Nu știu sigur și nici nu vreau să aflu. I-ar știrbi natura imaterială și l-ar pironi cu totul în concret. Poate că emană din peștele pe care l-am văzut agățat pe funii, lăsat la conservat în briza sărată a mării, poate e împrăștiat de fabricile de procesare a peștelui, care susțin și azi o parte din economia orașului.

Am început seria de amintiri cu miros cu excursia în Skagen pentru că prietena mea mi-a „zgândărit” fără să vrea memoria olfactivă. Așa am pornit un joc al asocierilor, doar că, în loc de asocieri verbale, îmi propun asocieri olfactive și vreau să descopăr mireasma, izul, parfumul care primează în amintirile mele despre locuri, ființe și întâmplări. Iar rezultatele sunt neașteptate.

Și cum Osmé este o revistă de cultură olfactivă, mânată de curiozitate, am vrut să aflu dacă există vreun parfum cu note de pește. Surprinzător, am pus pe listă câteva parfumuri „la temă” pe care îmi doresc să le miros cu prima ocazie:

 

 

https://www.fragrantica.com/perfume/Rammstein/Seemann-69828.html

https://www.fragrantica.com/perfume/Hilde-Soliani/Eau-de-Cuisine-55238.html

https://demeterfragrance.com/Sushi.html

 

Mirosuri literare de la Arles

Direct de la Arles, de pe strada Rue des Carmes 23, o imagine cu un text parfumat de pe poarta unei librării (L'Archa des Carmes).

Mulțumim, Anca-Maria Pănoiu!

 

✎ Anca-Maria Pănoiu este redactor-șef la Curtea Veche Publishing și traducătoare din engleză și franceză.

 

 

𝐵𝑜𝑛𝑛𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑠𝑒́𝑒 𝑑𝑢 𝑚𝑎𝑡𝑖𝑛

𝗔𝗿𝘁𝗵𝘂𝗿 𝗥𝗶𝗺𝗯𝗮𝘂𝗱

 

A quatre heures du matin, l’été,

Le sommeil d’amour dure encore.

Sous les bosquets l’aube évapore

L’odeur du soir fêté.

 

 

 

 

Mirosul artei

Fleeting - Scents in colour (11 februarie - 29 august 2021) — o expoziție a Muzeului Mauritshuis din Haga prin care s-a încercat recuperarea câtorva mirosuri din arta secolului al XVII-lea.

Despre expoziție, vezi aici.

 

 

 

 

 

 

 

Recomandări de lectură de la 𝐧𝐨𝐰 𝐬𝐦𝐞𝐥𝐥 𝐭𝐡𝐢𝐬

 

 

Pe site-ul Now Smell This se găsesc câteva recomandări de lectură foarte interesante. Urmând linkul din dreptul fiecărei cărți, puteți citi prezentarea cărților pe site-ul NST. 

 

Ackerman, Diane; A Natural History of the Senses

Aftel, Mandy; Aroma: The Magic of Essential Oils in Food & Fragrance

Aftel, Mandy; Essence and Alchemy: A Natural History of Perfume

Aftel, Mandy; Fragrant: The Secret Life of Scent

Aftel, Mandy; The Art of Flavor: Practices and Principles for Creating Delicious Food

Barillé, Elisabeth; Guerlain

Barillé, Elisabeth and Catherine Laroze; The Book of Perfume

Barnes, David S; The Great Stink of Paris and the Nineteenth-Century Struggle against Filth and Germs

Berwin, Margot; Scent of Darkness

Blackson, Robert; If There Ever Was… a book of extinct and impossible smells

Brown, Kate Lord; The Perfume Garden

Burr, Chandle; Dior: The Perfumes  

Burr, Chandler; The Emperor of Scent: A Story of Perfume, Obsession, and the Last Mystery of the Senses

Burr, Chandler; The Perfect Scent: A Year Behind the Scenes of the Perfume Industry in Paris and New York.

Calvino, Italo; Under the Jaguar Sun: The Name, the Nose

Chabbert, Sabine and Laurence Férat; Rare Perfumes / Parfums Rares

Chapman, Neil; Perfume: In Search of Your Signature Scent

Chuang, Della; KyotEau: Bottled Memories

Classen, Constance, David Howes & Anthony Synnott; Aroma: The Cultural History of Smell

Corbin, Alain; The Foul and the Fragrant: Odor and the French Social Imagination

de Feydeau, Elisabeth; Diptyque

de Feydeau, Elisabeth; A Scented Palace: The Secret History of Marie Antoinette’s Perfumer

Dove, Roja; The Essence of Perfume

Drobnick, Jim (ed); The Smell Culture Reader

Dyhouse, Carol; Glamour: Women, History, Feminism

Edwards, Michael; Perfume Legends: French feminine fragrances

Ellena, Jean-Claude; Journal d’un Parfumeur (French; published in English as The Diary of a Nose)

Ellena, Jean-Claude; Le Parfum (French)

Ellena, Jean-Claude; Perfume: The Alchemy of Scent

Ellena, Jean-Claude; The Diary of a Nose: A Year in the Life of a Parfumeur

Fellous, Colette; Guerlain

Gilbert, Avery; What the Nose Knows: The Science of Scent in Everyday Life

Godfrey-June, Jean; Free Gift With Purchase

Grasse, Marie-Christine, Elisabeth de Feydeau, Freddy Ghozland; L'un des sens : Le parfum au XXe siècle (French)

Grasse, Marie-Christine et al.; Une histoire mondiale du parfum : des origines à nos jours (French)

Groom, Nigel; The Perfume Companion: A Connoisseur's Guide

Hamilton, Denise; Damage Control

Herman, Barbara; Scent & Subversion: Decoding a Century of Provocative Perfume

Herz, Rachel; The Scent of Desire: Discovering Our Enigmatic Sense of Smell

Huysmans, Joris-Karl; Against Nature

Johnson, Jacqueline; Classic Perfume Advertising 1920-1970

Julien, Mariette; L'image publicitaire des parfums (French)

Kaufman, William; Perfume

Kemp, Christopher; Floating Gold: A Natural (& Unnatural) History of Ambergris

Kemp, Percy; Musc (French)

Le Guérer, Annick; Once Upon a Time...Perfume

Le Guérer, Annick; Sur Les Routes de L'Encens (French)

Lyttelton, Celia; The Scent Trail

Malle, Frédéric; On Perfume Making

Malone, Jo; My Story

Martin-Hattemberg, Jean-Marie; Caron

Mazzeo, Tilar; The Secret of Chanel No. 5: The Intimate History of the World’s Most Famous Perfume

McCoy, Anya; Homemade Perfume.

Molloy, Clara & Carine Soyer; 22 Perfumers.

Moran, Jan; Scent of Triumph

Morris, Edwin; Scents of Time: Perfume From Ancient Egypt to the 21st Century

Newman, Cathy; Perfume: The Art and Science of Scent

Nez Magazine; Sentir, Ressentir (Smell, Feel)

Oehler, John; Aphrodesia

Ostrum, Lizzie; Perfume: A Century of Scents 

Pavia, Fabienne; The World of Perfume

Robert, Guy; Les sens du parfum (French)

Robbins, Tom; Jitterbug Perfume

Rose, MJ; The Book of Lost Fragrances

Rose, MJ: The Collector of Dying Breaths

Rosen, Marc; Glamour Icons: Perfume Bottle Design 

Roudnitska, Edmond; Le Parfum (French)

Sagarin, Edward; The Science and Art of Perfumery

Scribner, Keith; The Oregon Experiment

Sell, Charles (ed); The Chemistry of Fragrances

Société Française des Parfumeurs; Classification des Parfums et Terminologie(bilingual French & English)

Stamelman, Richard; Perfume: Joy, Obsession, Scandal, Sin

Süskind, Patrick; Perfume: The Story of a Murderer (see also: review of the Perfume movie)

Tessaro, Kathleen; The Perfume Collector

Theophrastus: Enquiry into Plants

Thomas, Dana; Deluxe: How Luxury Lost Its Luster

Tonatto, Laura and Alessandra Montrucchio; Storia di un naso (Italian)

Turin, Luca and Tania Sanchez; Perfumes: The Guide

Turin, Luca; Folio Columns: 2003-2014

Turin, Luca; The Secret of Scent: Adventures in Perfume and the Science of Smell

Vigarello, Georges; Concepts of Cleanliness

Vroon, Piet, Anton van Amerongen and Hans de Vries; Smell: The Secret Seducer

Williams, Tessa; Cult Perfumes

 

Perfume Book Announcements & News

 

Aftel, Mandy; Fragrant: The Secret Life of Scent (book announcement)

Alavi, Dariush; Le Snob: Perfume (book announcement)

Beaulieu, Denyse; The Perfume Lover (book announcement, Q & A, US edition)

Berwin, Margot; Scent of Darkness (book announcement)

Blodgett, Bonnie; Remembering Smell: A Memoir of Losing — and Discovering — the Primal Sense (link to radio interview, book club)

Burr, Chandle; Dior: The Perfumes (book announcement)

Burr, Chandler, The Art of Scent 1889-2012 (announcement of exhibit catalogue)

Burr, Chandler, The Perfect Scent (book announcement)

Dean, Peggy; Sarbez: The Renaissance Of A Fragrance (brief announcement)

de Feydeau, Elisabeth; Diptyque (brief announcement)

de Feydeau, Elisabeth; A Scented Palace (brief blurb)

Dove, Roja; The Essence of Perfume (book announcement)

Dubrow, Jehanne and Lindsay Lusby (eds); The Book of Scented Things: 100 Contemporary Poems about Perfume (book announcement)

Durruty, Veronique and Patrick Guedj; Afrique en Parfums (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2008. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2009. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2010. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2011. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2012. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2013. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2014. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2015. (brief announcement)

Edwards, Michael. Fragrances of the World 2016. (brief announcement)

Ellena, Jean-Claude. Perfume: The Alchemy of Scent. (brief announcement)

Fairley, Josephine and Lorna McKay; The Perfume Bible (brief announcement)

Fearnley, Laurence Fearnley. Scented (brief announcement)

Harad, Alyssa; Coming to My Senses: A Story of Perfume, Pleasure, and an Unlikely Bride. (brief announcement, excerpt, Q&A, paperback edition)

Herz, Rachel; The Scent of Desire: Discovering Our Enigmatic Sense of Smell (link to radio interview)

Malle, Frédéric; On Perfume Making (brief announcement)

Moran, Jan; Scent of Triumph (brief announcement)

Nicolaï, Patricia and Jean-Louis Michau; Nicolaï: Parfumeur créateur, un métier d'artiste (brief announcement; French and English)

Osmoz; Paris Parfum: The Fragrance Guide to Paris (brief announcement)

Pasco, Eva. Underlying Notes. (book announcement)

Quintessentially Publishing. Quintessentially Perfume. (book announcement)

Rosen, Marc. Glamour Icons: Perfume Bottle Design. (book announcement)

Stamelman, Richard; Perfume: Joy, Obsession, Scandal, Sin. (link to radio interview)

Tessaro, Kathleen; The Perfume Collector. (book announcement)

Turin, Luca and Tania Sanchez; Perfumes: The Guide (book announcement, link to review in New Yorker, Q&A with, part 1, Q&A with, part 2, quarterly updates, Second quarterly update, Third Quarterly Update, Paperback Version: Perfumes: The A-Z Guide)

Turin, Luca and Tania Sanchez; The Little Book of Perfumes: The Hundred Classics. (book announcement, Q&A, part 1, Q&A, part 2)

Williams, Tessa; Cult Perfumes (book announcement)

 

---

 

Încă o listă utilă poate fi găsită aici:

 

The Best Books About Perfume: The Ultimate Guide 2023

 

 

---

 

O listă și mai cuprinzătoare puteți găsi aici:

 

---

 

Interviu Osmé, cu Eugen Rădescu

© Silviu Racheriu

 

---

Eugen Rădescu este cercetător social, activist queer și curator independent, interesat de conexiunile dintre artă și politică, strategii queer și disensiuni de clasă, researcher la intersecția dintre arta contemporană și condițiile sale de producere, practica de realizare a expozițiilor și teoria dezvoltării. Este director al Bucharest Biennale și membru al boardului de selecție apexart New York (SUA). A ținut conferințe la diverse instituții, printre care apex, New York; Badisher Kunstverein, Karlshrue; Casa Encedida, Madrid; Paris Photo, Paris, Gulbenkian, Lisabona, Kunsthalle, Viena, Gagnef, Sweden. A publicat cartea How innocent is that? la Revolver Book, Berlin (2009) și QUEER. Istorii ilustrate la Black Button Books (2019), București, contributor în Feminism intersecțional (coord. Olivia Nițiș), KWEST, Berlin, Germany (2021). Este lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

---

 

Să începem direct: ce loc ocupă mirosurile (și parfumurile) în viața ta de zi cu zi?

Depinde... Αm un parfum preferat și pe care îl folosesc de ani de zile, Fahrenheit (Dior), un parfum la care țin foarte mult, pentru că simt că el m-a ales pe mine, și nu eu pe el. Iubesc combinația dintre mirosul fumului de țigară și bazele acestui parfum.

 

 

Predai arta, curatoriezi expoziții, scrii și conferențiezi despre artă... Cu alte cuvinte, ești adânc implicat în teoria și practica artei contemporane. Mirosurile sunt prezente și ele în discursul și practica artistice? Sau au rămas tot la periferia lor?

Sunt profesor la UB, Facultatea de Istorie, unde predau un curs de artă contemporană, sunt manager cultural și curator. Întotdeauna toate simțurile umane au făcut parte din problematizarea și contextualizarea artei – în special, secolul al XX-lea a reinterpretat esența artei și a problematizat relația ei cu alte „părți” ale ființei umane. Mirosul a fost parte din repoziționarea artei în acest nou context.

 

Preocuparea teoretică față de lumea mirosurilor a schimbat ceva în modul în care te raportezi la ele în viața de zi cu zi?

Cred că sunt niveluri diferite. Sunt oameni care depind de mirosuri și oameni care inventează mirosuri. Suntem înconjurați de mirosuri și de viața lor independentă de voința noastră, reacționăm foarte personal la orice mireasmă pe care o cunoaștem sau nu și suntem mult mai relaxați în prezența unor mirosuri cunoscute.

 

© Silviu Racheriu

 

Lipsite de un vocabular specific efemere, se pretează mirosurile unei abordări artistice? Pot ele oferi materie și un mijloc de expresie pentru creația artistică?

Sigur, au existat lucrări de artă care au necesitat o atenție sporită din partea simțului olfactiv. Să ne amintim de celebra cutie din 1961 a artistului Piero Manzoni, Artist’s Shit. Lucrarea constă în 90 de conserve, fiecare umplută cu 30 de grame de fecale și măsurând 4,8 pe 6,5 centimetri, cu o etichetă în italiană, engleză, franceză și germană care menționează: „Rahatul artistului Continut 30 gr net”. Cel mai probabil, acea lucrare nu emitea niciun miros, dar acel miros putea fi ușor „perceptibil” prin titlu și impact.

 

 

Cum se împacă experiența olfactivă și muzeul? Cu alte cuvinte, cum își fac locul mirosurile într-un spațiu muzeal? Suntem preponderent spectatori sau percepem azi arta într-o manieră multisenzorială?

Evident că vizual impactul artei, indiferent unde este expusă și cine o face, este cel mai puternic. Prin percepția asupra esteticii unei lucrări ne formăm cultura acelei opere. Dar intersecția tuturor simțurilor este relevantă, de asemenea.

 

Ce schimbă în discursul teoretic al artelor creațiile olfactive contemporane? Există o ruptură creată odată cu pătrunderea declarată și asumată a mirosului în artă?

Chiar dacă la om ponderea simțului miros este mică în comparație cu celelalte simțuri, el are totuși o importanță foarte mare în determinarea calității vieții. Miresmele favorizează imaginația creatoare, visarea și facilitează apropierea dintre oameni, inspirând mai multă încredere, deschidere, bunăvoință. Este logic că mirosurile neplăcute produc efecte contrare. Un miros neplăcut ne contractă, crează nesiguranță, respingere, închidere, iritabilitate, tendința de a fugi, o stare generală de discomfort, gândire greoaie. Hrana sănătoasă are întotdeauna un miros plăcut, suav, tonic. Mirosul neplăcut în ce privește alimentele este întotdeauna semn de alterare, mâncare stricată, dăunătoare, nesănătoasă. Știm aceste lucruri instinctiv. Aproape că nu trebuie să ne învețe nimeni despre aceasta. Așa este și in artă, nu te învață nimeni cum să interacționezi cu o lucrare de artă.

 

---

 

CrocodilePOWER, “Life in the lonely wood”, expoziție @mobiusgallery

“With Life in the Lonely Wood we wanted to talk about a topic that's of great interest to us — the integration of a person into an artificial, self-created reality. Our contemporary postmodern, information-centric society is defined by its movement towards virtuality. We are interested in the changes related to this that may affect not only our mentality, but also our personality itself.

This synthetic forest is the equivalent of a magical fairytale forest, which has managed to penetrate our reality and partially capture it. This new ecosystem awkwardly tries to mimic the natural environment — it seeks to convince us of its friendliness, to make the process of substitution as smooth and painless as possible. Daylight has been replaced by light screens of gadgets and telephones, the need for internal dialogue has been shown to be inferior to the need for self-presentation and one's continuous presence in the online zone. The buzzing of bees has been replaced the rustle of the blades of drones, which gather information nectar from numerous video cameras. Everything natural in this forest appears innocuous, but it is by no means a lifeless desert. The forest is packed with information sources, running like rainwater over fiber-optic vessels, and has become a new home for a huge number of inhabitants. There are no owners in it — only guests who try to accept its rules and adapt to the conditions of tough competition.

The unpredictable consequences of this voluntary introduction give rise to a vague sense of anxiety. Like fairytale heroes who have encountered a mystery, cloaked in suspense, the inhabitants of the forest try to uncover its secrets. They change beyond recognition — this is a necessary condition of their habitation. Perhaps somewhere in the heart of the artificial forest, untouched primordial islands are still preserved, but only after going all the way to the end, will the heroes be able to find out if their life was real, or they were merely stuck in a trap of imaginary comfort.”

(CrocodilePOWER) — Art Week

---

 

Cum se strecoară mirosul în artă, dar și în viața noastră de zi cu zi?

Mirosul este deosebit de vizibil în arte. Pictorii ar putea fi familiarizați cu mirosurile materialelor lor, dar, ca privitori, suntem adesea forțați să privim arta pe un fundal olfactiv care a fost neutralizat insistent, chiar și agresiv. Această dezodorizare a fost exacerbată doar în timpul erei Covid. Nu numai că anosmia – pierderea simțului mirosului – a apărut ca un simptom-cheie al virusului, dar izolarea ne-a separat, olfactiv, unul de celălalt ca niciodată înainte. În spatele măștilor noastre, în fața ecranelor, viața noastră socială a devenit aproape complet inodoră.

 

Este până la urmă mirosul un simț minor?

Nu, toate simțurile sunt vitale și nu poate exista o funcție biologică mai puțin sau mai mult relevantă.

 

Există vreun miros care să te fi pus pe gânduri?

Sunt mirosuri care mă pun pe gânduri și mirosuri care mă relaxează. Dacă știam să fac pâine, cred că mi-aș fi deschis o brutărie, mi se pare unul dintre cele mai relaxante mirosuri.

 

Un miros din copilărie care se ține scai de tine până azi?

Nu am o madeleine a lui Proust. Am un miros care se ține după mine, dar nu îl pot reda, pentru că nu îl pot explica, și cred că asta îl face unic.

 

 

Dacă te-ai întâlni cu un extraterestru, ce i-ai da să miroasă pentru a-l face să priceapă cum stă treaba cu omenirea?

Mușețel.

 

Dacă fericirea ar avea un miros, cum ar mirosi ea?

Ah, aici nu știu cum să răspund.

 

O operă de artă și un parfum?

“Untitled”, lucrarea lui Felix Gonzalez Torres din 1991, și Fahrenheit de la Dior.

 

Felix Gonzalez-Torres, “Untitled” (billboard of an empty bed) 1991
printed billboard, dimensions variable © The Felix Gonzalez-Torres Foundation

Untitled (billboard of an empty bed) is a stark, black-and-white image of the rumpled sheets and pillows of an unmade bed. The depression in the center of each pillow, suggesting a recent presence, conveys a profound sense of intimacy. But this scenario is in jarring contrast to its public location—on a billboard. First exhibited on the streets of Manhattan, this evocation of absent bodies soon came to define all of Felix Gonzalez-Torres’ work up until his death in 1996 from AIDS-related causes. The artist is most known for ephemeral installations: a pile of candy in a corner, a stack of posters on the floor, or strings of lights dangling from a ceiling — all of which recall the reduced visual and formal language of Conceptual and Minimalist art from the 1960s and 1970s. — smarthistory