Ernest Hemingway
Pentru cine bat clopotele
(1940)
traducere de Dumitru Mazilu
Minerva, București, 1971, vol. II, pp. 45-53
— [...] Eu am văzut moartea pe chipul omului aceluia cu nume ciudat ca și când ar fi fost pecetluită acolo cu fierul roșu.
— Nu-i adevărat, insistă Robert Jordan. Frică ai văzut și neliniște, nimic altceva. [...]
— Qué va! zise Pilar. Am văzut moartea așa de limpede, de parcă ar fi stat cocoțată pe umărul lui. Ba mai mult decât atât: miroasea a mort.
— Era viu și mirosea a mort, zise Robert Jordan cu ironie. Poate a frică. Există un miros al fricii. [...]
— Da’ ție ți-a mirosit cât de cât? întrebă Fernando.
— Deloc, răspunse Pilar. [...] ...s-ar putea să fii cam surd la anumite lucruri. [...] Da’ Juan Luís și Blanquet n-au fost surzi. Și nici eu nu-s surdă la asemenea lucruri.
— Da’ de ce spui surd când e vorba de ceva care se simte cu nasul? întrebă Fernando.
— [...] ...nu poți vedea și nu poți auzi. E lucru cunoscut că nu poți auzi ce aude un câine. Și nici nu poți mirosi ce miroase un câine. [...]
— Și ce fel miroase? întrebă Fernando. A ce miroase? Dacă zici că-i miros, atuncea trebuie să fie unul cunoscut.
— [...] Fost-ai vreodată pe-o corabie, Fernando?
— Nu. Și nici n-aș vrea să fiu.
— Atuncea e foarte cu putință să nu-l poți simți. Fiindcă bună parte din mirosul ăsta seamănă cu mirosul ce se răspândește pe-o corabie când e furtună și hublourile sunt închise. Pune nasul lângă mânerul de bronz al unui hublou închis zdravăn, în vreme ce corabia se zguduie și se clatină sub picioarele tale, iar ție îți vine să leșini și ai un gol în burtă, și-atuncea ai să simți o părticică din mirosul ăsta. [...] După ce ai fost pe corabie, trebuie să te duci când se crapă de ziuă și să cobori dealul de la Madrid către Puente de Toledo, pe-acolo, pe la matadero*, și să stai pe trotuarul ud pe-o vreme cu ceață venită dinspre Manzanares, să stai și s-aștepți femeile care trec înaintea zorilor să bea sângele vitelor tăiate. Iar dacă-i vedea o babă dintr-asta că iese de la matadero și-și strânge șalul în jurul trupului, o babă cu obraz cenușiu și ochii duși în fundul capului, cu tuleile bătrâneții înfipte pe bărbie și pe obraji, răsărite pe fața albă ca de ceară așa cum răsar colții din bobul de fasole [...], atuncea s-o prinzi în brațe, Inglés, s-o strângi tare la piept și s-o săruți pe gură, și-ai să afli și cealaltă parte din care e alcătuit acel miros. [...] ...și pe urmă, cu mirosul ăla în nări, întoarce-te înapoi în oraș, și dacă ai să vezi o ladă de gunoi plină cu flori pălite, vâră-ți nasul adânc în ea și trage aerul până-n fundul pieptului, ca să se amestece mirosul de-acolo cu ce ai în nări mai dinainte. [...] În afară de astea, continuă Pilar, e de mare însemnătate să fie toamnă și să fie o zi ploioasă, ori barem cu puțină ceață, dacă se poate chiar la începutul iernii, și-atunci ar trebui să-ți vezi mai departe de drum, să străbați orașul și să treci pe Calle de Salud, adulmecând ce miresme se răspândesc când se mătură prin casas de putas** și se varsă la canal gălețile cu zoaie, iar după ce iei cu tine mirosul irositelor strădanii de dragoste, îngemănat cu cel dulceag de săpun și mucuri de țigară, ce-abia gâdilă nările, îndreaptă-te spre Jardin Botánico, unde fetele ce nu mai sunt primite să lucreze prin case își fac meseria proptite în porțile de fier ale parcului ori în grilajul de fier al gardului sau de-a dreptul pe trotuar. [...] ...și prin locurile acelea, pe-un strat de flori uscate, încă nesmulse și nearuncate, dar foarte potrivite pentru a înmuia pământul, oricum mult mai moale decât trotuarul, acolo ai să găsești un sac de pânză aspră, cu mirosul pământului ud, al florilor pălite și al isprăvilor din vremea nopții. În acel sac afla-vei adunată inima tuturor mirosurilor, al pământului mort, al tulpinilor de flori uscate și al petalelor putrede, dimpreună cu acel miros care-i și al nașterii și al morții omului, al amândurora împreună. [...] Înfășoară-ți acel sac în jurul capului și încearcă să răsufli prin pânza lui, și-atunci, dacă n-ai pierdut din nări nici una dintre miresmele de mai înainte, afla-vei mirosul morții apropiate, așa cum îl cunoaștem noi.
_______________
* Abator (n.ed.).
** Bordeluri (n.ed.).
No comments:
Post a Comment