Robert Levine
Geografia timpului.
De ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile
(1997)
Traducere de Irina Manea
Pe baza ceasului cu apă au fost inventate apoi tot felul de aparate care se foloseau de orice curgea, ardea sau era ars. Unele dintre cele mai cunoscute dintre acestea măsurau timpul prin arderea uleiului sau a lumânărilor, sau, desigur, prin curgerea nisipului din clepsidră. Chinezii au dezvoltat un ceas cu tămâie. Mecanismul de lemn consta într-o serie de cutiuțe de aceeași mărime. Fiecare conținea o aromă diferită de tămâie. Știind cât dura arderea esenței din fiecare cutiuță și ordinea în care ardeau esențele, observatorii își puteau da seama ce oră este ghidându-se după miros.
(p. 82)
***
Aborigenii din jungla Andaman din India nu au nici ei nevoie să cumpere calendare. Andamanezii au elaborat un calendar anual complex în jurul secvenței de mirosuri dominante ale copacilor și florilor din mediul lor. Când vor să știe în ce perioadă a anului sunt, andamanezii adulmecă mirosurile de afară.
(pp. 124-125)
No comments:
Post a Comment